Ştiinţă pentru toţi: 2025

joi, 4 decembrie 2025

1,000 de genomuri de fluturi diurni și nocturni pentru a investiga evoluția, reziliența față de schimbările climatice și problemele de securitate alimentară!!

#Satyrium spini
Foto: Vlad Dincă
#muzeulantipa

#Pseudopanthera macularia
Foto: Vlad Dincă
#muzeulantipa

#Abraxas sylvata
Foto: Vlad Dincă
#muzeulantipa

#Chiasmia clathrata
Foto: Vlad Dincă
#muzeulantipa

#Arctia festiva
Foto: Vlad Dincă
#muzeulantipa

#Lycaena thersamon
Foto: Vlad Dincă
#muzeulantipa

#Mimas tiliae
Foto: Vlad Dincă
#muzeulantipa

1,000 de genomuri de fluturi diurni și nocturni pentru a investiga evoluția, reziliența față de schimbările climatice și problemele de securitate alimentară!!

Dezvăluirea secretelor ascunse în ADN-ul fluturilor ar putea ajuta conservarea naturii, transforma înțelegerea noastră despre evoluție și descoperi noi modalități de combatere a dăunătorilor agricoli.
Proiectul Genomului Uman a pus bazele care au revoluționat cunoașterea sănătății umane. La 25 de ani distanță, majoritatea speciilor de pe Pământ rămân încă neînțelese în acest mod.

Experți din întreaga Europă, inclusiv de la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, au făcut posibilă secvențierea de genomuri pentru 1,000 de specii de fluturi diurni și nocturni. Acest obiectiv important a fost atins sub umbrela proiectului Psyche (https://www.projectpsyche.org/), o inițiativă internațională coordonată de Wellcome Sanger Institute (Cambridge, UK), care își propune să secvențieze genomuri de referință pentru toate speciile de fluturi din Europa (peste 11,500 de specii).

Colaborarea între cercetători, taxonomiști, factori de decizie politică și naturaliști a rezultat în publicarea recentă (26 noiembrie) a unei lucrări de sinteză în revista Trends in Ecology & Evolution (https://doi.org/10.1016/j.tree.2025.10.007). Documentul detaliază modurile în care genomurile tuturor fluturilor pot oferi răspunsuri la întrebări cheie legate de evoluție și pot eficientiza abordarea unor provocări precum securitatea alimentară.

Fluturii diurni și nocturni, cunoscuți colectiv ca Lepidoptere, sunt actori majori în ecosisteme din întreaga lume și reprezintă aproximativ 10% dintre toate speciile eucariote cunoscute. Sunt un grup extrem de divers, polenizatori cheie și o componentă importantă a lanțului trofic, atât ca erbivori, cât și ca pradă. Totuși, unele specii sunt dăunători majori, afectând agricultura, pădurile și culturile textile. Lepidopterele sunt, de asemenea, indicatori esențiali ai biodiversității și ai schimbărilor climatice, deoarece reacționează rapid față de modificări ale mediului. Aceasta înseamnă că o scădere a numărului de fluturi poate servi drept avertisment timpuriu pentru pierderi mai ample în rândul faunei și florei sălbatice.

Toate cele 1,000 de genomuri produse până acum sunt disponibile gratuit. Experții pot folosi acum aceste noi cunoștințe genetice pentru a transforma înțelegerea noastră asupra evoluției și ecologiei, pentru a ghida conservarea naturii și pentru a găsi noi modalități de gestionare a dăunătorilor și a speciilor invazive, contribuind astfel la îmbunătățirea securității alimentare. De exemplu, o analiză recentă a 210 genomuri de fluturi a evidențiat caracterul în mare parte neschimbat al cromozomilor acelor specii (https://www.nature.com/articles/s41559-024-02329-4) de-a lungul a 250 de milioane de ani de evoluție.

Compararea genomurilor speciilor care au dispărut, sunt în declin sau sunt stabile ori în creștere poate ajuta la înțelegerea modului în care schimbările de mediu și activitățile umane afectează diversitatea și distribuția insectelor. Astfel, genomica devine un instrument valoros care susține eforturile de conservare a biodiversității.

„La ora actuală, fluturii europeni sunt grup lider în ceea ce privește eforturile de generare a genomurilor tuturor speciilor de pe Terra, iar datele disponibile vor revoluționa modul în care înțelegem și protejăm biodiversitatea planetei. Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” este implicat activ în proiectul Psyche, contribuind printre altele la obținerea mostrelor necesare secvențierii de genom, un aspect cheie, însă și o provocare majoră pentru succesul proiectului. Muzeul se numără printre cele șapte instituții europene care coordonează aceste eforturi în calitate de “collection hub”, fiind deocamdată singurul reprezentant în Europa estică și sud-estică”, a spus dr. Vlad Dincă, cercetător științific gradul I la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” și lider al hub-ului menționat mai sus.

Foto: dr. Vlad Dincă

#muzeulantipa

Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa".

Amnarul se ținea la chimir

Amnarul se ținea la chimir

Amnarul, cremenea și iasca erau obiectele pe care drumețul le purta mereu cu el în toate călătoriile sale. Le ținea legate la chimirul lat, fiindu-i de mare trebuință pentru aprinderea focului.

Iasca era o ciupercă cu miez moale, care creștea pe trunchiuri de copaci tot timpul anului și astfel era ușor de procurat. Uscată și păstrată într-o pungă din piele pentru a fi ferită de umezeală, avea nevoie doar de câteva scântei pentru a se aprinde. Drumețul ”scăpăra” lovind piatra de cremene cu amnarul și iasca se aprindea numaidecât.
Dacă doriți să aflați mai multe informații despre obiectele pe care cărăușii le purtau cu ei în călătorii, vă așteptăm la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului, în Piața Sfatului, nr. 15, de miercuri până duminică, de la 9.00 la 17.00.

Foto: amnare expuse la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

Rosella (Platycercus eximius)

Deschiși permanent pentru cunoaștere!

Exponatul lunii decembrie 2025 la Vivariu, Bacău - Rosella (Platycercus eximius)

Specie originară din Australia și Tazmania, perușul Rosella (Platycercus eximius) reprezintă una dintre cele opt specii de peruși australieni viu coloraţi care fac parte din genul Platycercus. Platycercus înseamnă “cu coada lată” sau “cu coadă plată”, reflectând astfel o caracteristică comună a perușilor Rosella și a celorlalți peruși din această familie. Rosella se distinge prin capul și pieptul roșii, cu pete albe pe obraji. Penele de pe spate sunt negre, mărginite cu galben, abdomenul este galben, aripile și penele laterale din coadă sunt albastre iar restul cozii este de culoare verde închis. Ciocul este alb-gri. Perușii Rosella ating dimensiuni de 25-38 cm și trăiesc aproximativ 20-25 de ani (uneori mai mult). Semințele, mugurii, florile, nectarul, fructele și insectele alcătuiesc dieta lor în natură. Acești peruși obișnuiesc să “atace” lanurile de cereale și livezile de fructe ale fermierilor. De-a lungul timpului s-au selecționat mai multe varietăți ale perușului Rosella: lutino (penaj galben), lutino-scorțioșoară (penaj galben-scorțișoară), rubino, pastel, albastru, galben, argintiu etc.

Material realizat de conservator Corduneanu Emil

Sursa informațiilor Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii "Ion Borcea" Bacău.

Cercetarea arheologică interdisciplinară a sitului Şoimeni ”Dâmbul Cetăţii”, comuna Păuleni-Ciuc, jud. Harghita, campania 2025

Echipa de arheologi și cercetători din cadrul MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, coordonată de dr. Valerii Kavruk (în calitate de responsabil ştiinţific) şi formată din dr. Dan Buzea, dr. Dan Ştefan şi dr. Puskás József, au continuat, și în acest an, cercetarea arheologică interdisciplinară a sitului Şoimeni ”Dâmbul Cetăţii”, comuna Păuleni-Ciuc, jud. Harghita (în continuare vom folosi termenul de situl Dâmbul Cetăţii). Cercetarea s-a realizat cu finanțarea din partea Ministerului Culturii, conform Autorizației nr. 10/22.04.2025.

Scurtă prezentare
Între perioada 2019–2025, cercetările s-au concentrat asupra structurilor de împrejmuire și fortificare identificate la marginile vestică, nord-vestică, nord-estică și estică ale sitului. Au fost descoperite și documentate 7 șanțuri, două valuri de pământ și un posibil val cu piatră. Cel mai timpuriu șanț, situat pe panta vestică a promontoriului, este asociat cu locuirea de tip Cucuteni–Ariușd (cca. 4500 - 4000 î. Hr.), în timp ce alte trei șanțuri conțin fragmente ceramice specifice grupului Ciomortan (cca. 2100 - 1900 î. Hr.) și culturii Wietenberg (cca. 1900 - 1650 î. Hr.).

În campania din anul 2025, principalul obiectiv al cercetării arheologice a fost acela de a documenta un Șanț (Complexul arheologic nr. 15), care a aparținut unui ”Gard interior” asociat probabil cu structurile de locuit amenajate în diferite perioade de ocupare a sitului.

Șanțul a fost identificat pe marginea interioară a valului de pământ pe lungimea de 18 m şi lăţimea de circa 0,3 - 0,5 m. Umplutura şanţului din partea superioară nu era uniformă. Aceasta era formată din bolovani de piatră neprelucraţi, de dimensiuni diverse şi din pietriş asemănător cu cel din umplutura valului. Pe toată lungimea s-a observat faptul că şanţul perfora stratul de cultură eneolitic. Şanţul este săpat în stânca locală, are pereţii verticali şi pe alocuri fundul plat. Pe fundul şanţului au fost descoperite din loc în loc mai multe gropi ale unor stâlpi ce formau probabil un gard interior al aşezării. Cea mai mare parte a şanţului arată în secţiune în forma literei ”U”, dar pe alocuri se îngustează spre fund şi are secţiunea în forma literei ”V”.

În acest șanț, a fost descoperită o groapă formată dintr-o aglomerare de fragmente ceramice provenite de la mai multe categorii de recipiente (oale, castroane, amfore și amforete) alături de care s-au descoperit resturi de oase animaliere, fragmente mici de lemn ars și pietre de diferite dimensiuni, toate atribuite culturii Costișa-Ciomortan (cca. 2100 - 1900 î. Hr.). Dintre acestea s-a remarcat o amforetă de mici dimensiuni păstrată foarte bine, are două toarte în bandă (una este ruptă din vechime), gura recipientului este ușor evazată, gâtul cilindric, corpul sferic și fundul plat.
În partea sudică a sitului, a fost descoperit un nivel de pietre amestecat cu materiale arheologice atribuit locuirii din perioada epocii bronzului mijlociu, culturii Wietenberg (cca. 1900 - 1650 î. Hr.). Din câte s-a putut observa în suprafaţa cercetată, această suprapunere stratigrafică atestă faptul că și în această parte a sitului a existat o structură defensivă probabil formată dintr-un val de pământ și piatră. Cercetările viitoare vor clarifica existenta acestor amenajări.

Patrimoniul arheologic mobil descoperit cu ocazia cercetărilor arheologice de la Dâmbul Cetăţii, este foarte bogat şi variat, multe piese au fost incluse în categoria Tezaur.
În prezent, majoritatea pieselor descoperite sunt expuse în cadrul expoziţiei permanente „Aşezarea preistorică de la Păuleni-Ciuc”, la sediul central al MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.

Material realizat de Dan Buzea, arheolog MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni

Sursa informațiilor MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.

Cornuri pentru praful de pușcă

Cornuri pentru praful de pușcă

Cea mai mare parte a obiectelor din corn folosite în cultura populară sunt legate de vânătoare, îndeletnicire înfloritoare în trecut, în țara noastră, iar cornurile pentru praf de pușcă, alcătuiesc o categorie spectaculoasă de obiecte.

Tocul pentru praful de pușcă era realizat din corn de bovine sau de cerb. Cornul era tăiat în așa fel încât să se obțină o trifurcație, iar interiorul era scobit. Suprafața neregulată a cornului era șlefuită și apoi se realiza decorul preponderent geometric, realizat prin incizare. Pe unele cornuri se regăsesc gravate inscripții cu inițialele numelui proprietarului, anul confecționării sau chiar scene de vânătoare. În final, pentru a-l patina, meșterii fierbeau cornul în zeamă de foi de ceapă sau coji de nucă, iar inciziile decorului se umpleau cu grăsime amestecată cu praf de cărbune, pentru a pune în evidență desenul.

Vă prezentăm, din colecția muzeu lui, două astfel de cornuri pentru praful de pușcă expuse într-o panoplie cu arme, în cadrul expoziției permanente a Muzeului Civilizației Urbane a Brașovului.

Vă invităm să vizitați Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului, de miercuri până duminică, între orele 09:00-17:00

Sursa: Georgeta Stoica, Paul Petrescu, Dicționar de artă populară, 1997.

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

Mărgele din sticlă

Foto 1: Palatul Magna Curia, sediul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva

Foto 2: Poziția atelierului și a casei meșterului, pe culmea dealului ,,Cetățuie” de la Ardeu – (Foto din dronă: Marius Gheorghe Barbu).

Foto 3: Mărgea din sticlă ,,cu ochi” (Foto: Iosif Vasile Ferencz).

Foto 4: Mărgea din sticlă circulară (Foto: Iosif Vasile Ferencz).

Foto 6: Placă de fixare a unui mecanism de închidere a unei lăzi (Foto: Iosif Vasile Ferencz).

UN EXPONAT DE NERATAT

Muzeul din Deva este una dintre cele mai vechi instituții de profil din țară. A fost înființat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Sediul central este organizat în jurul palatului Magna Curia, monument istoric care impune prin elemente arhitectonice şi stilistice, renascentiste şi baroce.

Foto 1: Palatul Magna Curia, sediul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva

Pe parcursul unei perioade ce depășește un secol, muzeul devean a adunat colecții valoroase, care cuprind artefacte prețioase, monede, statui și inscripții din piatră, obiecte cu valoare etnografică și pentru științele naturii. Biblioteca adăpostește peste 30.000 de volume, iar colectivul actual al muzeului are atât experiența, cât și maturitatea pentru a desfășura activități la cel mai ridicat nivel profesional.
Începând din luna ianuarie am creat o rubrică lunară pe pagina noastră în cadrul căreia vă propunem să faceți cunoștință cu 12 artefacte mai puțin cunoscute și să aflați povestea fiecăruia, atât cât a putut să fie descifrată de arheologi. Am ales mediul on-line cu speranța că vom putea să venim în întâmpinarea interesului cât mai multor persoane.
În ultima săptămână a fiecărei luni veți face cunoștință cu un astfel de obiect, iar la începutul anului 2026, vom afla cum poveștile se completează pentru a contura secvențe din viața unei comunități.

11. Mărgele din sticlă

Foto 2: Poziția atelierului și a casei meșterului, pe culmea dealului ,,Cetățuie” de la Ardeu –(Foto din dronă: Marius Gheorghe Barbu).
Ultimele două episoade au avut în vedere obiecte care ne ajută să reconstituim un costum purtat de un personaj feminin care locuia pe acropola așezării dacice de la Ardeu. Era vorba despre două fibule și o cataramă de centură. Însă ansamblul vestimentar respectiv avea în componență și obiecte de podoabă. Ele au fost descoperite în aceleași condiții și în același loc în care au fost găsite și celelalte obiecte. Este vorba despre două mărgele din sticlă, două
obiecte a căror prezență delicată înseninează privirea oricărui arheolog, atunci când își fac apariția, din pământ.
,,Mărgelele, cu numele lor latin margarita, purtate sub formă de coliere sau pandantive erau foarte apreciate în lumea romană și în cea barbară … ele subliniau frumusețea feminină mai ales prin forma, culoarea și materialul din care erau confecționate, precum și prin calitatea execuției.”

Ana Cristina Hamat, Podoabe feminine din Dacia romană. Cu specială privire la Dacia Superior, Târgoviște, 2024, p. 166.

Astfel de obiecte se păstrează în cele mai multe situații în condiții bune. Nu necesită operațiuni complicate pentru restaurare, fiind suficientă spălarea cu apă, pentru îndepărtarea urmelor lăsate de pământul în care au așteptat să revadă lumina soarelui. Ele își recapătă strălucirea foarte repede. Și odată curățate, ajung pe masa de lucru pentru a fi studiate.
Prima dintre cele două exemplare (Foto 3) are formă globulară, aplatizată și ușor neregulată. Culoarea este alb-opacă, fină, iar la o privire atentă se observă o mică fisură verticală. Perforația este excentrică. Piesa a fost prevăzută cu trei decorațiuni circulare,
poziționate neuniform. Decorul are forma unor ,,ochi”, compuși din trei straturi respectând succesiunea albastru-alb-albastru. Discurile albastre sunt translucide și de o calitate bună, iar
cele albe sunt opace. Aspectul general trădează o execuție iscusită și precisă. Diametrul este de 11 mm (cel interior de 4 mm) și o înălțime de 9 mm.

Foto 3: Mărgea din sticlă ,,cu ochi” (Foto: Iosif Vasile Ferencz).
Cea de-a doua mărgea (Foto 4) are formă circulară, uniformă, cu perforația centrată pe axa mediană. Matricea este de un albastru deschis, translucid și este decorată cu o linie albă opacă, șerpuită, pe diametrul exterior. Diametrul la exterior este de 10 mm, în timp ce diametrul perforației și lățimea măsoară 4 mm fiecare.

Foto 4: Mărgea din sticlă circulară (Foto: Iosif Vasile Ferencz).
Cele două mărgele ar fi putut să fie înșiruite pe un șnur și puteau să fie purtate împreună sau separat, ori alături de alte piese, care nu s-au păstrat. Și nu putem să excludem nici posibilitatea ca ele să fi fost cusute pe veșmânt.
Obiectele prezentate de noi în ultimele trei episoade formează o garnitură care făcea parte dintr-un ansamblu vestimentar. Ele ne ajută să înțelegem anumite particularități ale costumului feminin pe acropola așezării dacice de la Ardeu, în ultimii ani înainte de cucerirea romană. Asocierea dintre două mărgele descoperite împreună cu două fibule mici de același tip și o cataramă provenind probabil de la o curea documentează existența unui costum.
Prinderea pe ambii umeri a veșmântului argumentează că este vorba de un costum de tip peplos (Foto 5). Iar descoperirea de la Ardeu arată că astfel de ansambluri vestimentare au fost purtate în Dacia preromană până în momentul cuceririi.

Foto 5: Femeie purtând un costum de tip peplos, echipat cu cele două fibule, centura susținută de catarama din fier și cele două mărgele (Desen: Claudia Feti, completat grafic cu fotografiile pieselor de port și podoabă de Iosif Vasile Ferencz).
Trebuie să subliniem și faptul că prin contextul în care au fost descoperite putem să presupunem că toate erau depozitate într-o casetă sau într-o ladă din lemn care a fost mistuită de foc, așa cum au ars, probabil, și elementele de vestimentație din pânză. Existența unui astfel de container pentru depozitare în contextul respectiv este susținută și de o placă de fixare a unui mecanism de închidere (Foto 6), realizată din aliaj pe bază de cupru (bronz, alamă?). Iar depozitarea costumului într-o ladă indică faptul că era purtat ocazional.

Foto 6: Placă de fixare a unui mecanism de închidere a unei lăzi (Foto: Iosif Vasile Ferencz).
Obiectele descrise atestă o situație rară între descoperirile din spațiul locuit în epoca Regatului Dac. Ele sunt accesorii vestimentare ale unui costum purtat de o femeie, la Ardeu,
în urmă cu aproape 2000 de ani. Deocamdată avem de-a face cu un caz unic în Dacia, însă publicarea materialelor arheologice descoperite în ultimii ani vor putea să aducă noi date privind moda vestimentară în Dacia preromană.

Cu speranța că v-a plăcut povestea noastră de azi, vă așteptăm cu comentarii și sugestii pentru a îmbunătăți experiența noastră!

Expert în bunuri de patrimoniu cultural național mobil,
Arheolog expert,
Cercetător consacrat,
Dr. Iosif Vasile Ferencz,
Secția Arheologie în cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva

Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.

Descoperiri arheologice din România - luna Decembrie 2025 - VIDEO - Partea II

1. Mircea cel Bătrân „inspirator” de reprezentări pe cahle (dix et illustravit Venera Rădulescu)

Ducatul de la început de sec. XV a fost păstrat cu sfințenie. Cel mai mai reușit detaliu de comparat a fost „globul cruciger”. Dar, „oșeanul valah” care a rezultat peste mai bine de un secol, a uitat să se pieptăne și a apucat o sabie în loc de spadă...

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

2. Turnul de epocă romană de la Dăbâceni - Coama Pietrar 1 (comuna Ileanda, jud. Sălaj) = Cod RAN: 141624.01; Cod LMI: SJ-I-m-B-04902.05 - Turnul de veghe este situat pe versantul nord-vestic al masivului dominant înconjurat de văile Ileanda, Vârtoapelor şi Someşului.

Nu este amplasat la o altitudine foarte mare, dar este suficient de bine poziţionat pentru a supraveghea un arc important al văii Someşului, de la Rus, unde râul coteşte spre nord-nord-est, până la Cormeniş, unde continuă pe ruta de sud-vest. Turnul putea avea vizibilitate şi spre valea Ileandei, situată la nord de deal. Datorită poziţiei sale pe un deal vestic, nu putea comunica decât spre vest. Movila formată de ruinele turnului are în prezent o formă circulară, cu un diametru de aproximativ 9 m şi o înălţime de 0,8 m. La suprafaţă este prezentă o cantitate considerabilă de chirpici, calcar local şi tuf, sugerând un turn construit parţial din piatră, cu o structură din lemn şi chirpici. În jurul turnului este vizibil şi un şanţ bine conservat, de 2 m lăţime, cu excepţia laturii de nord, unde un drum forestier l-a distrus parţial. Defrișări recente au afectat integritatea acestuia.

Sursa informațiilor Valorificarea si Promovarea Limes-ului Roman Bistrita-Nasaud.

3. Un alt „bicefal” rătăcit: Brăila.

Datarea aparține unui onorabil localnic, ajuns academician prin cerere scrisă. Nu l-a durut capul în legătură cu acest „însemn”, în condițiile în care orașul său a ajuns raia turcească (într-un proces dintre anii 1538-1554). Deci? Datarea nu este în regulă ori turcii au făcut sobe cu vulturi bicefali?

Ca într-un joc interactiv de mare mobilizare, a lăsat urmașilor căutarea formulelor de rezolvare a problemelor. Chiar știind că pot provoca serioase zbateri ori chiar dureri de cap. Mai este de gândit dacă același vultur bicăpos nu a contat deloc pentru unul dintre secolele indicate, a zburat din alte zări ori a fost donat dintr-o moșie neaoșă, muntenească, cu meșteri care se și semnau pe lucrările lor.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

4. Mărgele din sticlă

Foto 1: Palatul Magna Curia, sediul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva

Foto 2: Poziția atelierului și a casei meșterului, pe culmea dealului ,,Cetățuie” de la Ardeu – (Foto din dronă: Marius Gheorghe Barbu).

Foto 3: Mărgea din sticlă ,,cu ochi” (Foto: Iosif Vasile Ferencz).

Foto 4: Mărgea din sticlă circulară (Foto: Iosif Vasile Ferencz).

Foto 6: Placă de fixare a unui mecanism de închidere a unei lăzi (Foto: Iosif Vasile Ferencz).

UN EXPONAT DE NERATAT

Foto 1: Palatul Magna Curia, sediul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva

11. Mărgele din sticlă
Foto 2: Poziția atelierului și a casei meșterului, pe culmea dealului ,,Cetățuie” de la Ardeu –(Foto din dronă: Marius Gheorghe Barbu).
Ultimele două episoade au avut în vedere obiecte care ne ajută să reconstituim un costum purtat de un personaj feminin care locuia pe acropola așezării dacice de la Ardeu. Era vorba despre două fibule și o cataramă de centură. Însă ansamblul vestimentar respectiv avea în componență și obiecte de podoabă. Ele au fost descoperite în aceleași condiții și în același loc în care au fost găsite și celelalte obiecte. Este vorba despre două mărgele din sticlă, două
obiecte a căror prezență delicată înseninează privirea oricărui arheolog, atunci când își fac apariția, din pământ.
,,Mărgelele, cu numele lor latin margarita, purtate sub formă de coliere sau pandantive erau foarte apreciate în lumea romană și în cea barbară … ele subliniau frumusețea feminină mai ales prin forma, culoarea și materialul din care erau confecționate, precum și prin calitatea execuției.”

Ana Cristina Hamat, Podoabe feminine din Dacia romană. Cu specială privire la Dacia Superior, Târgoviște, 2024, p. 166.
Astfel de obiecte se păstrează în cele mai multe situații în condiții bune. Nu necesită operațiuni complicate pentru restaurare, fiind suficientă spălarea cu apă, pentru îndepărtarea urmelor lăsate de pământul în care au așteptat să revadă lumina soarelui. Ele își recapătă strălucirea foarte repede. Și odată curățate, ajung pe masa de lucru pentru a fi studiate.

Prima dintre cele două exemplare (Foto 3) are formă globulară, aplatizată și ușor neregulată. Culoarea este alb-opacă, fină, iar la o privire atentă se observă o mică fisură verticală. Perforația este excentrică. Piesa a fost prevăzută cu trei decorațiuni circulare,
poziționate neuniform. Decorul are forma unor ,,ochi”, compuși din trei straturi respectând succesiunea albastru-alb-albastru. Discurile albastre sunt translucide și de o calitate bună, iar
cele albe sunt opace. Aspectul general trădează o execuție iscusită și precisă. Diametrul este de 11 mm (cel interior de 4 mm) și o înălțime de 9 mm.

Prinderea pe ambii umeri a veșmântului argumentează că este vorba de un costum de tip peplos (Foto 5). Iar descoperirea de la Ardeu arată că astfel de ansambluri vestimentare au
fost purtate în Dacia preromană până în momentul cuceririi.
Foto 5: Femeie purtând un costum de tip peplos, echipat cu cele două fibule, centura susținută de catarama din fier și cele două mărgele (Desen: Claudia Feti, completat grafic cu fotografiile pieselor de port și podoabă de Iosif Vasile Ferencz).
Trebuie să subliniem și faptul că prin contextul în care au fost descoperite putem să presupunem că toate erau depozitate într-o casetă sau într-o ladă din lemn care a fost mistuită de foc, așa cum au ars, probabil, și elementele de vestimentație din pânză. Existența unui astfel de container pentru depozitare în contextul respectiv este susținută și de o placă de fixare a unui mecanism de închidere (Foto 6), realizată din aliaj pe bază de cupru (bronz, alamă?). Iar depozitarea costumului într-o ladă indică faptul că era purtat ocazional.

Expert în bunuri de patrimoniu cultural național mobil,
Arheolog expert,
Cercetător consacrat,
Dr. Iosif Vasile Ferencz,
Secția Arheologie în cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva

Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.

5. CONFERINȚA ,,ALBEȘTI – CETĂȚUIA (JUD. VASLUI). CERCETĂRI ARHEOLOGICE ÎNTRE ANII 2021-2025”

Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad are deosebita plăcere de a organiza o nouă conferință cu tematică arheologică, în colaborare cu Institutul de Arheologie Iași, Academia Română-Filiala Iași.
Fortificația de la Albești este cunoscută în literatura de specialitate mai veche cu numele de Cetățuia Vladnic și este situată în județul Vaslui, în zona de sud a Podișului Moldovei, în regiunea colinară a Dealurilor Fălciului. Ea a fost cunoscută încă din secolul al XIX-lea, fiind menționată în Chestionarul arheologic al lui Alexandru Odobescu. În afara unui mic sondaj efectuat de către arheologul Ruxandra Alaiba, în anii 1980, nu s-au mai efectuat alte cercetări.
Apărată de un sistem defensiv, constând dintr-un val de apărare de mari dimensiuni, cu șanț, cetatea prezintă o suprafață de circa 0,80 hectare.
Cercetările arheologice în acest sit au debutat în anul 2021. Colectivul a fost format din dr. Alexandru Berzovan (Institutul de Arheologie din Iași) – responsabil științific – secondat de colegii de la Muzeul Județean „Vasile Pârvan” din Bârlad, dr. Mircea Oancă, dr. Mircea Mamalaucă, din 2022 adăugându-se drd. Adrian-Ionuț Gîlea.
În campaniile din anii 2021 și 2022 au fost deschise mai multe unități de cercetare. Au fost identificate resturile a două locuințe de suprafață incendiate, cu materiale încadrabile perioadei secolelor IV-III î.Hr. Totodată, a fost documentat valul de pământ cu palisadă și șanțul de apărare aferent, ca de altfel și resturile unei alte structuri adosate pantei interioare a valului în care au fost găsite numeroase fragmente de vase ceramice din secolele IV-III î.Hr.
Campania din anul 2023 a durat două săptămâni (2 -10 septembrie 2023). S-au continuat lucrările la valul de apărare, constatându-se că acesta a avut două etape distincte de funcționare. Au fost totodată documentate urmele unei locuințe de suprafață, cu un foarte bogat material arheologic (sec. IV – III î.Hr.), și urmele unui bordei corespunzând primei faze de fortificare, ce a oferit o mare cantitate de fragmente de vase ceramice și piese întregibile (sec. IV î.Hr.).
Campania din anul 2024 a durat o săptămână (19-24 august 2024). În această campanie am finalizat documentarea locuinței descoperite în campania din anul 2023.
Campania din anul 2025 a durat o săptămână (19-23 august 2025), și a fost o colaborare cu Zhengzhou City Institute of Cultural Relics and Archaeology, Zhengzhou, Henan, China.
În cadrul acestei conferințe vom prezenta concluziile după cei cinci ani de cercetare în situl de la Albești – Cetățuia, campania din 2025 fiind ultima.

Va conferenția domnul dr. Alexandru Berzovan de la Institutul de Arheologie Iași, Academia Română-Filiala Iași.
Conferința va avea loc duminică, 7 decembrie 2025, ora 10.30, la sediul central al muzeului din str. Vasile Pârvan, nr. 1.
Organizator dr. Mircea Oancă

Sursa informațiilor Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad.

6. 𝐈̂𝐧 𝐢𝐦𝐚𝐠𝐢𝐧𝐞𝐚 𝐚𝐥𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐚𝐭𝐚̆ 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐟𝐨𝐬𝐢𝐥𝐞 𝐚𝐩𝐚𝐫𝐭̦𝐢𝐧𝐚̂𝐝 𝐮𝐧𝐨𝐫 𝐦𝐚𝐦𝐢𝐟𝐞𝐫𝐞 𝐚𝐜𝐯𝐚𝐭𝐢𝐜𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐨𝐩𝐞𝐫𝐢𝐭𝐞 𝐩𝐞 𝐕𝐚𝐥𝐞𝐚 𝐁𝐥𝐚𝐡𝐧𝐢𝐭̦𝐞𝐢.

𝐈̂𝐧 𝐢𝐦𝐚𝐠𝐢𝐧𝐞𝐚 𝐚𝐥𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐚𝐭𝐚̆ 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐟𝐨𝐬𝐢𝐥𝐞 𝐚𝐩𝐚𝐫𝐭̦𝐢𝐧𝐚̂𝐝 𝐮𝐧𝐨𝐫 𝐦𝐚𝐦𝐢𝐟𝐞𝐫𝐞 𝐚𝐜𝐯𝐚𝐭𝐢𝐜𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐨𝐩𝐞𝐫𝐢𝐭𝐞 𝐩𝐞 𝐕𝐚𝐥𝐞𝐚 𝐁𝐥𝐚𝐡𝐧𝐢𝐭̦𝐞𝐢. Vertebrele din partea stângă a privitorului resconstituie o parte din coloana vertebrală a unui exemplar de Cetotherium, o balenă de mici dimensiuni - cca 5-8 m lungime, după alții – numai 3-4 m. Din cauza dimensiunilor reduse este numită balenă pitică. Aceasta ducea o viață semi-lagunală, hrănindu-se cu plancton.

𝐶𝑒𝑡𝑜𝑡ℎ𝑒𝑟𝑖𝑖𝑑𝑒𝑙𝑒 𝑝𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎𝑢 𝑣𝑒𝑠𝑡𝑢𝑙 𝐵𝑎𝑧𝑖𝑛𝑢𝑙 𝐷𝑎𝑐𝑖𝑐 𝑖̂𝑛 𝑀𝑖𝑜𝑐𝑒𝑛 (𝐝𝐞-𝐚𝐜𝐮𝐦 𝟐𝟑,𝟎𝟒 𝐦𝐢𝐥𝐢𝐨𝐚𝐧𝐞 𝐚𝐧𝐢 – 𝐩𝐚̂𝐧𝐚̆ 𝐚𝐜𝐮𝐦 𝟓,𝟑𝟑𝟑 𝐦𝐢𝐥𝐢𝐨𝐚𝐧𝐞 𝐚𝐧𝐢),𝑐𝑒𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑏𝑎𝑏𝑖𝑙 𝑖̂𝑛 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑑𝑎 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑜-𝑠𝑢𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑟𝑎̆ 𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑢𝑖𝑎 (𝐝𝐞-𝐚𝐜𝐮𝐦 𝟏𝟑,𝟓 𝐦𝐢𝐥𝐢𝐨𝐚𝐧𝐞 𝐚𝐧𝐢 – 𝐩𝐚̂𝐧𝐚̆ 𝐚𝐜𝐮𝐦 𝟖,𝟓 𝐦𝐢𝐥𝐢𝐨𝐚𝐧𝐞 𝐚𝐧𝐢) 𝑛𝑢𝑚𝑖𝑡𝑎̆ 𝑆𝑎𝑟𝑚𝑎𝑡̦𝑖𝑎𝑛. 𝑅𝑎̆𝑠𝑝𝑎̂𝑛𝑑𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑢𝑖 𝑔𝑒𝑛 𝑑𝑒 𝑏𝑎𝑙𝑒𝑛𝑎̆ 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑒𝑥𝑡𝑖𝑛𝑠𝑎̆, 𝑎𝑡𝑎̂𝑡 𝑖̂𝑛 𝐵𝑎𝑧𝑖𝑛𝑢𝑙 𝐷𝑎𝑐𝑖𝑐, 𝑢𝑛 𝑏𝑎𝑧𝑖𝑛 𝑖̂𝑛𝑐ℎ𝑖𝑠, 𝑐𝑎̂𝑡 𝑠̦𝑖 𝑖̂𝑛 𝑜𝑐𝑒𝑎𝑛𝑢𝑙 𝑑𝑒𝑠𝑐ℎ𝑖𝑠.

Cel de-al doilea grup de fosile este alcătuit din humerusul, radiusul și două vertebre aparținând unui delfin care a populat Marea Sarmatică, în același timp cu balenele din genul Cetotherium.

𝐅𝐨𝐬𝐢𝐥𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐝𝐞𝐥𝐟𝐢𝐧 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐟𝐨𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐫𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐞 𝐭𝐞𝐫𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢𝐮𝐥 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐞𝐢 𝐬̦𝐢, 𝐜𝐡𝐢𝐚𝐫 𝐝𝐚𝐜𝐚̆ 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐚 𝐜𝐚̆𝐫𝐞𝐢𝐚 𝐢̂𝐢 𝐚𝐩𝐚𝐫𝐭̦𝐢𝐧 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢̂𝐧𝐜𝐚̆ 𝐝𝐞𝐭𝐞𝐫𝐦𝐢𝐧𝐚𝐭𝐚̆, 𝐯𝐚𝐥𝐨𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐥𝐨𝐫 𝐬̦𝐭𝐢𝐢𝐧𝐭̦𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚̆ 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐟𝐨𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐦𝐚𝐫𝐞.

𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞: TORCĂRESCU Bogdan. 2023. 𝐶𝑒𝑡𝑜𝑡ℎ𝑒𝑟𝑖𝑖𝑑𝑎𝑒 (𝐶𝑒𝑡𝑎𝑐𝑒𝑎, 𝑀𝑦𝑠𝑡𝑖𝑐𝑒𝑡𝑖) 𝑓𝑟𝑜𝑚 𝑡ℎ𝑒 𝑐𝑜𝑙𝑙𝑒𝑐𝑡𝑖𝑜𝑛𝑠 𝑜𝑓 𝑇ℎ𝑒 𝑁𝑎𝑡𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙 𝐺𝑒𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑐𝑎𝑙 𝑀𝑢𝑠𝑒𝑢𝑚, 𝐵𝑢𝑐ℎ𝑎𝑟𝑒𝑠𝑡 (𝑅𝑜𝑚𝑎𝑛𝑖𝑎). 𝑍𝑜𝑜𝑑𝑖𝑣𝑒𝑟𝑠𝑖𝑡𝑦. 57(3): 267–276,
TORCĂRESCU Bogdan-Alexandru, POPESCU Aurelian, VASILE Ștefan. 2023. 𝑁𝑒𝑤 𝑟𝑒𝑝𝑜𝑟𝑡 𝑜𝑓 𝑐𝑒𝑡𝑜𝑡ℎ𝑒𝑟𝑖𝑖𝑑 (𝐶𝑒𝑡𝑎𝑐𝑒𝑎: 𝑀𝑦𝑠𝑡𝑖𝑐𝑒𝑡𝑖) 𝑟𝑒𝑚𝑎𝑖𝑛𝑠 𝑓𝑟𝑜𝑚 𝑠𝑜𝑢𝑡ℎ𝑤𝑒𝑠𝑡𝑒𝑟𝑛 𝑅𝑜𝑚𝑎𝑛𝑖𝑎. 𝑂𝑙𝑡𝑒𝑛𝑖𝑎. 𝑆𝑡𝑢𝑑𝑖𝑖 𝑠̦𝑖 𝑐𝑜𝑚𝑢𝑛𝑖𝑐𝑎̆𝑟𝑖. 𝑆̦𝑡𝑖𝑖𝑛𝑡̦𝑒𝑙𝑒 𝑁𝑎𝑡𝑢𝑟𝑖𝑖. 𝑀𝑢𝑧𝑒𝑢𝑙 𝑂𝑙𝑡𝑒𝑛𝑖𝑒𝑖 𝐶𝑟𝑎𝑖𝑜𝑣𝑎. 39(2): 28-35.

https://stratigraphy.org/chart/
https://grokipedia.com/page/Cetotherium

𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞: 𝐝𝐫. 𝐀𝐮𝐫𝐞𝐥𝐢𝐚𝐧 𝐏𝐨𝐩𝐞𝐬𝐜𝐮, Șef Secția de Științele Naturii.

𝐅𝐨𝐭𝐨: Muzeul Olteniei

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

7. Patrimoniul heraldic al depozitului (nu sobei) din „Câmpul Șanțurilor” = Cetatea Sucevei.

Nu a îndrăznit nimeni să se ocupe, la modul serios, de aceste piese. Cu toate că dețin splendide decorații complete heraldice și însemne „misterioase”. Deși au același chenare, restitutorii ne-au arătat că au avut dimensiuni ușor diferite. Ceea ce presupune un „inconfort” în clădirea sobei. Pe lângă o fantomatică heraldică a Moldovei, doi tenanți din categoria „bau-bau”, părțile de jos trimit destul de bine la heraldica maghiaro-croată.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

8. Comoara ascunsă sub copac: patru brățări de aur vechi de 3.300 de ani, descoperite într-o pădure din Gorj de un pasionat de detectoare

213. Descoperiri arheologice din România - luna Decembrie 2025 - VIDEO - Partea I

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

joi, 4 decembrie 2025

1,000 de genomuri de fluturi diurni și nocturni pentru a investiga evoluția, reziliența față de schimbările climatice și problemele de securitate alimentară!!

Amnarul se ținea la chimir

Rosella (Platycercus eximius)

Cercetarea arheologică interdisciplinară a sitului Şoimeni ”Dâmbul Cetăţii”, comuna Păuleni-Ciuc, jud. Harghita, campania 2025

Cornuri pentru praful de pușcă

Mărgele din sticlă

Descoperiri arheologice din România - luna Decembrie 2025 - VIDEO - Partea II

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete