Mulți dintre oameni și-au dorit dintotdeauna să își controleze propria viață și chiar pe cea a altor persoane. Mulți și-au dorit să poată să influențeze viitorul, asupra unor detalii mai mici sau mai mari. Au dorit să poată să privească în trecutul altor persoane, pentru a le cunoaște mai bine. Iar astfel de deziderate sunt și astăzi prezente. Pentru ca să reușească, oamenii au apelat ,,specialiști” ai unui domeniu pe care puțini îl stăpâneau: la vrăjitori sau vrăjitoare. Uneori, cererile aveau ca scop protecția față de forțe nevăzute, dar care puteau să provoace suferință și să facă mult rău. Iar ,,leacul” prescris trebuia să fie adeseori prezent în permanență asupra celui protejat, într-o acțiune pe care o putem numi ,,preventivă”. Cele mai răspândite astfel de protecții se îndreaptă și azi împotriva ,,deochiului”. Din această perspectivă anumite obiecte, pot fi considerate adevărate „arme” împotriva spiritelor rele.
Ritualuri care implicau un alt fel de magie, adeseori numită ,,magie neagră” erau deasemenea practicate, uneori de către aceleași persoane. Ele sunt atestate și în cadrul societăților din Transilvania epocii fierului și pot adeseori să fie distinse, uneori prin analiza descoperirilor arheologice. Izvoarele scrise păstrate din antichitate consemnează astfel de ritualuri, precum și instrumentarul folosit de practicienii acestei „arte”, în zona mediteraneană. Iar prezența chiar și în Transilvania a unor obiecte de felul celor descrise în asemenea surse, dovedește faptul că ritualuri de acel fel nu erau străine.
Ca arheolog, atunci când descoperi un obiect care poate să fie încadrat în categoria instrumentarului magic, atenția își este captivată de la bun început. Așa s-a întâmplat și în cazul obiectului pe care îl vom prezenta astăzi.Campania de cercetări desfășurată în anul 2013 la Ardeu a furnizat numeroase artefacte arheologice între care și un obiect confecționat din lut ars, nemaiîntâlnit până atunci. De la început este evidentă forma, care trimite spre o siluetă umană, cu toate trăsăturile stilizate. Corpul piesei este aproape cilindric, iar partea superioară, acolo unde intuim poziția capului este rotunjită și a fost perforată pentru a putea să fie atârnată pe un șnur. În partea opusă, de jos, se observă trei umflături discrete având în centru un orificiu, puțin adânc, cu orientare ușor oblică față de axul piesei. Exemplarul are dimensiuni reduse: înălțime – 2,7 cm; diametru maxim -1,2 cm., iar diametrul perforației aflate la bază – 0,25 cm.Astfel descris, exemplarul descoperit la Ardeu se încadrează la prima vedere în categoria amuletelor: dispozitive cu scop de protecție. Spre această concluzie ne îndreaptă atenția orificiul practicat în partea superioară, cel pentru atârnat. Acest detaliu este foarte important cunoscând că pentru a fi eficiente este necesar ca amuletele să fie purtate permanent și în contact direct cu corpul. În ceea ce privește orificiul amplasat în partea inferioară, putem presupune că în el puteau să fi fost păstrate plante sau alte materii care protejau purtătorul împotriva unor pericole. Tot în același fel puteau să fie păstrate substanțe cu scopuri medicinale sau pentru stimularea unor stări psiho-active.
Pe de altă parte, prezența perforației din partea inferioară ne deschide calea și spre o altă interpretare, anume ca statueta să fi fost folosită cu scopul practicării unor ritualuri de tip vodoo, ca instrument al magiei negre. Ținând cont de analogii este posibil fi fost practicată pentru a provoca durere unei persoane. Însă aceeași perforație ar fi putut să avut și o altă semnificație, anume să fi avut rol de spațiu pentru păstrarea unor ,,probe” (cum sunt firele de păr, unghii etc) preluate pe ascuns de la persoana care trebuia să fie ,,legată”.
Statuetele care par să aibă rol în ritualuri de tip vodoo au fost descoperite în locuințe sau în apropierea acestora, așa cum este și cazul exemplarului de față, care provine dintr-o locuință. Acest fapt sugerează că obiectele erau folosite în scop ritualic, într-un cadru privat, departe de ochii comunității.
Artefactele de acest gen din mediul tracic și în special cel getic erau frecvent modelate într-o manieră stilizată, deși există unele excepții. Uneori este modelat tot corpul, dar sunt și situații în care sunt redate numai părți, cum ar fi capul sau picioarele. Piese asemănătoare ca formă și cu datare similară cu cea a statuetei descoperite la Ardeu (sec. I – începutul sec. II p.Chr ), în Transilvania, se cunosc la Cuciulata (județul Sibiu) sau Cugir (județul Alba).
În zonele extracarpatice astfel de obiecte au fost descoperite cu o mai mare frecvență, însă cele mai bune analogii provin de la Piscu Crăsani, jud. Ialomița și de la Poiana, jud. Galați.
Într-o altă etapă cronologică, ceva mai devreme decât cea în care se datează exemplarul de la Ardeu, obiecte de acest fel sunt prezente în contexte diverse. Dintr-o adevărată ,,trusă de magie”, conținând o varietate de obiecte, descoperită la Zimnicea, face parte și o statuetă foarte asemănătoare cu cea descrisă de noi. Datarea complexului din care face parte s-a făcut foarte larg, pe parcursul secolelor IV-II a. Chr. Prezența unor statuete antropomorfe de acest fel pe spații largi și în contexte datate pe parcursul celei de a doua epoci a fierului trădează păstrarea și difuziunea unor tradiții ale practicilor de magie.Rezumând, să remarcăm că piesa descoperită la Ardeu este un pandantiv – amuletă, realizat din lut, iar funcționalitatea sa putea să fi avut legătură cu diverse practici, vizând deopotrivă apărarea împotriva unor pericole, cât și pentru a provoca suferințe unor dușmani sau pentru a realiza sau întări legăturile cu anumite persoane. Deși de dimensiuni mici, putem să distingem complexitatea obiectului și fiecare dintre variantele de interpretare emise, trebuie luată în considerare.
Numărul mic de obiecte de acest fel cunoscute până în prezent în Transilvania se datorează, poate, stadiului cercetărilor. Cu toate acestea, tradiția utilizării lor pare să își aibă originea în afara arcului carpatic, de unde provin mai multe exemplare și unde sunt prezente în contexte mai vechi decât în Transilvania.
Expert în bunuri de patrimoniu cultural național mobil,
Arheolog expert,Cercetător consacrat,
Dr. Iosif Vasile Ferencz,
Secția Arheologie în cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva
Anul 2025 a fost unul plin de realizări pentru Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, marcând parteneriate valoroase și expoziții remarcabile. „Războinici uitați și podoabe eterne” a reunit tezaure din perioada migrațiilor descoperite în România, iar „Visul primei nopți polare – Belgica” a readus în atenție prima expediție în Antarctica, o adevărată aventură a cunoașterii.
În 2026, pășim spre noi comori și descoperiri fascinante cu o nouă expoziție!
Aceste materiale cartografice explică zona Levantului printr-o abordare multidisciplinară, urmărind evoluția istorică, socială, politică și economică.
Un moment definitoriu pentru istoria Europei Centrale a fost bătălia de la Mohács din 1526, care a dus la prăbușirea Regatului Ungariei medievale și a deschis calea otomană către Dunărea Centrală.
Marea Neagră devenise, pentru o perioadă, un „lac otoman”, controlat prin puncte cheie precum Trabzon (cucerit în 1461) și Crimeea. Marea Mediterană a fost scena unor bătălii navale majore, precum cea de la Preveza, unde flota otomană și-a demonstrat superioritatea.
Argumente PRO:
Argumente CONTRA:
