Batistă de nuntă (Transilvania)

 

Exponatul săptămânii: „Batistă de nuntă (Transilvania)”

În ansamblul costumului popular românesc există piese vestimentare purtate ca podoabă, în contextul unor obiceiuri și ceremonialuri. Un exemplu este acela al batistelor de nuntă care făceau parte din recuzita darurilor, ca zestre a miresei, dar erau purtate și de mire la cingătoare, ca podoabă ceremonială, fiind simbolul unirii celor doi tineri.

Batista de nuntă prezentată provine din zona Bistrița-Năsăud, este lucrată din pânză țesută din bumbac alb și este brodată după desen cu mărgele și paiete policrome. Pe trei dintre laturi prezintă dantele croșetate din bumbac alb și oranj.

În tradiția românească, batista s-a întâlnit în toate etapele importante ale vieții: naștere, nuntă, înmormântare și în toate obiceiurile legate de acestea.

Cu semnificație simbolică, batista reprezintă un obiect inițiatic, întrucât făcea parte dintre primele piese cusute de tinerele fete.
Batistele se dăruiau flăcăilor pe care îi îndrăgeau, la prima horă la care luau parte și erau considerate daruri de consfințire a acceptului marital. În chip de promisiune a fidelității și ca amuletă protectoare, batista era oferită flăcăilor plecați în armată.

Batista ca piesă de ceremonial este întâlnită în obiceiurile și tradițiile majorității culturilor tradiționale.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Artă Populară Constanța.

Apariție editorială: EPHEMERIS NAPOCENSIS (35/2025) - PDF

 

 

 

Institutul de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca anunță apariția noului număr al revistei EPHEMERIS NAPOCENSIS (35/2025). Conținutul acestuia poate fi accesat în întregime online la adresa: https://ephemerisnapocensis.arheologie-istoriaartei-cluj.ro/

 

 

 

Sursa informațiilor Institutul de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca.

Deschiderea expoziției tematice "Domnii Mavrocordați în patrimoniul Muzeului Municipiului București"

 

Muzeul Municipiului București vă invită la deschiderea expoziției tematice "Domnii Mavrocordați în patrimoniul Muzeului Municipiului București" în ziua de vineri, 20 februarie 2026, de la ora 10.00, la Palatul Suțu (Bd. I.C. Brătianu, nr. 2, București).

În ziua deschiderii, vineri, 20 februarie 2026, accesul la această expoziție - "Domnii Mavrocordați în patrimoniul Muzeului Municipiului București" - va fi gratuit (10.00-17.30).

Expoziția prezintă patrimoniul documentar al muzeului legat de domniile greco-românizate ale familiei Mavrocordați în Țara Românească și Moldova, între secolele XVII-XVIII. Vizitatorii pot descoperi acte domnești autentificate cu semnătura și sigiliul voievodului, dării și reconfirmări de drepturi boierești, precum și detalii despre reformele și ctitoriile marilor domni ai familiei – Nicolae, Ioan și Constantin Mavrocordat.

Expoziția oferă o privire unică asupra vieții politice, administrative și culturale din epoca fanariotă, dar și asupra influenței Mavrocordaților asupra capitalei și regiunii.
Despre expoziția "Domnii Mavrocordați în patrimoniul Muzeului Municipiului București"

După execuția bărbaților Brâncoveni în Piața Yali Kiosk din Istanbul și scurta domnie prefanariotă a lui Ștefan Cantacuzino (1714-1716), sultanul a hotărât numirea directă în scaunul domnesc de la București a unor greci sau grecizați, întrucât se considera că ar prezenta o mai mare garanție pentru Imperiul Otoman. Astfel, Moldova și Țara Românească au fost conduse până către jumătatea secolului al XVIII-lea de domni proveniți din familiile Mavrocordat, Racoviță și Ghica, ce au alternat succesiv în tronurile de la Iași și București.

Familia Mavrocordat, originară din insula Chios, s-a înălțat în sfera de putere a Porții prin Alexandru Mavrocordat numit și Exaporitul (~ consilier de taină al sultanului). Debutul carierei sale l-a constituit anul 1671, când a obținut postul de secretar al marelui dragoman creștin Panaghiotis Nikoussios. După dispariția protectorului său, Alexandru a fost numit în funcția de mare dragoman, în anul 1673. Din această poziție s-a remarcat în calitate de negociator al Sublimei Porți în cadrul Păcii de la Karlowitz din ian. 1699.

Nicolae Mavrocordat (n. 3 mai 1680, Constantinopol – † 3/14 sept. 1730, București), fiul omului politic, diplomat și cărturar, Alexandru Exaporitul, era înrudit prin mama sa, Sultana Hrisoscoleu, cu vechea familie domnitoare a Mușatinilor, întrucât cobora pe linie feminină din Alexandru Iliaș vv. A fost căsătorit, mai întâi, cu domnița Casandra Cantacuzino cu care i-a avut pe Tarsia, Scarlat și pe Ruxandra. Ulterior, cu Pulheria Ciuki a avut-o pe Maria, pe viitorul domn Constantin, Ioan vv. Moldovei (1743-1747), și pe Toma. Un al treilea mariaj l-a încheiat cu Smaranda Stavropoleos, cu care i-a avut pe Alexandru, Sultana și pe Ștefan. În cadrul Imperiului Otoman a îndeplinit dregătoria de mare dragoman al Porții (1699-1709).

Era socotit de Sublima Poartă drept un om de încredere, care trimitea vești legate de viața politico-diplomatică a țărilor din sud-estul și din centrul Europei, și chiar i se cerea sfat în diverse probleme. După înlăturarea ultimului voievod cantacuzin, Imperiul Otoman l-a desemnat în tronul bucureștean începând cu 25 dec. 1715/5 ian. 1716, după o scurtă domnie moldavă (1711-1715), instituită după fuga antecesorului său, Dimitrie Cantemir (1710-1711), în Rusia. A exercitat câte două domnii în Moldova (1709-1710 și 1711-1715) și în Țara Românească (1716, 1719-1730).

Numele său a fost legat de Mănăstirea Văcărești (1716-1723), socotită o culme a marelui stil brâncovenesc, așezată ca metoh al Patriarhiei Ierusalimului, în 1721, și înzestrată cu tipografie, școală grecească și mai ales cu o valoroasă bibliotecă, ce a dus faima Mavrocordaților în întreaga lume europeană. Răpus de ciumă, Nicolae Mavrocordat și-a încetat existența pământeană la 3/14 sept. 1730, fiind astrucat în splendida sa ctitorie de la Văcărești.

Ioan Mavrocordat (n. 23 aug. 1684, Constantinopol – † 23 nov. 1719, București) a fost căsătorit cu Zamfira Gulianò, fiind dăruiți de Pronia divină cu un singur fiu, Alexandru. A domnit doar în Țara Românească între anii 1716 și 1719.

Constantin Mavrocordat (n. 27 febr. 1711, Constantinopol – † 21 nov. 1769, Iași). A fost căsătorit cu Smaranda Cantacuzino, în anul 1728, fără a avea și moștenitori. Peste doar patru ani a încheiat o nouă căsătorie cu Ecaterina Rosetti, cu care a avut mai mulți descendenți – Alexandru, zis Delibei, vv. Moldovei (1782-1785), Maria, Ioan, Ecaterina, Smaranda și Dimitrie. Relațiile, dublate de consistente sume cheltuite la Poartă, i-au asigurat lui Constantin Mavrocordat tronul muntean de șase ori (1730, 1731-1733, 1735-1741, 1744-1748, 1756-1758 și 1761-1763) și de patru ori scaunul ieșean (1733-1735, 1741-1743, 1748-1749 și 1769), fiind socotit de către marele istoric Nicolae Iorga drept un candidat național.

S-a remarcat printr-o serie de reforme – desființarea văcăritului și a pogonăritului; scutirea mănăstirilor și a clericilor de dajdie; desemnarea de boieri ispravnici în toate județele; salarizarea dregătorilor și a slujbașilor; generalizarea ruptei (sau ruptoare); restrângerea diverselor categorii de privilegiați fiscali (poslușnicii); crearea a trei noi tribunale, care judecau după vasilicale sau Legile lui Justinian; obligativitatea redactării hotărârilor în dublu exemplar și înscrierea lor în condici, cu foi pecetluite etc.

Patrimoniul Muzeului Municipiului București, prin Colecția de Documente, cuprinde un număr însemnat de înscrisuri, redactate pe hârtie sau pe pergament, emise în răstimpul domniilor deținute în Țara Românească de către cei trei reprezentanți ai ilustrei familii a Mavrocordaților – Nicolae vv., Ioan vv. și Constantin vv. Atât marii boierii Manolache Lambrino, Iordache Crețulescu, Constantin Băleanu și Dumitrașco Caragea, cât și Sfânta Mitropolie a Ungrovlahiei sau Mănăstirea Cotroceni au primit diverse danii sau le-au fost reconfirmate drepturile de stăpânire asupra unor proprietăți din București ori din alte locuri ale țării.

Majoritatea actelor domnești au ca loc de emitere orașul București și sunt autentificate cu semnătura autografă a domnilor, liberă sau cuprinsă într-un cartuș frumos decorat, dar și cu sigiliul mijlociu domnesc, în ceară roșie, peste care a fost așezat un timbru de hârtie frumos decorat, ori imprimat în chinovar, precum și cu sigiliul inelar, de formă octogonală, în chinovar. În câmpurile sigilare este redată acvila cruciată sau stema unită a Țării Românești și Moldovei, înconjurată de particula „Io”, inițialele domnului emitent, calitatea de „voievod” și uneori data la care a fost confecționată respectiva matrice sigilară. Sub conţinutul textelor sunt scrise monogramele domneşti cu soluție de aur sau cu chinovar, precedate sau nu de invocaţia simbolică.

Curator: dr. Grina-Mihaela Rafailă
Expoziția va putea fi vizitată până la data de 24 mai 2026, la Palatul Suțu (Bd. I.C. Brătianu, nr. 2).
Program de vizitare:
Miercuri-duminică, 10.00 - 18.00 (17.30 ultima intrare)

Bilete:
20 lei - preț întreg
10 lei - preț redus (elevi, studenți, pensionari)

 

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.

Conferința „Din mâinile artizanilor. Despre metalurgia cuprului și aurului în vremurile preistorice”

 

Din mâinile artizanilor. Despre metalurgia cuprului și aurului în vremurile preistorice

Muzeul Municipiului București vă invită la conferința „Din mâinile artizanilor. Despre metalurgia cuprului și aurului în vremurile preistorice”, susținută de dr. Adelina Darie, conservator, arheolog, Secția Arheologie Preventivă, MMB, urmată de un ghidaj special în expoziția temporară „Călătoria în lumea de dincolo. Ritualuri funerare din vremuri străvechi în regiunea Varna”.

Miercuri, 25 februarie 2026
Ora 15.00
Palatul Suțu – Muzeul Municipiului București
(Bd. I.C. Brătianu, nr. 2, București)

Evenimentul face parte din seria de întâlniri speciale organizate de Muzeul Municipiului București, dedicate aprofundării temelor și contextelor istorice ale expoziției tematice
„Călătoria în lumea de dincolo. Ritualuri funerare din vremuri străvechi în regiunea Varna”.
Încă din mileniul al V-lea î.Hr., spațiul dintre Carpați și Balcani a devenit scena unor schimbări spectaculoase. Oamenii preistorici au început să descopere și să prelucreze metalele – cuprul și aurul – deschizând un nou capitol în istoria umanității.
Unul dintre cele mai spectaculoase momente ale preistoriei este ilustrat de descoperirile din regiunea Varna, unde au fost găsite unele dintre cele mai vechi și impresionante obiecte din aur din lume.

Conferința își propune să aducă publicul mai aproape de această lume complexă și să răspundă la întrebări care i-au preocupat pe cercetători timp de decenii:
• De unde proveneau materiile prime folosite de comunitățile preistorice?
• Ce tipuri de obiecte din cupru și aur realizau?
• Ce tehnici utilizau pentru a le prelucra?
• Și, mai ales, ce semnificație aveau aceste piese pentru oamenii vremii, în funcție de locul în care erau depuse?

Va fi o incursiune captivantă într-o epocă în care metalul nu era doar un material nou, ci un simbol al puterii, al statutului și al credințelor comunităților preistorice.

Preț bilet: 20 lei / persoană
Biletul se poate achita la standul de bilete al Palatului Suțu, înainte de începerea conferinței.

 

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.

Deschiderea expoziției „Dunărea, fluviul care a modelat o lume. Teritorii romane între Porțile de Fier și Marea Neagră”

 

Suntem încântați să anunțăm deschiderea expoziției „Dunărea, fluviul care a modelat o lume. Teritorii romane între Porțile de Fier și Marea Neagră” - o călătorie fascinantă în istoria Imperiului Roman, pe o axă strategică și culturală esențială: Dunărea.

Fluviul a fost mult mai mult decât o linie de apărare: a fost o arteră de circulație, schimburi și control, modelând peisaje și comunități de-a lungul întregului său curs inferior. Expoziția aduce în prim-plan o viziune actualizată asupra acestui teritoriu, de la Porțile de Fier până la Marea Neagră.

Sunt prezentate artefacte valoroase, piese rare, provenite din cercetările arheologice recente, care dau viață poveștilor din trecut. Obiectele expuse, provenind din colecțiile Muzeului Național de Istorie a României și ale altor 8 muzee partenereꓽ Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Simion Gavrilă” – Tulcea (ICEM), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie – Constanța (MINAC), Muzeul Civilizației Dunării de Jos – Călărași (MCDJ), Muzeul Banatului Montan – Reșița (MBM), Muzeul Județean de Istorie „Paul Păltânea” – Galați (MJIPP), Muzeul Regiunii Porților de Fier – Drobeta-Turnu Severin (MRPF), Muzeul Olteniei – Craiova (MOC), Muzeul Județean Teleorman – Alexandria (MJTR), reflectă unitatea culturală a frontierei dunărene romane.

Vă invităm să parcurgeți un traseu expozițional inovativ, care a avut ca punct de plecare albumul „Limesul dunărean din România”, realizat în cadrul Programului Național Limes.

Mulțumim tuturor partenerilor noștri pentru sprijinul acordat în desfășurarea acestui proiect.

Totodată, suntem profund recunoscători publicului numeros, al cărui entuziasm și implicare au transformat vernisajul de astăzi într-o experiență cu adevărat remarcabilă.

Mai multe detalii despre expoziție și programul de vizitare sunt disponibile pe site-ul muzeului, link în primul comentariu.
Vă așteptăm în vizită!

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

Tabăra de Arheologie Experimentală ExArIS 2026

 

Tabăra de Arheologie Experimentală ExArIS 2026

Tema: Reconstituirea tehnologiei ceramicii preistorice: de la materia primă la ardere și utilizare

Echipa ExArIS anunță deschiderea înscrierilor pentru ediția 2026, un program intensiv de formare și cercetare aplicată desfășurat în peisajul cultural deosebit de la Băiceni (com. Cucuteni).
Această afiliere oferă tinerilor cercetători oportunitatea unică de a trece de la teorie la practică, interogând vestigiile materiale într-un cadru științific riguros.

Obiective și Cadru Științific
Ediția din acest an este dedicată exclusiv tehnologiei ceramicii, având ca pilon central conceptul de chaîne opératoire. Participanții vor explora limitele și potențialul arheologiei experimentale ca instrument de verificare a ipotezelor științifice, parcurgând integral etapele de producție preistorică.

Principalele direcții de acțiune includ:
• Analiza materiilor prime: Identificarea, extracția și selecția resurselor locale de lut și degresanți.
• Procese tehnologice: Prepararea pastei, experimentarea tehnicilor de modelare, finisare și decorare specifice eneoliticului.
• Pirotehnologie: Construcția și operarea unui cuptor experimental
• Utilizare și Funcționalitate: Testarea performanțelor vaselor prin prepararea experimentală a alimentelor și analiza urmelor de uzură.
Acțiunea este organizată în cadrul programului de pregătire doctorală al Mariei-Cristina Ciobanu și reprezintă o activitate integrată în proiectul de cercetare PN-IV-P1-PCE-2023-0040: „Centre preistorice de producție și distribuție a ceramicii? O strategie integrată de studiu a unui meșteșug antic - POTCRAFT” (director de proiect CSII dr. Felix-Adrian Tencariu).

Cui se adresează?
Programul este conceput special pentru studenți (licență), masteranzi și doctoranzi care doresc să își dezvolte atât competențele metodologice și analitice, cât și abilitățile practice (gesturile tehnice) necesare înțelegerii tehnologiei ceramice. Accentul va fi pus pe documentarea riguroasă a proceselor, controlul variabilelor și evaluarea critică a rezultatelor.

Înscriere 

Candidaturile pot fi depuse până pe 15 mai 2026 prin completarea formularului online disponibil aici: https://forms.gle/8m6oBvmmVThr26R37

 
Alătură-te echipei ExArIS pentru o experiență de cercetare autentică, unde rigoarea academică întâlnește arheologia vie!

 

 

Sursa informațiilor ExarIs - Experimental Archaeology at Iasi.

Costumul de sărbătoare din Săcădate, Țara Oltului

 

Costumul de sărbătoare din Săcădate, Țara Oltului, relevă accesorii care au o semnificație simbolică, printre care remarcăm, purtarea brâului împletit, decorativ, la fetele de măritat. 

Fetele, după 15 ani, pe lângă ia înflorată, catrința neagră numită ,,perpetă", șorțul alb de pânză cu dantelă, purtau la spate, sub ,,catrința în vărgi" așezată de-a latul, brâul împletit de culoare neagră sau albastru închis, terminat cu ciucuri.

Vă invităm să admirați acest costum la Muzeul de Etnografie Brașov, de miercuri până duminică, în intervalul 09:00-17:00.

 

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

Altăraș zoomorf

 

𝐄𝐗𝐏𝐎𝐍𝐀𝐓𝐔𝐋 𝐋𝐔𝐍𝐈𝐈 𝐅𝐄𝐁𝐑𝐔𝐀𝐑𝐈𝐄 𝟐𝟎𝟐𝟔
𝐒𝐚̆𝐩𝐭𝐚̆𝐦𝐚̂𝐧𝐚 𝟏𝟔-𝟐𝟕 𝐟𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟔

În a doua jumătate a lunii februarie 2026, Muzeul Județean Olt aduce în atenția publicului un vas de tip altăraș cu protome zoomorfe. Artefactul a fost descoperit în situl „Ogașul lui Ioniță Țiganul” de la Brebeni (jud. Olt), obiectiv arheologic de tip tell, cercetat în între 1964 și 1967 de către Mihail Butoi. Piesa se încadrează în perioada eneolitică, respectiv în cultura Sălcuța, și se păstrează în expoziția de arheologie din cadrul instituției.
𝐓𝐢𝐩: altăraș zoomorf
𝐒𝐮𝐛𝐭𝐢𝐩: altăraș cu două protome zoomorfe
𝐃𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐞𝐫𝐞: Altărașul a fost confecționat prin asamblarea a trei categorii de piese distincte: picioarele, vasul ceramic și protomele zoomorfe. Cele patru picioare sunt masive, au secțiunea aproximativ circulară și talpa ușor mai lată. Elementele plastice menționate au fost dispuse pe colțurile vasului ceramic și îl susțin. Vasul ceramic este oval la bază, în timp ce în partea superioară prezintă o formă cvasi-rotundă. Pe exteriorul buzei vasului, diametral opuse, observăm prezența a două protome zoomorfe. Modalitatea de redare a protomelor ar putea indica legătura acestora cu iconografia bovideelor. Aspectul general al altărașului ceramic este asemănător cu cel al vaselor de tip zoomorf.
Piesa a fost realizată manual din lut, în compoziția pastei fiind observate pietricele, cuarț mărunțit și urme de materiale organice. Arderea oxidantă a imprimat o culoare brun-cărămizie la interiorul și exteriorul altărașului ceramic. Artefactul, din pastă semifină și aspru la atingere, păstrează doar parțial urmele de lustruire, fiind întregit prin restaurare (restaurator: Ion Marinică).
𝐅𝐮𝐧𝐜𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚: Astfel de altărașe din lut ars au fost probabil utilizate în practici magico-religioase pentru fertilitate, viață și protecție, pentru libații ori în interiorul locuințelor, eventual asemenea unor opaițe. Această din urmă utilizare nu poate fi exclusă pentru altărașul ceramic, în interiorul vasului, pe fund, fiind vizibilă o pată neagră-cenușie, semn al unei arderi secundare.
Dimensiuni: L: 160 mm; l: 118,35 mm; H: 87,35 mm.

𝐎𝐁𝐉𝐄𝐂𝐓 𝐎𝐅 𝐓𝐇𝐄 𝐌𝐎𝐍𝐓𝐇 𝐅𝐄𝐁𝐑𝐔𝐀𝐑𝐘
𝐅𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐲 𝟏𝟔𝐭𝐡-𝟐𝟕𝐭𝐡, 𝟐𝟎𝟐𝟔
In the second half of February 2026, the Olt County Museum brings to the publicʼs attention a small altar-type vessel with zoomorphic protomes. The artefact was discovered at the ‟Ogașul lui Ioniță Țiganul” site in Brebeni (Olt County), a tell-type archaeological site excavated between 1964 and 1967 by Mihail Butoi. The piece dates back to the Eneolithic period, specifically to the Sălcuța culture, and is preserved in the archaeology exhibition of the institution.
𝐓𝐲𝐩𝐞: zoomorphic small altar
𝐒𝐮𝐛𝐭𝐲𝐩𝐞: small altar with two zoomorphic protomes
𝐃𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐩𝐭𝐢𝐨𝐧: The small altar was crafted by assembling three distinct categories of parts: the legs, the ceramic vessel, and the zoomorphic protomes. The four legs are massive, with an approximately circular cross-section and a slightly wider base. These plastic elements were placed at the corners of the ceramic vessel and support it. The ceramic vessel is oval at the base, while in the upper part it exhibits an almost round shape. On the exterior of the vesselʼs rim, diametrically opposed, we observe the presence of two zoomorphic protomes. The rendering style of the protomes might indicate their connection to bovine iconography. The general appearance of the small ceramic altar is similar to that of zoomorphic vessels.
The piece was handmade from clay, with the paste composition containing small pebbles, crushed quartz, and traces of organic materials. The oxidising firing imparted a brownish-brick colour to the interior and exterior of the small ceramic altar. The artefact, made of semi-fine paste and rough to the touch, only partially preserves traces of burnishing and has been completed through restoration (restorer: Ion Marinică).
𝐅𝐮𝐧𝐜𝐭𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐢𝐭𝐲: Such small altars of baked clay were probably used in magical-religious practices for fertility, life, and protection, for libations, or inside dwellings, possibly as oil lamps. This latter use cannot be excluded for the small ceramic altar, as a blackish-grey stain, evidence of secondary burning, is visible on the inside bottom of the vessel.
𝐃𝐢𝐦𝐞𝐧𝐬𝐢𝐨𝐧𝐬: L: 160 mm; W: 118.35 mm; H: 87.35 mm.

 

Sursa informațiilor Muzeul Județean Olt.

Din culise: Povestea restauratorului

 

Din culise: Povestea restauratorului
 

După cum am promis, noua rubrică din culise vine și cu noi perspective asupra pieselor din colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei. Această parte a rubricii o numim „Povestea Restauratorului”.

V-ați întrebat vreodată cine aduce piesele în starea la care le vedem noi în expozițiile din muzeu

Ei bine, asta fac restauratorii, aduc piesele aproape de starea inițială care ulterior devine exponat al muzeului.
Povestea restauratorului de astăzi este despre Restaurarea Ceramicii, care va cuprinde etapele prin care trece fiecare exponat.

Etapele principale:
1. Documentare și fotografiere (înainte de intervențiile restauratorului).
2. Piesele sunt examinate și descrise detaliat de către arheologi.
3. Intervine restauratorul prin curățirea preliminară, apoi dezmembrarea în totalitate a vasului (dacă e cazul).
 

Dacă este un vas ce necesită dezmembrare, parcurgem etapele de îndepărtare a adezivului prin tamponare cu acetonă, clătire cu apă curgătoare pentru neutralizare, apoi uscarea la temperatura camerei 3–4 zile.
 

Ulterior, materialele originale sunt lipite, se pregătesc materialele pentru reconstituirea formei, iar la final, prin plombare, rectificare, retușare se ajunge la consolidarea cromatică a vasului.

Regula de aur a Restauratorului:
„Restaurarea se oprește atunci când începe imaginația.” deoarece piesa trebuie adusă la o formă cât mai apropiată de cea originală, fără picturi adiacente.

Urmează să vedeți și un clip ce demonstrează cele explicate mai sus, pentru că munca din culise e la fel de fascinantă ca și expoziția!  

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei.

ARS SACRA. PRIMIUL MILENIU AL EREI CREŞTINE ÎN DOBROGEA

 

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie (MINA) Constanța, sub egida Consiliului Județean Constanța și Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad, sub egida Consiliului Județean Vaslui au deosebita plăcere de a vă invita la vernisajul expoziției „ARS SACRA. PRIMIUL MILENIU AL EREI CREŞTINE ÎN DOBROGEA”, manifestare care va avea loc în data de 21 februarie 2026, ora 11.00, la sediul muzeului gazdă din strada Vasile Pârvan nr. 1, mun. Bârlad, etajul I.
„Ars sacra” aduce în fața publicului o selecție de artefacte care ilustrează „pătrunderea și consolidarea noii religii în spațiul estic al Imperiului Roman, mai exact în zona Dobrogei, un teritoriu esențial în formarea identității creștine timpurii pe teritoriul actual al României”. Printre acestea se numără piese arheologice din secolele III-X.
Expoziția este rodul colaborării echipei științifice de la Constanța, formată din cercetător dr. Radu Petcu și arheolog dr. Ingrid Petcu-Levei (responsabili științifici), muzeograf dr. Aurel Mototolea.
Intrarea la vernisaj este liberă.
Vernisajul expoziției va avea loc sâmbătă, 21 februarie 2026, ora 11.00, la sediul central al muzeului din str. Vasile Pârvan, nr. 1.
Expoziția „Ars sacra. Primul mileniu al erei creștine în Dobrogea” va putea fi admirată de publicul bârlădean în perioada 21 februarie – 10 mai 2026.

Organizator dr. Mircea Oancă

 

 

Sursa informațiilor Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad.