Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.
The National Bank of Poland continues to expand its “Discover Poland” series with a new commemorative 5-zloty coin dedicated to the Kozłówka Palace and Park, one of the best-preserved former aristocratic residences in the country. The coin was issued on May 22, 2026, and has a maximum mintage of 1,000,000 pieces.
With this issue, the collection once again focuses on one of those places where history, architecture and landscape come together to showcase an essential part of Polish heritage.
The reverse of the coin depicts the Kozłówka palace and park complex, with a view that draws the eye towards the courtyard and residence, highlighting the monumental character of the site. The composition maintains the usual style of this series, in which the main motif is integrated within the coin's bimetallic format. The issue also incorporates an angular effect, a technical feature already used in other pieces of the collection.
The obverse features the Eagle, the state emblem of the Republic of Poland, in the center on a separate circular plane. Below it appears the year of minting, 2026, while the inscription RZECZPOSPOLITA POLSKA —Republic of Poland— is inscribed along the upper edge and the face value 5 ZŁOTYCH at the bottom. The edge is irregularly reeded and includes the inscription NBP eight times, alternating with stars.
Data on the currency and its issuance
Concept Data
Country Poland Face value 5 zlotys Series Discover Poland Reason Kozłówka Palace Complex and Park Date of issue May 22, 2026 Metal Ring: cupronickel / Core: aluminum bronze Diameter 24 mm Weight 6.54 g Quality Traffic standard Maximum print run 1,000,000 coins Mint Mennica Polska
The other 22 coins issued in the Discover Poland series
1. Coiful din aur de la Coțofenești se află acum în proces de restaurare, după ce s-a întors în țară. Până va fi gata, Muzeul Național de Istorie a României aduce în faţa publicului un alt coif spectaculos! Este vorba despre Coiful de la Ciumești care a făcut deja înconjurul lumii, din Spania și până în China. Artefactul poate fi văzut până la finalul lunii. Aflați detalii fascinante despre această piesă unică în Europa de Sud Est din reportajul semnat de colegii mei, Ana-Maria Onisei şi Mihai Buzura. - VIDEO
2. Nu ați putut ajunge la vernisajul expoziției „Biserica Evanghelică din Sibiu: arheologie și istorie”? Mai puteți vizita expoziția individual, până în 17 iunie!
Prețul unui bilet este 20 lei și se achiziționează de la casieria Palatului (Piața Mare nr.4)
Program de vizitare: miercuri-duminică, între 10:00-18:00. Vă așteptăm să descoperiți rezultatele spectaculoase ale săpăturilor arheologice realizate între 2018–2020 la Catedrala Evanghelică din Sibiu.
Expoziția „Biserica Evanghelică din Sibiu: arheologie și istorie” Locație: Palatul Brukenthal, Sala cu Coloane, Piața Mare nr.4, Sibiu Curatori: Dr. Anca Nițoi, Dr. Daniela Marcu Istrate
Organizatori: Muzeul National Brukenthal | Parohia Evangelică C.A. Sibiu | Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” București | Asociația Culturală Hieronymus Brașov
3. PROGRAMUL “LIMES” COORDONAT DE MUZEUL DE ISTORIE DIN CLUJ
Sursa: Youtube Utilizator: TVR Cluj
Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei preia coordonarea știinţifică și operaţională a componentei „Frontierele Imperiului Roman – Dacia” din Programul naţional „Limes”. Acest demers consolidează rolul României în gestionarea unui sit inclus în patrimoniul mondial UNESCO și stabileşte un cadru instituţional pentru protejarea și valorificarea frontierei romane.
4. Știați că, în lumea romană, o bijuterie putea spune aproape totul despre o femeie?
Vârsta. Familia. Averea. Poziția socială. Chiar și speranțele ei. Intrarea în maturitate venea cu schimbări vizibile. Tinerele începeau să poarte stola matroanelor, își prindeau părul diferit și adăugau podoabe care marcau noul lor loc în societate. Inelele, colierele și amuletele aveau frumusețe, valoare și rol protector. Smaraldul, perlele sau sardonyxul ajungeau la Roma din teritorii îndepărtate și deveneau simboluri ale eleganței. Unele bijuterii erau purtate pentru fertilitate și sănătate. Alte piese funcționau ca semne de recunoaștere sau purtau imagini divine și simboluri gravate. În vitrinele expoziției se află cercei din aur filigranat cu smaralde, inele gravate, coliere delicate și statuete feminine care păstrează imaginea unei epoci fascinante, construite în jurul frumuseții și aparenței.
„Vremea marilor speranțe. Maturitatea” face parte din expoziția „Oglinda frumuseții. De la simplitatea femeii la divinitatea zeiței în Antichitate”, deschisă la Bastionul Maria Theresia, în mansarda B2, pe care vă invităm s-o vizitați de miercuri până duminică, de la 10:00 la 18:00.
Printre cele mai valoroase piese din colecția Muzeul Național de Istorie a României se numără vasul de la Gogoșu, o capodoperă a orfevrăriei medievale realizată într-un atelier din spațiul balcanic. Spre deosebire de multe alte obiecte medievale din metale prețioase descoperite întâmplător pe teritoriul României, acesta s-a păstrat integral.
Vasul face parte dintr-un tezaur descoperit în 1929, în apropierea carierei de piatră din Gogoșu, județul Mehedinți. Datat în perioada domniei lui Mircea cel Bătrân, mai precis la sfârșitul secolului al XIV-lea, tezaurul mai cuprindea 234 de monede de argint și câteva fragmente de podoabe.
Realizat din argint aurit, prin tehnici precum ciocănirea, incizarea și cizelarea, vasul are o formă alungită, cu buză polilobată. Exteriorul este simplu, fără decor pe cei doisprezece lobi, însă interiorul impresionează printr-un fond punctat și un bogat decor vegetal și figurativ.
Elementul cel mai spectaculos al vasului este chiar zona centrală, ornamentată sub forma unui medalion ușor reliefat, decorat cu două personaje fantastice. Acestea sunt inspirate din bestiarele medievale și din arta gotică occidentală, unde astfel de reprezentări, cu anatomii neobișnuite, erau frecvente. Creaturile fantastice combină trupuri de animale și păsări cu capete umane și reflectă gustul epocii pentru imagini simbolice și surprinzătoare.
Personajul masculin aparține unui tip bine cunoscut în iconografia medievală: o ființă hibridă, cu elemente anatomice animaliere și cap uman, asemănătoare celor întâlnite și în operele lui Hieronymus Bosch. Personajul feminin este la fel de compozit, având cap uman și corp de patruped înaripat, cu gheare de pasăre și coadă din pene. Originea acestor imagini poate fi legată de tradiții mai vechi, precum gemele și cameele romane decorate cu figuri fantastice. Un motiv ornamental frecvent utilizat este „gryllos”, o combinație de capete umane și animale, cunoscută încă din Antichitate, cu rădăcini în culturi precum cele din Sumer, Sciția sau Egipt.
În Evul Mediu, însă, aceste creaturi capătă noi semnificații: ele devin simboluri morale, ilustrând vicii și virtuți, și sunt integrate în discursul religios și educativ al epocii.
Poate fi admirat în expoziția permanentă "Tezaurul Istoric".
6. Muzeul Țăranului din Flămânzi, în parteneriat cu Muzeul Județean Botoșani, invită publicul la vernisajul expoziției temporare „Ștefan cel Mare – Ecouri peste veacuri”, organizată cu prilejul evenimentului cultural „Noaptea Muzeelor 2026”.
Vernisajul va avea loc în data de 23 mai 2026, de la ora 19.00, la sediul Muzeului Țăranului din Flămânzi, iar expoziția va putea fi vizitată în perioada 23 mai – 12 august 2026.
Demersul expozițional își propune să readucă în atenția publicului personalitatea excepțională a voievodului Ștefan cel Mare, una dintre figurile definitorii ale istoriei medievale românești, evidențiind impactul acestuia asupra identității culturale și istorice a spațiului moldav. Prin intermediul patrimoniului muzeal, al documentelor, imaginilor și materialelor cu valoare istorică, expoziția urmărește modul în care memoria marelui domnitor a fost păstrată și transmisă de-a lungul generațiilor.
Publicul va avea ocazia să descopere obiecte de patrimoniu, alături de materiale iconografice și informații istorice care ilustrează epoca lui Ștefan cel Mare, contextul politic și militar al Moldovei medievale, precum și permanența simbolică a personalității sale în memoria colectivă. Expoziția se adresează atât specialiștilor și pasionaților de istorie, cât și publicului larg, oferind o incursiune în universul istoric al Moldovei medievale.
Vă așteptăm să participați la vernisaj și să redescoperiți, prin intermediul patrimoniului muzeal, ecourile peste veacuri ale domniei lui Ștefan cel Mare. - VIDEO
7. După mai bine de două decenii, cercetările arheologice din situl de la Năeni au fost reluate în această săptămână, cu finanțarea Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din București, în colaborare cu Muzeu Județean Buzău și cu sprijinul Primăriei Năeni.
Năeni este unul dintre cele mai importante puncte arheologice ale județului Buzău și, în același timp, un sit cu relevanță majoră pentru înțelegerea epocii bronzului în Europa de Est. Complexitatea sa este dată atât de întinderea considerabilă, aproape 20 de hectare, fragmentată de relieful deluros, cât și de locuirea amplă, diversă și de lungă durată, de aproape un mileniu.
Această zonă nu este doar un punct pe harta arheologică a Buzăului, ci un reper pentru cercetarea dinamicii comunităților umane, a habitatului, a organizării spațiului și a schimbărilor culturale dintr-o perioadă esențială a preistoriei europene.
Noile cercetări sunt coordonate de către dr. Tiberiu Vasilescu, din partea Institutului de Arheologie, iar din colectivul de cercetare face parte și dr. Sebastian Matei, din partea Muzeului Județean Buzău.
Reluarea cercetărilor de la Năeni înseamnă redeschiderea unei pagini importante din istoria profundă a acestei zone. Este un moment necesar pentru cercetarea arheologică, pentru patrimoniul cultural al județului Buzău și pentru consolidarea informațiilor științifice privind evoluția acestor locuri și stabilirea importanței pe care această regiune îl are în studiul marilor civilizații ale epocii bronzului.
Situl de la Naeni Zănoaga a fost cercetat între 1982 și 2004, cu întreruperi, de către regretatul dr. Ion Moțoi-Chicideanu, arheolog exceptional, mult implicat în cercetarea zonei Buzăului și prin alte săpături arheologice cum ar fi cele de la Sărata Monteoru, Carlomanesti, Berca, Brad.
„Dacă le căutăm cu dinadinsul pe cele care au doar puține rabaturi de la un format mai general, ajungem la concluzia că nu am putea avea vreo căutată rigoare estetică. În alte situații, în care s-au recuperat toate cahlele aparținătoare unei sobe, rearanjarea lor virtuală a dat mai multe soluții . Și tot de acolo știm că nu a guvernat nici un fel de exigență artistică pentru piesele figurate. Lucru obținut din prima realitate care susține că nu s-au modelat plăci pentru fiecare sobă, ci au ajuns cahle modelate înainte și selectate după necesitatea tehnică de asamblare. Mai multe decoruri se puteau reuni în aceeași linie, fără să transmită vreo poveste ori vreo alegorie voluntară. O sobă despre care s-a discutat mai mult pe baza cahlelor, este cea de la Baia. Pentru că tipuri de acolo au ajuns și la Bistrița, unele comparații sunt necesare. Să o scriem răspicat că, fără să-și dea seama, arheologii au descoperit o sobă a episcopiei catolice, unde selecția temelor religioase de pe cahle este frapantă și constantă, combinată cu steme nobiliare. În afara acestei concluzii, nimic nu concură a demonstra că soda a transmis alte „mesaje” cu cahle cuplate între ele tematic. Ceea ce redă oricărei piese/cahle „independența” și posibilitatea de utilizare, fără vreo restricție decât tot tehnică. De acolo a provenit o cahlă bizară, cu „poveste” redată pe orizontală, nu pe verticală, ca aceea a luptei lui Sf. Ladislau cu cumanul. Ea putea ocupa numai asize speciale de sobă, eventual cuplată/asociate cu formate pătrate, la jumătăți din dimensiunea celei culcate. Ori, absolut nici un fel de cahlă din repertoriul cunoscut nu se „întregește” cu scena de luptă ori cu alt episod legat de același sfânt. Ceea ce „laicizează” drastic mesajul pieselor, păstrându-le doar ca niște „scene” ori „tablouri” spectaculoase, dar anonime și cu personaje la fel, de luptă din epocă. În fapt, am pătruns în intimitatea unor decoruri domestice, din care nu deținem absolut nici un alt element decât imaginar/presupus (icoane, panoplii cu arme etc.)......”
9. Cea mai veche unealtă agricolă complexă, care a supraviețuit din neolitic până în perioada modernă, este obiectul numit tribulum.
Astfel de artefacte sunt constituite din plăci de lemn, cu un capăt ușor arcuit, pe care sunt fixate lame de silex și care erau folosite pentru a treiera anumite cereale. Snopii de cereale erau așezați pe o arie, iar tribulum-ul tras de animale era trecut peste cereale și în acest fel se extrăgeau cu ușurință semințele.
Din acest motiv, multe dintre piesele de silex care prezintă urme de lustru, pot fi analizate și din perspectiva apartenenței lor la astfel de unelte complexe. Însă, cea mai corectă interpretare vine din analiza traseologică.
În România se mai păstrează puține piese de acest fel, iar un astfel de exemplar se găsește și în patrimoniul Complexului Muzeal Național ,,Moldova" Iași.
Exemplarul din imagine se află în muzeul unei mănăstiri din Grecia.
În jurul anului 100 î.H., coasta vest-pontică și orașele sale treceau prin grele încercări. Tomisul era mereu în pericol de a fi atacat, fie de către pirați, fie pe uscat, de către bastarni sau de alte neamuri străine. Viața devenise nesigură, iar poporul disperat făcea mereu jertfe către patronii polisului, Maica Zeilor (Cybele) și Eroii Dioscuri (frații gemeni Castor și Polux), rugându-se pentru mântuirea orașului.
Au fost numiți doi comandanți, Apollus, fiul lui Niceratos, și Poseidonios, fiul lui Geron, iar aceștia au ales 40 de tomitani în garda orașului.
Un al doilea decret, emis ceva mai târziu (poate după câteva luni), ne spune: „𝑃𝑒 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑒𝑟𝑎 𝑝𝑟𝑒𝑜𝑡 𝑇ℎ𝑒𝑜𝑝ℎ𝑖𝑙𝑜𝑠, 𝑓𝑖𝑢𝑙 𝑙𝑢𝑖 𝑁𝑢𝑚𝑒𝑛𝑖𝑜𝑠, 𝑎𝑟ℎ𝑜𝑛𝑡̗𝑖𝑖 𝑎𝑢 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑢𝑠: 𝑐𝑒𝑖 𝑑𝑜𝑖 (𝑐𝑜𝑚𝑎𝑛𝑑𝑎𝑛𝑡̗𝑖) 𝑎𝑢 𝑖̂𝑛𝑟𝑜𝑙𝑎𝑡 40 𝑑𝑒 𝑏𝑎̆𝑟𝑏𝑎𝑡̗𝑖 𝑑𝑒 𝑒𝑙𝑖𝑡𝑎̆ 𝑐𝑒 𝑎𝑢 𝑑𝑒𝑝𝑢𝑠 𝑡𝑜𝑡 𝑧𝑒𝑙𝑢𝑙, 𝑎𝑡𝑎̂𝑡 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑝𝑎𝑧𝑎 𝑙𝑎 𝑝𝑜𝑟𝑡̗𝑖, 𝑖̂𝑛 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑧𝑖𝑙𝑒𝑖, 𝑐𝑎̂𝑡 𝑠̗𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑠𝑡𝑟𝑎𝑗𝑎̆ 𝑠̗𝑖 𝑝𝑎𝑡𝑟𝑢𝑙𝑎𝑟𝑒, 𝑖̂𝑛 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑛𝑜𝑝𝑡̗𝑖𝑖, 𝑖𝑎𝑟 𝑎𝑐𝑒𝑠̗𝑡𝑖𝑎 𝑎𝑢 𝑎𝑝𝑎̆𝑟𝑎𝑡 𝑜𝑟𝑎𝑠̗𝑢𝑙...” (ISM II, 2) Al doilea decret îi laudă, așadar, pe cei 42, care și-au îndeplinit cu succes obligațiile. Misiunea lor a fost una foarte grea, doar 25 din cei 40 de soldați au supraviețuit, așa cum reiese din inscripția ce a supraviețuit timpului. Numele celor doi comandanți și ale celor 25 de supraviețuitori au fost trecute pe o placă de marmură, pentru fi cinstiți în timpul vieții.
Foarte probabil, cei 15 eroi căzuți la datorie au fost trecuți pe un alt monument, ce le onora amintirea. Acest al doilea monument nu a fost găsit până în prezent.
