Ştiinţă pentru toţi: 2026

sâmbătă, 4 aprilie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2026 - VIDEO - Partea III

1. Un artefact neolitic unic – Macheta de la Căscioarele

Loc de descoperire: Căscioarele-Ostrovel, jud. Călărași
Material: ceramică
Tehnică de prelucrare: macheta a fost modelată din lut și decorată prin incizare
Dimensiuni (lungime, lăţime, înălţime): 51 x 13 x 27 cm
Datare: eneolitic, a doua jumătate a mileniului al V-lea a.Chr.
Cultura: Gumelniţa

Machetele de construcții sunt artefacte deosebit de importante deoarece prezintă detalii de arhitectură care sunt dificil de surprins în cadrul cercetărilor arheologice, cum ar fi forma acoperișului sau a ferestrelor. Unele modele reprezintă cel mai probabil construcții din vremea respectivă, în timp ce altele figurează interiorul unei case, cuprinzând atât inventarul mobil, cum ar fi cuptorul, vatra, lavița etc. cât și, în unele cazuri, chiar personaje umane modelate în formă de figurine.

Dintre acestea de remarcă macheta de construcție de la Căscioarele, ce reprezintă o piesă cu caracter special, fiind până în acest moment o descoperire unică în așezările neo-eneolitice din România și sud-estul Europei.

Macheta de construcție este modelată din lut care a fost ars pentru a conferi piesei duritate. Este compusă dintr-un soclu deasupra căruia se află patru construcții individuale de dimensiuni mai mici, dispuse în şir. Acestea au câte un portal amplu pe fiecare din laturile scurte, cu coarne reprezentate atât la coama acoperișului, cât și la cele patru colțuri ale fiecărei construcții. Soclul, în formă de trunchi de piramidă, este de două ori şi jumătate mai mare decât cele patru construcții și este perforat de găuri circulare, dispuse în rânduri paralele. Faţada principală prezintă două rânduri a câte patru găuri mai mari și alte două mai mici la colțuri și este decorată cu 17 linii orizontale realizate prin incizare.
Macheta a fost descoperită în anul 1966 pe Ostrovelul de la Căscioarele, într-o locuință de dimensiuni mari (10x7 m), cu două camere, alături de alte vase cu forme deosebite, ce a fost interpretată ca un sanctuar.

Macheta de la Căscioarele reprezintă un edificiu complex, cel mai probabil un sanctuar format dintr-o platformă înaltă cu patru temple, interpretare susținută și de particularităţile celor patru modele mai mici: prezența a două intrări diametral opuse, caracterul monumental al intrărilor, elementele simbolice de decor – coarne la coama acoperișului și la colțurile machetelor. Dacă considerăm că machetele ilustrează probabil construcții reale și ținând cont de proporții, soclul ar fi avut o înălțime de cel puțin 5-6 m, astfel că ne aflăm în fața unui complex de mai mult de 10 m înălțime.

Deși o astfel de construcție nu a fost identificată în cursul cercetărilor arheologice, locuința în care s-a descoperit macheta are un caracter special, fiind plasată într-o poziție centrală în cadrul așezării și aproximativ pe același amplasament pe care, în nivelul imediat anterior (apaținând culturii Boian, mai veche decât Gumelnița) a fost descoperită o altă construcție-sanctuar, cu totul deosebită, cu coloane pictate din lut ars.

Cea mai apropiată analogie cu macheta de la Căscioarele este o piesă descoperită în așezarea de la Sultana. Este vorba despre o machetă de mari dimensiuni, ce prezintă orificii circulare atât în pereți, cât și în acoperiș, în interiorul ei fiind găsit un tezaur format din mai multe obiecte din aur. O altă piesă, deși mult mai stilizată, a fost decoperită pe Măgura Gumelnița, în apropierea orașului Oltenița. Este compusă dintr-un soclu înalt de 12 cm, perforat de trei orificii circulare mici și trei rânduri de căsuţe, dintre care cele de pe ultimul nivel au protuberanţe ascuţite (coarne de cult) pe frontoane.
Decorul format din trei-patru rânduri de orifcii nu este singular în aria de răspândire a culturii Gumelnița. Figurinele antropomorfe din lut au adesea urechile perforate cu câte trei sau patru găuri, iar cele din os au decorul format din mai multe rânduri de mici găurele. Toate acestea sugerează o interpretare simbolică a rândurilor de orificii, aflată în legătură cu numerologia.

Așezarea de la Căscioarele-Ostrovel se află pe o insulă în mijlocul Lacului Cătălui, județul Călărași. Este o așezare de tip tell (pluristratificată), ce a fost locuită de comunitățile culturilor Boian și Gumelnița vreme de câteva sute de ani. Primele săpături au fost realizate în anul 1925 de către Gheorghe Ștefan, dar cercetări sistematice de amploare au fost făcute la începutul anilor ’60 de către Vladimir Dumitrescu. Pe Ostrovel a fost cercetat în întregime ultimul nivel de locuire, în timp ce așezările mai vechi au fost sondate pe suprafețe mai mici.

Macheta de la Căscioarele a fost prezentă în numeroase expoziții internaționale (Olten, New York, Oxford, Atena, Beijing, Chengdu, Liège etc.).

Mai multe detalii despre macheta de la Căscioarele și analogii:
Hortensia Dumitrescu, Un modèle de sanctuaire découvert dans la station énéolithique de Căascioarele, DACIA, NS, tom XII, Bucureşti, 1968: https://biblioteca-digitala.ro/....
Hortensia Dumitrescu, Sur une nouvelle interprétation du modèle de sanctuaire de Căscioarele, DACIA NS, XVII, 1973: https://biblioteca-digitala.ro/.../17_dacia_revue....
Done Şerbănescu, Modele de locuinţe şi sanctuare eneolitice, Cultură și Civilizație la Dunărea de Jos, XV, 1997: https://biblioteca-digitala.ro/.../15-Cultura-si....
Marija Gimbutas, The Gods and Goddesses of Old Europe, London, 1974, p.67-80.

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

2. Exponatul lunii aprilie aduce în prim-plan o piesă din cercetările arheologice ale Timișoarei, într-un text realizat de Secția de Arheologie și semnat de colegul nostru, dr. Andrei Georgescu.

Un capitol mai puțin cunoscut din istoria Timișoarei îl reprezintă descoperirile preistorice din Piața Unirii. Dincolo de imaginea actuală a centrului istoric, acest spațiu ascunde unele dintre cele mai vechi urme de locuire de pe teritoriul orașului. Ele au fost scoase la lumină în anul 2014, cu prilejul cercetărilor arheologice desfășurate în contextul lucrărilor de reabilitare a infrastructurii urbane.

Sub nivelurile moderne, otomane și medievale ale pieței, arheologii au identificat două puțuri și o locuință datând de la finele primei epoci a fierului (sec. VI–V a.Chr.), mărturii ale unei comunități care trăia aici în urmă cu aproximativ 2600 de ani.

În interiorul celor două puțuri au fost descoperite câte două seturi de vase ceramice, diferite ca formă, dar apropiate ca funcționalitate. Această asociere sugerează mai mult decât simple depuneri accidentale, conducând la ipoteza unor gesturi cu semnificație aparte, poate practici rituale sau obiceiuri legate de viața cotidiană a comunității.

Vasul prezentat ca exponat al lunii provine din puțul descoperit pe latura sudică a Pieței Unirii, în fața casei „La Elefant”, fiind identificat chiar pe fundul acestuia, la 4,30 m sub actualul nivel de promenadă.

Piesa, descoperită în stare fragmentară, a fost reconstituită cu grijă, intervenția de restaurare urmărind atât stabilitatea obiectului, cât și păstrarea vizibilă a urmelor timpului.

Restaurarea a fost realizată de Alexandru Fota, fost restaurator al Muzeului Național al Banatului, trecut în neființă luna trecută. Prin munca sa atentă și discretă, astfel de obiecte și-au recapătat forma și pot fi, din nou, înțelese și admirate.

#mnab #exponatulluniiaprilie

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.

3. OUĂ DE DINOZAUR

Donație: Prof. Univ. Dr. Vlad Codrea, Universitatea Babeș - Bolyai, Cluj-Napoca

În primăvara anului 1999, o echipă de cercetători de la Universitatea Babeș - Bolyai din Cluj-Napoca, coordonată de Prof. Univ. Dr. Vlad Codrea, a descoperit cuiburi cu ouă mari de dinozaur, de tip megaloolithide, în localitatea fosiliferă Totești-baraj (Bazinul Hațeg, România), pe Râul Mare. După un an, succesiunea a fost extinsă de Vlad Codrea, Cristina Fărcaș și Paul Dica și la Nălaț-Vad, pe același râu, în aval. Ansamblul celor două localități fosilifere s-a dovedit a fi cel mai bogat în cuiburi cu ouă de dinozaur din România, fiind totodată cele mai bogate în mamifere fosile din Cretacicul terminal (cca. 70 milioane de ani) descoperite vreodată în Europa. Fosile de vertebrate, precum hadrozauri, ankylozauri, teropozi, pterozauri, păsări, șopârle și amfibieni sunt asociate cu ouăle din sedimente, reflectând marea biodiversitate a Bazinului Hațeg în timpul Cretacicului terminal (Maastrichtian, 72-66 milioane ani vechime).

La Totești-baraj s-au recuperat peste 40 de ouă organizate în 11 cuiburi. Ouăle, care sunt mai mult sau mai puțin fracturate, deformate prin presiunea rocilor acoperitoare, au o formă subsferică, cu un diametru maxim cuprins între 14-16 cm. Acest material seamănă foarte mult cu cojile de ouă descrise anterior din bazinul Hațeg de la Tuștea și cu oo-specia franceză Megaloolithus siruguei, prin grosimea și modelul lor unitar, uneori neregulat.

Mediul de depunere a ouălor în acest sit a fost reprezentat de o luncă inundabilă, cu sedimente fine, afectate de procese pedogenetice. Există argumente conform cărora temperatura mai ridicată a solului din acele medii, determinată de geotermia declanșată de procese vulcanice, a favorizat eclozarea ouălor. Până în prezent, nu au fost găsiți embrioni sau oase de pui în sit.

În 1988, la Tuștea s-au găsit primele ouă de dinozaur din România, la 90 de ani după prima semnalare a oaselor de dinozaur din aceeași regiune, de către baronul Francisc (Ferencz, Franz) Nopcsa. Acesta a fost un aristocrat aventurier, savant geolog, paleontolog și albanolog, dintr-o familie cu rădăcini românești, ulterior maghiarizată. Este considerat fondator al paleobiologiei și a semnalat în Hațeg influența nanismului insular, demonstrând că izolarea pe o insulă poate influența evoluția și dimensiunea animalelor. În Cretacicul terminal, regiunea Hațegului era o insulă în Oceanul Tethys. Resursele limitate de hrană ale insulei au forțat speciile mari să se micșoreze de-a lungul generațiilor, pentru a supraviețui.

În 2004, toate aceste situri în care au fost descoperite resturi fosile ale unor viețuitoare din Cretacic, au fost incluse în Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului, iar din 2005, geoparcul a fost acceptat în Rețeaua Europeană a Geoparcurilor și în Rețeaua Globală (sub egida UNESCO). Este primul teritoriu din țară recunoscut de UNESCO pentru modul creativ de valorificare turistică, educațională și științifică a unui patrimoniu geologic și cultural deosebit.

Sursă:
Vlad Codrea, Thierry Smith, Paul Dica, Annelise Folie, Géraldine Garcia, Pascal Godefroit, Jimmy Van Itterbeeck - Dinosaur egg nests, mammals and other vertebrates from a new Maastrichtian site of the Hateg Basin (Romania)

https://www.sciencedirect.com/.../pii/S1631068302000210
https://www.hateggeoparc.ro/new/

Sursa informațiilor Muzeul Regiunii Porţilor de Fier.

4. Au fost recuperate coiful de la Coțofenești și brățările dacice furate din muzeul Drents din Olanda

Sursa: Youtube Utilizator: Digi24HD

5. 𝐒̗𝐚𝐫𝐩𝐞𝐥𝐞 𝐆𝐥𝐲𝐤𝐨𝐧, 𝐩𝐢𝐞𝐬𝐚̆ 𝐮𝐧𝐢𝐜𝐚̆ 𝐚 𝐓𝐞𝐳𝐚𝐮𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐒𝐜𝐮𝐥𝐩𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬

Nu se poate vorbi despre 𝐓𝐞𝐳𝐚𝐮𝐫𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐒𝐜𝐮𝐥𝐩𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬 fără a face referire la una dintre piesele sale, numită în 1962 de către arheologul Vasile Canarache „Șarpele Fantastic”! Unică în lume prin dimensiuni și mai ales prin realizarea sa artistică deosebită, piesa îl reprezintă pe 𝐳𝐞𝐮𝐥-𝐬̗𝐚𝐫𝐩𝐞 𝐆𝐥𝐲𝐤𝐨𝐧, protector al căminului, familiei și fertilității, extrem de popular în Asia Mică și în vestul Mării Negre.

Statuia de marmură, datată în a doua jumătate a secolului II p.Chr., înfățișează o creatură fantastică și stranie, care are trup de șarpe, bot de miel, urechi și păr uman și coadă de leu. Piesa are o înălțime de 0.66 m, fără soclu, iar în urma măsurătorilor efectuate s-a estimat că descolăcit, șarpele ar avea o lungime de 4,76 metri.
Cultul lui Glykon a apărut odată cu un așa-numit pseudo-profet, Alexandru din Abonoteichos, un oraș din sudul Pontului Euxin, care ulterior a fost rebotezat de către romani Ionopolis (astăzi Inebolu, Turcia). Considerat de unii autori antici (de exemplu, Lucian din Samosata) ca fiind un șarlatan care înșela oamenii cu ajutorul unei marionete, al unei simple păpuși, profetul Alexandru a convins multă lume că Glykon era o divinitate în carne și oase, un zeu al fertilității, iar el, marele preot, o reîncarnare a zeului medicinei Aesculap (Esculap). Despre zeul-șarpe Glykon se spunea că face minuni, poate prezice viitorul și că avea puterea de a vindeca bolnavii de epidemii.

Cultul a fost foarte popular timp de decenii bune, începând cu anul 145 și până în 171 p.Chr., anul morții pseudo-profetului Alexandru. Chipul lui Glykon a apărut pe monede emise în diverse provincii imperiale, ai căror guvernatori erau adepți ai credinței. Zeul a fost reprezentat statuar, menționat în inscripții și pe monumente ce îi erau dedicate, și, foarte probabil, era adorat în temple și sanctuare situate în marile orașe sud și vest-pontice. Nicio statuie găsită în zona Asiei Mici nu se compară însă, la nivel de realizare artistică, cu piesa de la Tomis. Intrat în declin după decesul lui Alexandru, survenit în jurul anului 171 p.Chr., cultul a dispărut definitiv în cursul secolului III p.Chr.

Statuia de la Tomis, extraordinar realizată de către un sculptor anonim, a fost expusă cu siguranță într-un templu al zeului, edificiu care însă nu a fost descoperit până în prezent.

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 – 𝐏𝐚𝐥𝐚𝐜𝐞 𝐇𝐨𝐭𝐞𝐥 – 𝐒𝐭𝐫𝐚𝐝𝐚 𝐑𝐞𝐦𝐮𝐬 𝐎𝐩𝐫𝐞𝐚𝐧𝐮 – 𝐂𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐥𝐮𝐱𝐨𝐬 𝐬̗𝐢 𝐦𝐚𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐟𝐨𝐫𝐭𝐚𝐛𝐢𝐥 𝐡𝐨𝐭𝐞𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚 – 𝟒𝟎𝟎 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐦𝐞𝐫𝐚, 𝐀𝐬𝐜𝐞𝐧𝐬𝐨𝐫, 𝐁𝐚𝐞, 𝐋𝐮𝐦𝐢𝐧𝐚̆ 𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐫𝐢𝐜𝐚̆, 𝐒𝐩𝐥𝐞𝐧𝐝𝐢𝐝𝐚̆ 𝐕𝐞𝐝𝐞𝐫𝐞 𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐦𝐚𝐫𝐞. (𝐆𝐡𝐢𝐝𝐮𝐥 𝐈𝐥𝐮𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚 𝐬̗𝐢 𝐓𝐞𝐤𝐢𝐫𝐨𝐠𝐡𝐢𝐨𝐥𝐮𝐥, 𝟏𝟗𝟐𝟒)

Sursă foto: MINAC

https://minac.ro/3-aprilie-sarpele-glykon-piesa-unica-a.../

#MINAC #3aprilie #calendaristoric #AstazilaConstanta #ȘarpeleGlykon #Tezaur #sculpturi #Tomis #antichitate #muzeu #istorie

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

6. Arhitectură și "design" interior (.....în mediul rural medieval timpuriu). Cercetarea arheologica nu încetează să surprindă prin elemente/detalii/amanunte. Un sit (Pericei - Keller Tag, cunoscut de multa vreme în literatura de specialitate mai ales pentru locuirea consistenta neolitică) a oferit și câteva urme (modeste deocamdata) ale unor construcții medievale timpurii, printre care și locuințe.

În Bazinul Carpatic s-au investigat numeroase locuințe medievale timpurii în care s-au surprins urmele elementelor arhitecturale componente. Însă, rareori s-a putut "pătrunde" pentru a "vedea" cum era organizat/utilat spațiul intern (dincolo de prezența cuptorului variat ca formă, dimensiuni și tehnică de amenajare). O astfel de situație am sesizat-o recent în cazul unei locuințe, mai precis urmele unor mici pari care cel mai probabil indică locurile de amplasare a unor bănci/paturi/lavițe pe două din laturile construcției.

În foto 1 urmele locuinței respective.
În foto 2 marcarea celor patru urme de pari.
În foto 3 o schițare a unor elemente arhitecturale (stâlpi, pereți, cuptor, bănci/paturi) destinată mai ales celor care nu sunt de specialitate și care de multe ori se întreabă de ce sapă și în ce fel înțelege arheologul puzderia de gropi pe care le sapă!

Sursa informațiilor Dan Bacuet.

7. Piese de metal descoperite în castrul roman de la Băneasa (jud. Teleorman) în campania arheologică din anul 2017.

Sunt piese de bronz ce provin de la echipamentul militar, fibule sau chei. Cercetările au fost efectuate în colţul de NE al castrului roman mare de la Băneasa. Săpătura a probat existenţa unui şanţ de apărare relativ mare, cu obstacol de lemn la ieşirea din şanţ. Berma este neobișnuit de lungă (10 m), făcând imposibilă vizibilitatea dinspre palisadă către mijlocul şanţului. Palisada este realizată din stâlpi de lemn, nu foarte adânc îngropaţi, nici foarte bine solidarizaţi, valul de sprijin fiind scund şi scurt. Baraca începe la doar doi metri de palisadă, fără a exista deci loc pentru un turn sau pentru un intervallum sau o via sagularis. Construcţia a fost realizată pe structură de lemn, cu pereţi integral din chirpici, iar acoperirea era vegetală. Ca urmare, baraca a fost mistuită de un foc violent dar foarte probabil scurt. Săpătura a traversat în diagonală capătul nordic al unei barăci. Inventarul recuperat este tipic, cu materiale aparţinând echipamentului militar. Datarea este asigurată de cele patru monede găsite în dărâmătura barăcii, toate din primul sfert al secolului al III-lea. (E. Teodor, E. Dumitrașcu, D. Ștefan - Archaeological excavations at the roman fort Băneasa in the Summer 2017, în Cercetări Arheologice, XXIV, 2017, p. 83-98, fig.7)

Sursa informațiilor Valorificarea si Promovarea Limes-ului Roman Bistrita-Nasaud.

8. 𝐂𝐲𝐛𝐞𝐥𝐞, 𝐌𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐌𝐚𝐦𝐚̆ 𝐚 𝐙𝐞𝐢𝐥𝐨𝐫, 𝐬̗𝐢 𝐭𝐞𝐦𝐩𝐥𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬

Continuăm astăzi cu prezentarea pieselor din Tezaurul de Sculpturi de la Tomis, descoperit pe 1 aprilie 1962, iar de această dată o aducem în prim-plan pe zeița Cybele. Statueta de marmură albă, fină, cu cristale mici, o înfățișează pe divinitate stând pe tron. Ea poartă pe cap calathos-ul (acoperământ de cap, înalt, cilindric, drapat de un văl), puţin supraînălţat faţă de spătarul tronului. Părul coboară la spate într-o succesiune de bucle simetric dispuse, însă sumar schiţate.

Cybele este o divinitate orientală, originară din Frigia. De timpuriu a fost asimilată de greci cu o divinitate a lor, cunoscută sub epitetul de „Marea Mamă” sau „Mama Zeilor”. La sfârşitul secolului al III-lea î.Hr., este adoptată şi de către romani, care o numesc Marea Mamă a Zeilor (Magna Mater Deorum) și îi ridică un templu pe Palatin. Cybele era considerată zeiţă a pământului și a naturii, protectoare a vegetației și simbol al fertilității. Ea era imaginată ca trăind în adâncul codrilor sau pe crestele cele mai înalte ale munţilor, dominând natura în toată sălbăticiunea ei. Pretutindeni unde i s-a răspândit cultul, i s-au înălțat temple, statui și basoreliefuri.

Imaginea Cybelei figurează adeseori pe monede, iar numele ei este menționat în inscripţii. Pe monumentele obișnuite, Cybele apare șezând pe tron și purtând mai multe simboluri, cum sunt: calothos-ul aşezat pe cap şi închipuind un coş cu fructe, simbol al fecundităţii şi al abundenţei; tympanul (un fel de tamburină), ca acela care se folosea ca instrument muzical în timpul ceremoniilor legate de cultul ei; sceptrul sau cornul abundenţei, ţinut în mâna stângă; o pateră ori un mănunchi de spice sau de maci, în mâna dreaptă. Din monumentul de față lipsesc leii sau puiul de leu, simboluri al zeiței, care însă se regăsesc pe alte statuete ale Cybelei, descoperite în Dobrogea. Datarea piesei din Tezaurul de la Tomis este secolul III d.Hr.
Alegerea de a o prezenta astăzi pe Cybele nu este întâmplătoare.

Potrivit tradiției, statuia zeiței a fost adusă de la Pessinunt (Frigia) la Roma pe 4 aprilie 204 î.Hr. iar prezența ei pe Palatin a pus capăt unei perioade grele, pline de nenorociri, din timpul celui de-al doilea război punic (dintre Roma și Cartagina). Considerată salvatoare a Romei și identificată cu Venus Genetrix, strămoașa Cetății Eterne, Cybele a fost apoi adorată în întregul imperiu. În toate orașele acestuia, inclusiv în Scythia Minor (Dobrogea), ea era celebrată prin festivalul public Megalensia (Megalesia) care dura din 4 aprilie (data venirii la Roma) și până pe 10 aprilie. Megalensia era precedată, la sfârșitul lui martie ,de sărbători închinate partenerului (paredru) său Atis, iubitul său și în același timp, zeu al fertilității și al naturii reînviate. Zilele celebrării lui Attis erau însă întunecate, precum povestea sa (a murit și a reînviat), dar cele dedicate Cybelei erau pline de bucurie. De Megalensia aveau loc spectacole, banchete, ceremonii, parade publice, iar templul zeiței, închis profanilor, în tot restul anului, era acum deschis publicului.

La Constanța și în întreaga Dobroge au fost descoperite numeroase statuete ale Cybeley, fapt ce îi confirmă popularitatea în ținutul istro-pontic. Reprezentările sale sunt astăzi în patrimoniul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC). De asemenea, au mai fost descoperite monumente și inscripții care vorbesc despre cultul ei la Tomis și despre mari preotese ale credinței în Cybele. Statuia prezentată astăzi, celelalte piese dedicate zeiței și inscripțiile pomenite sunt dovezi clare că aici, la Tomis, a existat un templu închinat acestei divinități. El nu a fost descoperit încă însă viitorul poate aduce oricând o surpriză...

Reclama zilei -Fabrica de Pălării de Damă a Doamnei Serafim, Constanța, Strada Mircea no.2 – Pălării de Damă - Garnituri – Pene – Flori. Transformări și Reparațiuni. Execuțiune ireproșabilă. Prețuri de reclamă. (Ghidul ilustrat Constanța și Tekirghiolul, 1924)

https://minac.ro/4-aprilie-cybele-marea-mama-a-zeilor-si.../

#MINAC #4aprilie #Cybele #tezaur #sculpturi #Tomis #muzeu #istorie #arheologie

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

239. Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2026 - VIDEO - Partea II

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2026 - VIDEO - Partea II

1. Campania de prospecțiuni geofizice desfășurată ca urmare a parteneriatului cu Centrul Arheologic din Olomouc și Universitatea din Brno (Cehia) ne-a oferit rezultate frumoase.

Au fost investigate câteva situri, respectiv tumuli și așezări preistorice. Datele obținute sunt interesante și ne oferă noi date despre modul cum arătau așezările culturii Cucuteni, despre eforturile sociale necesare pentru a construi sisteme defensive și chiar despre un anumit tip de organizare a așezărilor.

Teritoriul județului Neamț ascunde vestigii extrem de importante pentru istoria noastră, iar noi promovăm județul Neamț prin cercetare.

#archaeology #prehistory #science #heritage #Cucuteni #Czech #technology

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

2. 𝐃𝐞𝐬𝐜𝐨𝐩𝐞𝐫𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐓𝐞𝐳𝐚𝐮𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐒𝐜𝐮𝐥𝐩𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬

Ziua de 𝟏 𝐀𝐩𝐫𝐢𝐥𝐢𝐞 are o însemnătate aparte pentru Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în această zi a 𝐚𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝟏𝟗𝟔𝟐 a fost descoperit așa-numitul 𝐓𝐞𝐳𝐚𝐮𝐫 𝐝𝐞 𝐬𝐜𝐮𝐥𝐩𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬.

Cu prilejul unor săpături efectuate pentru construirea unui bloc de locuințe pe terenul fostei gări, a apărut, într-o groapă, capul unei statui de marmură. Oamenii de la fața locului au anunțat telefonic conducerea muzeului. Inițial, specialiștii instituției au crezut că este doar o păcăleală de 1 aprilie, dar insistența celor care au făcut descoperirea a determinat deplasarea arheologilor la locul săpăturii, confirmându-se astfel spectaculoasa descoperire. Specialiștii de la muzeu au început imediat săpătura sistematică de salvare.

În cadrul acestei operațiuni, pentru a înlesni înregistrările stratigrafice prin obținerea profilelor necesare, a fost marcat un spațiu de 6x4 m, având în centru capul statuii inițial descoperite (zeița Fortuna). Aceasta părea, în acel moment, să se afle pe vechiul său loc de așezare (in situ), fapt care, dacă s-ar fi adeverit, ar fi constituit un caz excepțional în țara noastră.

Singura observație arheologică pozitivă, de ordin stratigrafic, a fost existența unui fragment de zid executat din piatră nefasonată, legată cu pământ, datând probabil din secolele V-VI d.H., zid care tăia groapa cu statui și care fusese construit ulterior îngropării monumentelor. Pe măsura adâncirii gropii au început să apară alte sculpturi de marmură, toate așezate astfel încât să se sprijine unele pe altele, pentru ca grupul să reziste presiunii pământului și să nu se disloce. În total au fost descoperite 24 de sculpturi, care, evident, fuseseră adunate și îngropate în mod organizat.

Piesele scoase la iveală reprezintă și astăzi valori inestimabile de patrimoniu, unice în România, recunoscute și apreciate pe plan internațional. Ele au fost toate datate în secolele II-III d.H., și aparțineau unor divinități diverse din panteonul religios greco-roman, oriental și autohton. Tezaurul se află și astăzi în patrimoniul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC), iar de-a lungul a aproape șapte decenii a atras milioane de vizitatori, din țară și din străinătate.

Unele dintre artefacte sunt piese din marmură de foarte bună calitate, realizate la un nivel artistic înalt. Altele sunt din materiale de o calitate mai modestă, în general calcar friabil extras din cariere locale, iar în unele cazuri și execuția artistică lasă de dorit. Chiar dacă între obiecte există diferențe calitative, acestea, privite în ansamblu, reușesc să contureze imaginea unui Tomis cosmopolit, cu un univers religios divers.

Potrivit unei ipoteze a specialiștilor, Tezaurul de Sculpturi de la Tomis a fost ascuns, cel mai probabil, la sfârșitul secolului IV d.H., într-o perioadă în care creștinismul devenise singura religie oficială a Imperiului Roman, iar celelalte culte, considerate păgâne și idolatre, fuseseră scoase în afara legii. O altă teorie propune ca ascunderea tezaurului să fie datată în epoca modernă, cel mai probabil în secolul XIX.

Din piesele de înaltă calitate artistică se remarcă ansamblul statuar Fortuna cu Pontos, zei protectori ai orașului Tomis, Șarpele Glykon, dubla reprezentare a zeiței Nemesis și bustul marii divinități egiptene Isis. Celelalte piese din tezaur reprezintă zeități precum Cybele, Bacchus (două basoreliefuri), Mercur, Diana, Selene, Hekate (trei statuete și două basoreliefuri), Grațiile, Dioscurii, patru basoreliefuri ale Cavalerului Trac și reprezentarea zeului Mihtras.

Tezaurul a fost publicat de către specialiștii MINAC în două cataloage: primul, la scurt timp după descoperire, în 1963, iar cel de-al doilea, la sfârșitul anului 2024, o prezentare complexă și actualizată conform noilor informații de specialitate. De asemenea, tezaurul și piesele sale au fost foarte des subiectul a numeroase lucrări științifice, semnate de reputați autori din țară și din străinătate.

Pentru a celebra senzaționala descoperire din 1962, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța va prezenta, în prima parte a lunii aprilie, piesele care compun Tezaurul de Sculpturi. Cu ajutorul acestora, dar și al altor piese din patrimoniul instituției noastre, vom putea recrea universul multireligios al cetății Tomis, din perioada de toleranță religioasă a secolelor I-III d.H, în plină stăpânire romană.

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 – 𝐇𝐨𝐭𝐞𝐥 𝐁𝐫𝐢𝐬𝐭𝐨𝐥 – 𝐃𝐞𝐬𝐜𝐡𝐢𝐬 𝐥𝐚 𝟏 𝐢𝐮𝐧𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟐𝟒 – 𝐂𝐚𝐬𝐚̆ 𝐦𝐨𝐝𝐞𝐫𝐧𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐭𝐨𝐭 𝐜𝐨𝐧𝐟𝐨𝐫𝐭𝐮𝐥, 𝐢̂𝐧 𝐜𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐨𝐫𝐚𝐬̗𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬̗𝐢 𝐢̂𝐧 𝐚𝐩𝐫𝐨𝐩𝐢𝐞𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐌𝐚𝐫𝐞 – 𝟑𝟎 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐦𝐞𝐫𝐚 𝐛𝐢𝐧𝐞 𝐦𝐨𝐛𝐢𝐥𝐚𝐭𝐞 𝐬̗𝐢 𝐬𝐩𝐚𝐭̗𝐢𝐨𝐚𝐬𝐞. 𝐏𝐫𝐞𝐭̗𝐮𝐫𝐢 𝐫𝐞𝐝𝐮𝐬𝐞. (𝟏𝟗𝟐𝟓)

Sursă foto: MINAC

https://minac.ro/1-aprilie-descoperirea-tezaurului-de.../

#MINAC #tezaur #Tomis #1aprilie #calendaristoric #AstazilaConstanta #VasileCanarache #arheologie #muzeu #istorie

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

3. TEZAURUL BIZANTIN DE LA HORGEȘTI

Tezaurul bizantin de la Horgești, județul Bacău a fost descoperit în mod întâmplător de către săteni în albia pârâului Răcătău, în anul 1968. Este compus din 57 de monede, descoperite într-un un vas din aramă cu lanț alcătuit din 30 de verigi din bronz și 13 bucăți de tablă din aramă.

Moneda din imagine se află în patrimoniul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău cu nr. de inventar 6010, este datată în secolul al VI-lea și prezintă următoarele caracteristici:

Avers: Împăratul Iustin al II-lea și împărăteasa Sofia sunt reprezentați pe tron. Împăratul ține în mână un glob crucifer, iar soția sa un sceptru cu cruce.
Revers: Litera M (care reprezintă valoarea de 40 de nummi), deasupra regăsim o cruce, iar pe laturi anul de domnie și monetaria Constantinopol.

Cele 57 de monede reprezintă emisiuni din vremea împăraților Justin II (565-578) - 28 de exemplare, Tiberiu II Constantin (578-582) - 4 exemplare și Mauriciu Tiberiu (582-602) - 25 de exemplare.
Majoritatea monedelor au fost bătute în monetăriile din Constantinopol, Nicomedia, Antiohia, Cyzic și Tesalonic. Cea mai veche monedă datează din anul 566/567 de la împăratul Iustin II, iar cea mai nouă din anul 596/597 și a fost emisă în perioada împăratului Mauriciu Tiberiu.

Tezaurul bizantin nu reprezintă o descoperire întâmplătoare în zona Moldovei, ci se adaugă că semnificație celor de la Ștâncești-Botoșani, Iași, Botoșana-Suceava, Țibucani-Neamț, Dulcești-Roman, Obârșeni din Vaslui, Tecuci sau Galați.

Obiectele numismatice prezentate anterior dovedesc importanța circulației monetare bizantine în Moldova, în secolul al VI-lea și atestă o amplă activitate comercială a Bizanțului în această zonă.
Îngroparea tezaurului de la Horgești este pusă în legătură cu evenimentele care au avut loc la sfârșitul secolului al VI-lea, când în Moldova se poate vorbi de o deplasare masivă a slavilor către Peninsula Balcanică.

Bibliografie:
Dan Gh. Teodor, Elemente și influențe bizantine în Moldova în secolele VI-XI, Sciva, XXI, tomul 1, 1970, pp. 97-128.
Viorel Căpitanu, Tezaurul de monede bizantine descoperit la Horgești (jud. Bacău), Carpica, IV, 1971, pp. 253-269.
Constantin Buzdugan, Notă suplimentară despre tezaurul bizantin de la Horgești (jud. Bacău), Carpica, VI, 1973-1974, pp.47-53.

Dr. Popovici Elena-Brîndușa

Sursa informațiilor Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău.

4. 𝐈𝐦𝐚𝐠𝐢𝐧𝐢 𝐢𝐧𝐞𝐝𝐢𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐚𝐫𝐡𝐢𝐯𝐚 𝐌𝐈𝐍𝐀𝐂 𝐝𝐢𝐧 𝐦𝐨𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐨𝐩𝐞𝐫𝐢𝐫𝐢𝐢 𝐓𝐄𝐙𝐀𝐔𝐑𝐔𝐋𝐔𝐈 𝐃𝐄 𝐒𝐂𝐔𝐋𝐏𝐓𝐔𝐑𝐈 𝐃𝐄 𝐋𝐀 𝐓𝐎𝐌𝐈𝐒

Data de 𝟏 𝐚𝐩𝐫𝐢𝐥𝐢𝐞 rămâne una de referință în evoluția Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, deoarece în urmă cu 64 de ani specialiștii instituției au trăit momente de mare emoție, cu ocazia descoperirii a unor artefacte antice de excepție, cunoscute mai apoi sub sintagma „𝑻𝒆𝒛𝒂𝒖𝒓𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒔𝒄𝒖𝒍𝒑𝒕𝒖𝒓𝒊 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝑻𝒐𝒎𝒊𝒔❞.

Rememorând efervescența acelor clipe, Vasile Canarache, directorul muzeului la acea vreme, a descris în volumul publicat în 1963, contextul descoperirii vestigiilor antice, relatând că, după demolarea vechii clădiri a gării din centrul Constanței, pe terenul amplu rezultat au fost demarate lucrările de construcție ale noilor ansambluri de locuințe. Cu această ocazie, sub terasamentul liniilor ferate, muncitorii au zărit răsărind din pământ capul unei frumoase sculpturi feminine: „𝐼̂𝑛 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎̆𝑣𝑎𝑟𝑎 𝑎𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖 1962, 𝑠𝑎̆𝑝𝑎̂𝑛𝑑𝑢-𝑠𝑒 𝑖̂𝑛 𝑎𝑝𝑟𝑜𝑝𝑖𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑏𝑎𝑠𝑖𝑙𝑖𝑐𝑖𝑖 𝑚𝑎𝑟𝑖, 𝑙𝑎 𝑐𝑖𝑟𝑐𝑎 30 𝑚 𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑒𝑠𝑡, 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑓𝑢𝑛𝑑𝑎𝑡̗𝑖𝑎 𝑏𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑎𝑙 𝑐𝑎̆𝑟𝑢𝑖 𝑎𝑚𝑝𝑙𝑎𝑠𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑓𝑢𝑠𝑒𝑠𝑒 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏𝑎𝑡 𝑡𝑜𝑐𝑚𝑎𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑝𝑟𝑜𝑡𝑒𝑗𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑏𝑎𝑠𝑖𝑙𝑖𝑐𝑖𝑖, 𝑢𝑛 𝑚𝑢𝑛𝑐𝑖𝑡𝑜𝑟 𝑎 𝑑𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑝𝑢𝑙 𝑢𝑛𝑒𝑖 𝑠𝑡𝑎𝑡𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑚𝑎𝑟𝑚𝑢𝑟𝑎̆ 𝑟𝑒𝑝𝑟𝑒𝑧𝑒𝑛𝑡𝑎̂𝑛𝑑 𝑜 𝑧𝑒𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑓𝑒𝑚𝑖𝑛𝑖𝑛𝑎̆”.

Deși la început vestea a fost privită cu scepticism, crezându-se că este vorba despre o farsă (fiind ziua de 1 aprilie!), deplasarea specialiștilor în teritoriu și desfășurarea cercetării arheologice au confirmat rapid importanța descoperirii. În scurt timp au fost recuperate 24 de piese sculpturale, statui și basoreliefuri reprezentând diverse divinități ale lumii antice. Între acestea se remarcă reprezentările 𝐹𝑜𝑟𝑡𝑢𝑛𝑎 𝑐𝑢 𝑃𝑜𝑛𝑡𝑜𝑠, 𝑆̗𝑎𝑟𝑝𝑒𝑙𝑒 𝐺𝑙𝑦𝑘𝑜𝑛, 𝑁𝑒𝑚𝑒𝑠𝑖𝑠 și 𝐼𝑠𝑖𝑠, alături de alte zeități, precum 𝘊𝘺𝘣𝘦𝘭𝘦, 𝘚𝘦𝘭𝘦𝘯𝘦, 𝘉𝘢𝘤𝘤𝘩𝘶𝘴, 𝘔𝘦𝘳𝘤𝘶𝘳, 𝘋𝘪𝘢𝘯𝘢, 𝘎𝘳𝘢𝘵̗𝘪𝘪𝘭𝘦, 𝘋𝘪𝘰𝘴𝘤𝘶𝘳𝘪𝘪, 𝘏𝘦𝘬𝘢𝘵𝘦, 𝘈𝘴𝘤𝘭𝘦𝘱𝘪𝘰𝘴, 𝘊𝘢𝘷𝘢𝘭𝘦𝘳𝘶𝘭 𝘛𝘳𝘢𝘤, 𝘔𝘪𝘵𝘩𝘳𝘢𝘴 și 𝐻𝑒𝑟𝑚𝑒𝑠.

Impactul descoperirii s-a propagat imediat în întregul areal științific românesc. După lucrările de conservare și restaurare primară, câteva săptămâni mai târziu, piesele 𝑻𝒆𝒛𝒂𝒖𝒓𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒅𝒆 𝒔𝒄𝒖𝒍𝒑𝒕𝒖𝒓𝒊 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝑻𝒐𝒎𝒊𝒔 au fost expuse la primul etaj al Muzeului Regional al Dobrogei, într-o sală special amenajată. Senzaționala descoperire a devenit imediat un punct de atracție în rândul turiștilor români și străini, doar în vara anului 1962 piesele fiind admirate de peste 300.000 de vizitatori.

La peste șase decenii distanță de la remarcabila descoperire, 𝑻𝒆𝒛𝒂𝒖𝒓𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒔𝒄𝒖𝒍𝒑𝒕𝒖𝒓𝒊 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝑻𝒐𝒎𝒊𝒔 continuă să fie un reper pentru înțelegerea trecutului antic al Dobrogei, și o mărturie a bogăției culturale a acestui spațiu, devenind parte a patrimoniului cultural național și universal.

Vă invităm să retrăiți emoția acelor clipe impresionante, printr-o serie de imagini inedite păstrate în arhiva muzeului, care au surprins momentul descoperirii, precum și primele intervenții de conservare, realizate 𝑖𝑛 𝑠𝑖𝑡𝑢 de specialiștii instituției.

Mai multe informații sunt disponibile pe pagina web https://tezaurminac.ro.

#MINAC #Tezaur #sculpturi #Tomis #1aprilie #arheologie #muzeu

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

5. Publicarea articolului “The mega-structure at Stăuceni-‘Holm’, Botoșani County, Romania and the debate about the governing of Cucuteni–Trypillia settlements” în prestigioasa revistă PLOS One reprezintă un moment de referință pentru cercetarea arheologică, din arealul botoșănean, dedicată complexului cultural Cucuteni–Trypillia. Articolul este rodul unei colaborări strânse între un colectiv format din profesori și studenți de la Universitatea Friedrich-Alexander din Erlangen-Nuremberg, Germania și arheologi din cadrul Muzeului Județean Botoșani.

Semnat de Doris Mischka, Carsten Mischka, Adela Kovacs, Aparaschivei Constantin și Elena Marinova, studiul aduce în prim-plan situl de la Stăuceni-Holm, oferind o analiză aprofundată a unei mega-structuri cu implicații majore asupra modului în care înțelegem organizarea socială și mecanismele de guvernare în comunitățile eneolitice. Mega-structura a fost cercetată până în prezent timp de două campanii și a furnizat materiale arheologice care permit integrarea datelor spațiale și de paleo-mediu într-un model interpretativ coerent. Prin interpretarea funcționalității acestor structuri de mari dimensiuni, articolul contribuie la dezbaterea privind existența unor forme incipiente de organizare colectivă, coordonare comunitară și posibilă ierarhizare socială în cadrul așezărilor Cucuteni–Trypillia.
Studiul consolidează vizibilitatea cercetării arheologice din România în circuitul științific, demonstrând valoarea excepțională a patrimoniului din județului Botoșani.

Publicarea unui articol științific în prestigioasa revistă de specialitate PLOS One are o importanță deosebită în mediul academic internațional, atât prin vizibilitate, cât și prin impactul asupra validării cercetării. PLOS One este una dintre cele mai mari și recunoscute reviste științifice open-access din lume. Acest lucru înseamnă că articolul este accesibil gratuit, fără bariere, pentru cercetători, instituții și publicul larg, ceea ce crește semnificativ gradul de difuzare a informației. Publicarea într-o astfel de revistă implică un proces riguros de peer-review. Articolul este evaluat de specialiști din domeniu, ceea ce garantează calitatea metodologică, corectitudinea datelor și validitatea concluziilor. Astfel, studiul dobândește credibilitate științifică solidă.

Pentru cei care vor să afle mai multe despre descoperirile spectaculoase de la Stăuceni-Holm, jud. Botoșani, articolul este disponibil online (link).

Sursa informațiilor Muzeul Județean Botoșani.

6. Știai că una dintre cele mai fascinante piese de orfevrărie dacică poate fi admirată chiar la Muzeul George Severeanu?

Brățara spiralică din argint, cu plăci terminale și protome zoomorfe, nu este doar un obiect de podoabă, este o expresie unică a măiestriei orfevrilor din Dacia preromană. Acest tip de artefact nu are analogii în alte spații culturale, fiind o creație originală a lumii geto-dacice.

Descoperiri similare provin din zona Munților Orăștiei și din bazinele Mureșului și Târnavelor – adevărate centre ale aurului și argintului în Antichitate. Mai mult, astfel de brățări apar și în zona Dunării inferioare, iar unele dintre ele au ajuns chiar în colecția Severeanu.

Forma sa spiralică și capetele decorate cu protome zoomorfe ridică întrebări fascinante: era un simbol al puterii? O ofrandă pentru divinități? Sau parte dintr-un ritual funerar simbolic? Misterul rămâne deschis…

Vino să o descoperi de aproape și să pășești într-o lume veche de peste 2000 de ani.

Te așteptăm la muzeu!

Sursa informațiilor Muzeul George Severeanu.

7. 𝐅𝐨𝐫𝐭𝐮𝐧𝐚 𝐜𝐮 𝐏𝐨𝐧𝐭𝐨𝐬, 𝐩𝐫𝐨𝐭𝐞𝐜𝐭𝐨𝐫𝐢 𝐚𝐢 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜

Ansamblul statuar 𝐅𝐨𝐫𝐭𝐮𝐧𝐚 𝐜𝐮 𝐏𝐨𝐧𝐭𝐨𝐬 este un minunat monument de marmură, emblematic şi reprezentativ pentru oraşul Tomis, modernul Constanţa. Este o sculptură lucrată în marmură albă, fină, cu o înălțime de 1,5 metri. Fortuna este reprezentată având, într-o mână, Cornul Abundenței, semn al bogăției și fertilității, simbol al bunăstării pe care o oferea cetății. În cealaltă mână, distrusă probabil încă din antichitate, este posibil să fi ținut un sceptru – postură în care a fost adesea reprezentată în statuile dedicate ei în antichitate. Zeița, Tyche, cum o numeau grecii, este, într-adevăr, larg reprezentată în lumea greco-romană. Nu același lucru se poate spune însă despre micul zeu ce apare alături de zeiță în ansamblul sculptural. Puține lucruri se știu despre această divinitate masculină misterioasă, practic necunoscută în afara vestului pontic. Foarte probabil, de la acest zeu enigmatic vine și numele antic al Mării Negre, numită de către greci Pontos Euxeinos, „Marea Ospitalieră”.

Această divinitate marină este, în fapt, una dintre cele mai vechi prezenţe ale mitologiei universale. Cultul său era venerat înaintea celebrului Neptun-Poseidon şi a frumoasei sale regine, Amfitrite. Pontos este un titan, un zeu preolimpian, fiu al zeiţei pământului, Gaia (Geea), şi al lui Aether, zeul aerului pur, în care trăiau doar nemuritorii. El este părintele a numeroase divinităţi marine, cum sunt Nereus - Bătrânul Mării - sau Thamas - marea înfuriată - , zei adorați în întreaga antichitate. În afara relaţiei sale incestuoase cu Gaia, Pontos a fost soţul zeiţei mării, Thalassa, mereu invocată de-a lungul mileniilor, în literatură și artă.

Personaj mitologic iubit de marinarii Pontului Euxin, bătrânul zeu preolimpian a pierdut cu timpul, pe nedrept, lupta pentru primul loc în posteritate, în faţa deja celebrului Neptun şi a devenit doar un zeu local, al Euxinului.

În reprezentarea de la Constanța, 𝐏𝐨𝐧𝐭𝐨𝐬 apare în stânga frumoasei zeiţe, ieşind nud dintr-un soclu de frunze de acant, ce pot fi interpretate şi ca valuri ale mării. Cu mâna dreaptă se sprijină de un trunchi de arbore, iar cu stânga ţine prora unei corăbii. Are părul şi barba cârlionţate şi ude, iar trupul său este musculos, aşa cum se cuvine unui zeu puternic şi preţuit. Poartă pe cap coroana murală, un zid de cetate cu o poartă având două intrări arcuite, mărginite de turnuri.

Această coroană demonstrează că el era 𝐩𝐫𝐨𝐭𝐞𝐜𝐭𝐨𝐫 𝐚𝐥 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬𝐮𝐥𝐮𝐢 antic (alături de Fortuna) şi că îşi avea, cu siguranţă, în oraş un templu maiestuos, unde era venerat de navigatori, comercianţi, soldaţi sau de simpli locuitori ai cetăţii. Ansamblul statuar ce îi reprezintă pe cei doi a fost realizat undeva spre sfârșitul secolului al II-lea p.Chr., poate la începutul celui de-al III-lea, în plină dominaţie romană în Dobrogea. La Tomis, lui Pontos i se aduceau zilnic ofrande, pentru ca el să vegheze binevoitor asupra destinelor marinarilor ce străbăteau valurile mării. Pontos avea grijă să le asigure ape liniştite, iar Fortuna le asigura Norocul în călătorii.

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 – 𝐅𝐞𝐝𝐞𝐫𝐚𝐥𝐚 𝐂𝐨𝐨𝐩𝐞𝐫𝐚𝐭𝐢𝐯𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐒𝐚̆𝐭𝐞𝐬̗𝐭𝐢, 𝐒𝐮𝐜𝐮𝐫𝐬𝐚𝐥𝐚 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚, 𝐒𝐭𝐫𝐚𝐝𝐚 𝐒̗𝐭𝐞𝐟𝐚𝐧 𝐜𝐞𝐥 𝐌𝐚𝐫𝐞 (𝐌𝐚𝐧𝐠𝐚𝐥𝐢𝐞𝐢) 𝐧𝐨.𝟒𝟏 – 𝐕𝐢𝐧𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐞𝐟𝐭𝐢𝐧 𝐜𝐚 𝐨𝐫𝐢𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐝𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐞 𝐦𝐚̆𝐫𝐟𝐮𝐫𝐢 𝐭̗𝐚̆𝐫𝐚̆𝐧𝐞𝐬̗𝐭𝐢 𝐩𝐫𝐞𝐜𝐮𝐦 𝐬̗𝐢 𝐏𝐚̂𝐧𝐳𝐞𝐭𝐮𝐫𝐢, 𝐒𝐭𝐨𝐟𝐞, 𝐆𝐡𝐞𝐭𝐞, 𝐇𝐚𝐢𝐧𝐞 – 𝐓𝐨𝐭 𝐟𝐞𝐥𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐜𝐨𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐢̂𝐦𝐛𝐫𝐚̆𝐜𝐚̆𝐦𝐢𝐧𝐭𝐞 – 𝐂𝐨𝐯𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐫𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐞𝐬̗𝐭𝐢. (𝐆𝐡𝐢𝐝𝐮𝐥 𝐢𝐥𝐮𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚 𝐬̗𝐢 𝐓𝐞𝐤𝐢𝐫𝐠𝐡𝐢𝐨𝐥𝐮𝐥,𝟏𝟗𝟐𝟒)

Sursă foto: MINAC

https://minac.ro/2-aprilie-fortuna-cu-pontos-protectori.../

#MINAC #2aprilie #calendaristoric #AstazilaConstanta #Fortuna #Pontos #tezaur #sculpturi #Tomis #muzeu #istorie #arheologie

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

238. Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2026 - VIDEO - Partea I

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

sâmbătă, 4 aprilie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2026 - VIDEO - Partea III

Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2026 - VIDEO - Partea II

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete