Ştiinţă pentru toţi

duminică, 1 decembrie 2024

Descoperiri arheologice din România - luna Noiembrie 2024 - VIDEO - Partea II

1. Una dintre descoperirile cele mai interesante de pe teritoriul județului Botoșani este vatra cruciformă de la Ștefănești, sat Stânca, situl arheologic Stânca Doamnei.

#piesazilei #arheologie #vatră #culturaCucuteni #colecții #Ștefănești

Una dintre descoperirile cele mai interesante de pe teritoriul județului Botoșani este vatra cruciformă de la Ștefănești, sat Stânca, situl arheologic Stânca Doamnei. Cercetat în anii 70 ai secolului XX, situl a fost distrus aproape în totalitate de construcția barajului Stânca-Costești. De cercetarea sitului se leagă numele arheologului botoșănean Paul Șadurschi și a lui Anton Nițu, de la Institutul de Arheologie din Iași. Locuința 3 cuprindea o vatră cruciformă de mari dimensiuni. Mai mult de trei decenii s-au scurs până când a fost descoperită o vatră cruciformă (de dimensiuni mai mici), în Sanctuarul de la Poduri, jud. Bacău. Se cunosc descoperiri similare atât pe teritoriul României, dar și în aria ucraineană a culturii Cucuteni, atât miniaturi, cât și vetre descoperite in situ, la Vladimirovka și Nebelivka. Digitizarea arhivei de imagini din cadrul colecției Arheologie, de către Eugen Ipate, au scos la lumină imaginile din 1974 când vatra cruciformă se afla în cercetare, de către arheologi și câțiva tineri din Ștefănești.
Vatra a fost prelevată bucată cu bucată din teren și a fost reconstituită la Muzeul Județean Botoșani, fiind ulterior expusă în expoziția permanentă.
Având în vedere materialele asociate acestei vetre, precum și descoperirile similare din epocă, putem afirma faptul că Locuința 3 care adăpostea vatra cruciformă de la Stânca Doamnei era o clădire cu destinație specială.

Sursa informațiilor Muzeul Județean Botoșani.

2. AȘEZAREA CULTURII CUCUTENI DE LA DRĂGUȘENI-OSTROV, JUD. BOTOȘANI: NOI CERCETĂRI ȘI INFORMAȚII

Imagine aeriană cu situl arheologic Drăgușeni-Ostrov, jud. Botoșani, România (foto-C. Mischka).

Interpretarea anomaliilor rezultate pe magnetograma sitului Drăguşeni-Ostrov (grafică: C. Mischka).

Reconstituire grafică a două dintre locuinţele de la Drăguşeni-Ostrov (după Marinescu-Bîlcu, Bolomey 2000, p. 43)

Prelevarea datelor în anul 2018, luna martie, în timpul vortexului polar

A doua campanie de scanare, luna martie 2020.

#muzeuljudeteanbotosani #cercetare #arheologie #șasemilenii #CulturaCucuteni #valorificare #geofizică #magnetometrie #informații #reconstituire #DrăgușeniOstrov #AristotelCrîșmaru #Botoșani

AȘEZAREA CULTURII CUCUTENI DE LA DRĂGUȘENI-OSTROV, JUD. BOTOȘANI: NOI CERCETĂRI ȘI INFORMAȚII

Așezarea de la Drăgușeni-Ostrov a fost descoperită de către directorul școlii din comună, profesor de istorie, respectiv Aristotel Crîșmaru, în anul 1962. Așezarea este cunoscută și datorită unei piese spectaculoase, respectiv Venus de la Drăgușeni, statuetă feminină unicat, aflată în colecțiile Muzeului de Istorie Botoșani.
Descoperirea sitului a fost urmată de un istoric lung al săpăturilor, dar și de distrugere prin lucrări agricole. Cele mai recente cercetări efectuate până acum sunt cele cu caracter geofizic, non-invaziv, desfășurate pe parcursul a două campanii, respectiv 2018 și 2020.

Ca urmare a unui protocol de colaborare încheiat între Muzeul Județean Botoșani și Friedrich-Alexander-Universität din Erlangen-Nürnberg, au fost desfășurate două campanii de cercetare geofizică. Aceste campanii de cercetare derulate de Institutul de Pre- și Protoistorie din Erlangen (UFG-FAU) reprezintă cea mai recentă etapă de cercetare pentru momentul actual. Cel puțin 68 de structuri din magnetogramă pot fi clasificate ca suprafețe ale locuințelor.

Clasificarea unei anomalii sau a unui grup de anomalii ca suprafață aparținând unei locuințe este destul de dificilă în grupul dens de anomalii parțial suprapuse – gropi și grupuri arse – în partea centrală a sitului. În această zonă, doar anomaliile clar delimitate, spațioase și puternice pot fi considerate ca zone de locuințe.
În special în partea de est a sitului, sunt vizibile și rânduri paralele de găuri de stâlp, îndreptate spre structuri de case nearse. Chiar și structurile clar arse din zona centrală a sitului au uneori anexe, care arată ca structuri dreptunghiulare de șanțuri.

Uneori, aceste șanțuri și gropi de stâlp conturează suprafețele locuințelor suficient de clar pentru a dezvălui întreaga structură primară a fostelor clădiri. Dacă aceste structuri reprezintă case nearse sau doar zone în care eroziunea a îndepărtat straturile de suprafață de material ars, rămâne totuși neclar.

Conform imaginii tipice a majorității siturilor din cultura Cucuteni, limita exterioară a sitului este delimitată de un sistem de șanțuri. Acest sistem este, totuși, doar destul de vag vizibil în magnetogramă. Două șanțuri paralele, cu distanța dintre ele 10 m sunt vizibile pe o distanță de cca. 25 m la capătul sudic al aşezării. La capetele de sud-est și de est, sistemul de șanțuri rămâne invizibil, cel mai probabil acoperit de sedimente coluviale și ascuns de suprafețele neclare de locuințe și gropi. Doar în partea de nord-est se poate identifica un singur șanț, care înconjoară așezarea până în punctul în care platoul se ridică suficient de mult peste fundul văii pentru a construi un sistem de șanțuri sustenabil.

Spre deosebire de majoritatea celorlalte planimetrii ale culturii Cucuteni, nu este vizibilă o amenajare spațială clară pentru situl Drăgușeni-Ostrov. Locuințele sunt grupate în jurul clădirii centrale mari, dar nu pot fi observate nici rânduri, nici o ordine clar circulară. Doar locuințele aflate pe zona exterioară din capetele de sud-est ale sitului par a fi aranjate într-o ordine aproximativ centripetă. Acestea urmează sistemul de șanțuri, dar și aici aranajarea este întreruptă de mai multe case cu orientare diferită. Sistemul de șanțuri nu apare ca o limită masivă clară între interior și exterior, așa cum se știe din alte situri din cultura Cucuteni. Probabil că albia râului Podriga din partea de sud și de est, precum și panta abruptă a terasei din celelalte zone, au îndeplinit suficient nevoile locuitorilor așezării de a marca și securiza limitele așezării lor.

Pentru așezarea de la Ostrov sunt disponibile câteva date radiocarbon care datează situl: Bln-1195: 5430±100 BP; Bln-1060: 5355±100BP; Bln-1194: 5205±100 BP.

Datele obţinute până acum plasează aşezarea în intervalul 4300-4050 cal. BC (GOVEDARICA, B., Zepterträger – Herrscher der Steppen. Die frühen Ockergräber des älteren Äneolithikums…, Verlag Philipp von Zabern, Mainz am Rhein).

Mai multe informații au fost publicate în noua revistă de arheologie a Muzeului Județean Botoșani, respectiv „Hierasus. Serie Nouă” , vol. I, ed. Mega, 2024.

Sursa informațiilor Muzeul Județean Botoșani.

3. O altă voinicie arheologică moldoveană: Mirăuți. Cercetată pe rând de arheologi selectivi (soții Bătrâna), senzaționaliști (Mircea D. Matei) și decedați (Florin Hău, Paraschiva-Victoria Batariuc) s-a publicat, doar cu acest plan, de Ion Mareș (2009). Cui aparține prima biserică? „Nu cerceta aceste taine!”

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

4. Turnul de epocă romană de la Perişor - Păltiniş, comuna Zagra, BN, Cod RAN: 35456.06 - Turnul se găseşte la aproximativ 1,3 km nord-vest de localitatea Perişor, pe malul drept al pârăului Dumbrăviţa.

Avea legătură vizuală doar cu cele câteva turnuri de veghe situate în apropiere. Astfel, cel mai probabil rolul său s-a limitat la supravegherea acestei văi. Movila formată de ruinele turnului are în prezent o formă circulară, cu un diametru de 14 m la bază. Acoperă rămăşiţele unui turn de veghe dreptunghiular, de 7,5 × 7,2 m. A fost construit din piatră, părţi din zid fiind vizibile în colţul de nord-est al sitului. La suprafaţă, se poate observa un şanţ înconjurător de mică adâncime. La est de turnul se află o altă movilă circulară de dimensiuni mai mici şi mai aplatizată (aproximativ 8 × 9 m), care cel mai probabil era o clădire anexă. Pietrele descoperite pe suprafaţa ambelor movile demonstrează în continuare că acestea aveau structuri de piatră.

Sursa informațiilor Valorificarea si Promovarea Limes-ului Roman Bistrita-Nasaud.

5. Colecţia Arheologie de la Muzeul Judeţean Botoşani cuprinde o serie de descoperiri din categoria vaselor antropomorfe (vase care reprezintă corpul uman sau părți din acesta), unele dintre ele publicate în literatura de specialitate sau în diferite cataloage de expoziţie.

#MuzeulJudețeanBotoșani #piesazilei #Arheologie #CulturaCucuteni #Cucuteni #șasemilenii #Drăgușeni #Ostrov #vas #antropomorf #colecții

Colecţia Arheologie de la Muzeul Judeţean Botoşani cuprinde o serie de descoperiri din categoria vaselor antropomorfe (vase care reprezintă corpul uman sau părți din acesta), unele dintre ele publicate în literatura de specialitate sau în diferite cataloage de expoziţie.

De cele mai multe ori ceramica cu decor antropomorf este analizată ca o categorie separată a reprezentărilor plastice, având o tipologie proprie şi moduri de reprezentare specifice.
În ceea ce priveşte Cultura Cucuteni, vasele speciale s-au bucurat de o largă atenţie din partea a numeroşi cercetători, accentele fiind puse atât pe modurile de reprezentare, cât şi pe tehnologia de realizare.

În general, cercetătorii care au abordat această temă sunt de acord cu privire la faptul că vasele antropomorfe reprezintă veriga de legătură între recipientele de lut şi reprezentările sculpturale ale corpului uman, observând conexiunea puternică între acestea, mai ales în ceea ce priveşte aspectul general. Remarcăm faptul că în perioada Neolitică, în general în Europa, vasele cu trăsături feminine sunt cu mult superioare, atât numeric, cât şi ca formă, față de cele cu trăsături masculine, dintre care au fost descoperite foarte puține până în prezent.

În ceea ce priveşte utilitatea acestor vase, regretatul specialist D. Monah consideră că acestea ar fi avut un rol redus, fiind folosite „în special în cadrul ceremoniilor magico-religioase”. Până în momentul de faţă nu cunoaştem să se fi efectuat analize asupra conţinutului vaselor de acest tip, drept urmare este foarte dificil să discutăm modul în care acestea au fost folosite în cadrul ritualurilor, sau ce fel de materie sau substanţă ar fi conţinut. Desigur că doar pentru un scop direct funcţional, gosopodăresc, nu era nevoie de o reprezentare laborioasă a corpului uman, prin transfigurarea recipientului în femeie, iar femeia să fie metamorfozată în vas.

#piesazilei este Vasul antropomorf descoperit la Drăguşeni-Ostrov, în anul 1964, în condiții neprecizate, de către Aristotel Crîșmaru, directorul școlii din Drăgușeni. Încadrat în cultura Cucuteni, faza A4.

Vasul reprezintă jumătatea inferioară a corpului feminin. Buza vasului cuprinde un registru decorativ format din ove umplute cu cercuri, limitat de o bandă orizontală. Pe linia orizontală au fost realizate două mici torţi, străpunse orizontal, amplasate în zona frontală a centurii. Şoldurile au fost amplificate prin modelaj. Zona mediană cuprinde reprezentarea unei centuri formate din câte două spirale cu spirele în sus şi câte un cerculeţ în partea de îmbinare a feselor. Vasul a fost decorat cu pictură tricromă. Motivele ornamentale sunt realizate cu bandă albă îngustă, conturată cu negru, având linia mediană roşie. Pe şolduri sunt motive spiralice cu buclele răsucite triplu. Vasul este uşor asimetric. A fost modelat din pastă fină, ars oxidant. Dimensiuni: I: 210 mm, DG: 150 mm. Nr. inv. 17324. Restaurat. Vasul este clasat în patrimoniul cultural național.

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean Botoşani.

6. „Ricoșeuri” de la Bistrița.

Așa mi-am intitulat câteva slide-uri din prezentările de săptămâna viitoare. Aici mă explic, pentru cei interesați și care nu vor ajunge la conferințele de la Piatra Neamț ori Iași. Am fost mereu intrigat cum de biserica primară a Neamțului a fost „mutată”. Pentru că știu foarte bine (și bănuiesc că există o sumă întreagă de alții, care știu că altarul, odată sfințit, nu se mută așa facil). Am analizat din nou planurile publicate și am descoperit că doar un singur fragment de fundație (încercuit) poate sugera o absidă. M-am dumirit total când am văzut cine a fost „creatorul” acestei prime biserici „lepădate”. Este același arheolog de la DMI care ne-a procopsit cu o altă fantomă de biserică la Alba Iulia. Acum cred cu fermitate că biserica primară a Neamțului este sub cea actuală, iar perechea de clădiri ruinate din sud, nu sunt decât „anexele” mănăstirii, doar puțin altfel ordonate decât la Bistrița.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

7. Vestigii arheologice de acum 1.500 de ani, găsite în timpul lucrărilor la noua cale ferată din Timiș

8. Descoperire arheologică foarte importantă pe șantierul autostrăzii Sibiu–Pitești

9. FOTO | Cetatea dacică de la Căpâlna, un ansamblu extins ale cărui taine se dezvăluie: Fortăreața din vremea lui Decebal, cocoțată pe vârf de munte, inclusă în 1999 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO

10. La 3 grade Celsius alături de colegii arheologi Gabriel Stăicuț și Cătălin Dinu la Râmnicu Sărat.

Zilele trecute au debutat lucrările primei etape ce vizează reabilitarea fostului penitenciar de la Râmnicu Sărat, monument istoric înscris în LMI (cod: BZ-II-m-B-02462). Unul dintre momentele premergătoare lucrărilor de consolidare și restaurare este reprezentat de cercetarea arheologică.

Sursa informațiilor Costache Daniel.

11. Piața înfloritoare a monedelor de aur Koson. Galbenii furați din Sarmizegetusa Regia, căutați prin Interpol, au ajuns în toată lumea

12. De ce își ardeau oamenii culturii Cucuteni – Tripolia casele și plecau? Problema lor nu diferă de cele de azi, arată o explicație inedită dintr-un recent studiu

13. Petale de portocali, flori de bun rãmas

Povestea tinerei de 19 ani, al cãrei drum în viaţã s-a sãvârşit la mijloc de veac XIX, fiind înmormântatã în cimitirul de atunci al parohiei Mavrogheni, continuã cu un detaliu nou.

Între capacul interior al sicriului şi cel exterior au fost descoperite resturi vegetale de Citrus Aurantius, flori de portocal din Sevilla, fapt destul de neobişnuit pentru aceastã parte de Europa.

Simbol al vârstelor foarte tinere, al puritãţii şi al despãrţirii înainte de vreme, florile de portocal au rãmas pânã astãzi o imagine greu de prins, a durerii tãcute, îndelungate, care a urmat anilor de dupã, pentru familia îndureratã.
Suntem în plin proces de identificare a acestei familii, a poziţiei sale profesionale şi sociale pentru mijlocul de veac XIX bucureştean. Pânã atunci, vã oferim în câteva imagini şi o fişã analiticã, o imagine completã despre florile de Citrus Aurantius. Tânãra şi povestea ei, altfel spus, poate fi asemuitã cu florile mici şi sidefate ale unui portocal din Andalusia.

Fișă analitică

Identificarea plantelor de pe sicriu: ramuri tinere de portocal (*Citrus aurantium), flori de portocal și fructe imature și uscate (ovare fecundate).
Denumire populară: Portocalul de Sevilla; Portocalul sălbatic; Portocal amar
Gen: Citrus L.
Familia: Rutaceae
Subfamilie: Aurantioideae
Ordinul: Rutales
Clasa: Magnoliatae (Dicotyledonatae)
Încrengătura: Magnoliophyta (Angyospermatophyta)
Denumire științifică: *Citrus aurantium L.
Origine: Asia de Sud
Distribuție / răspândire generală: Europa și Asia de Sud (regiuni tropicale și subtropicale ale lumii). Se cultivă rar, în sere (România).
Descriere / Caracterele speciei: Arbust sau arbore de 3-12 m, cu ramuri de regulă spinoase. Frunzele sunt eliptice, slab dințate, acuminate, cu pețioli evident aripați, obovați (în formă de ou cu vârful în jos, cu lățimea cea mai mare deasupra mijlocului).
Florile sunt lungi de 2-2,5 cm, puternic mirositoare, solitare sau în corimbi pauciflori, cu caliciul păros și petale albe. Fructe globuloase, aspre, portocalii, cu pulpa amărui-acidă.

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.

139. Descoperiri arheologice din România - luna Noiembrie 2024 - VIDEO - Partea I

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Descoperiri arheologice din România - luna Noiembrie 2024 - VIDEO - Partea I

1. Gold in hand/Aur la mână

Altă idee de reflectat. Restaurările de pictură au fost numeroase în ultimele decenii. Doar cele extracarpatice au primit (din nou) foițe de aur pentru aureole. Nu am văzut în Transilvania. Tot spre Vest, numeroase statui, lucrări metalice din bronz, de mare importanță ori de mare valoare cultural-istorică, au fost repoleite. În România, aurul pentru asemenea lucrări se află încă la Roșia Montană ori în pârâiașele care curg din Apuseni... Ca să fie în ton cu neauritul, nici inscripțiile în piatră, care au fost colorate la vremea lor, nu s-au repictat. C-așa știe arhitecții și comisionerii de la București că ar trebui perpetuat cenușiul-piatră de gresie.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

2. Două noi piese îmbogățesc, începând din această săptămână, patrimoniul Muzeului Județean Buzău!

Îi mulțumim încă o dată domnului Florin Onea, care a descoperit fosilele și le-a donat muzeului. Datele preliminare sugerează că obiectele provin din Miocen, epoca inferioară a neogenului, caracterizată prin floră și faună asemănătoare cu cele actuale. Miocenul s-a întins de la aproximativ 23,03 până la 5,333 milioane de ani în urmă.

Sursa informațiilor Muzeul Județean Buzău.

3. Tezaure de influență bizantină (sec. XIII - XIV): Oțeleni, Voinești, Svinița, Olteni, din patrimoniul #MNIR.

Arta prelucrării metalelor preţioase, de influenţă bizantină, este cunoscută pe teritoriul actual al României printr-o serie de descoperiri de podoabe şi accesorii vestimentare încă din veacul al VII-lea. După o perioadă de diminuare a pătrunderii podoabelor balcanice în spaţiul nord-dunărean, din secolul al X-lea, odată cu revenirea Bizanţului la Dunărea de Jos, iar din veacul al XI-lea prin cucerirea spaţiului de la sud de fluviu, a avut loc o pătrundere accentuată a pieselor amintite. Ea a durat până la începutul veacului al XIII-lea, când a avut loc cucerirea Constantinopolului de către cruciaţi.

În vechile centre orăşeneşti, dar şi prin bijutierii săteşti, tradiţia confecţionării podoabelor de tradiţie bizantină a continuat în întregul areal balcanic. Din veacul al XIV-lea se poate observa, pe lângă pătrunderea unor piese prin comerţ la nordul Dunării, şi o producţie locală de podoabe de influenţă bizantină. Aceasta este rezultatul în primul rând al cuceririi spaţiului sud-dunărean de către Imperiul Otoman.

Indiferent de modul de provenienţă al podoabelor şi accesoriilor vestimentare, se poate observa că din secolul al XIII-lea, dar în special în cursul celui de-al XIV-lea, au început să fie îngropate un număr important de tezaure. Printre acestea se numără şi cele de la Voineşti, Oţeleni, Olteni și Svinița. Toate acestea, conţin un număr important de piese de tradiţie bizantină, fie că sunt opera unor artizani balcanici sau din spaţiul vechi rusesc.

Tezaurul de la Voineşti (judeţul Iaşi) a fost descoperit în anul 1926 şi constituie unul din cele mai importante din seria descoperirilor de piese de tradiţie bizantină şi nu numai. Acesta este format din 31 de piese de podoabă şi accesorii vestimentare, întregi sau rupte, confecţionate din argint şi argint aurit. Tezaurul cuprinde două loturi de piese, unele de tradiţie bizantină şi altele de tradiţie veche rusească. Brăţările torsionate, executate din argint şi decorate în tehnica granulaţiei şi filigranului, cunoscute pe un spaţiu extrem de întins (România, Serbia, Bulgaria), în special în secolele XIII-XIV.

Tezaurul de la Oţeleni-Deleni a fost descoperit întâmplător în anul 1921, cu ocazia lucrărilor agricole. Podoabele şi monedele au fost ascunse într-un vas ceramic acoperit cu un capac din același material. Iniţial, acesta a fost compus din 300-400 monede de argint, altele de aur, trei brăţări, două perechi de cercei şi o diademă. O parte din piese au fost pierdute ori au ajuns în diferite colecţii. Au mai fost recuperate din tezaur câteva zeci de monede, două brăţări şi un fragment dintr-o a treia şi trei cercei.

În anii `90 ai secolului al XX-lea, în localitatea Sviniţa (judeţul Mehedinţi) a fost descoperită întâmplător o pereche de cercei de argint de o deosebită valoare artistică. Aceştia au fost confecţionaţi din argint, în tehnica granulaţiei şi filigranului, cu veriga din sârmă pusă în două şi torsionată. Ei se înscriu ca stil de execuţie a pandantivului într-o serie mai largă, descoperită în bazinul Dunării Mijlocii. Cerceii de la Sviniţa reprezintă, cel puţin pentru teritoriul actual al României, cea mai târzie pereche de cercei cu această structură stilistică.

Tezaurul descoperit la Olteni (judeţul Teleorman), descoperit în anul 1959 ca urmare a lucrărilor agricole, conţinea podoabe de argint aurit, având în total o greutate de 800 grame. La acestea se adaugă fragmente de tăviţă de metal, accesorii vestimentare constând în aplici de curea, limbi de curea, catarame cu plăcuţă, paftale de argint, cercei, inele şi plăcuţe de diademă cu lănţişoare şi pandantive. Tezaurul este unul extrem de complex din punct de vedere al provenienţei pieselor. Stilurile de execuţie precum şi motivele decorative ale podoabelor şi ale accesoriilor vestimentare indică atât ateliere balcanice, cât şi altele central europene.

Informații științifice: dr. Silviu Oța

Mai multe detalii puteți afla pe #Capodopere.ro, unul dintre proiectele virtuale ale muzeului, link în comentarii.

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

4. Câteodată mă desprind din cleștele Bistriței. Dau de câte o bucățică de frumusețe și pare că mă joc. Nu-mi trebuie decât câteva minute. De ce nu fac asta colegii din Moldova cu comorile lor? (cahlă de la Bacău).

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

5. Muzeul Județean Botoșani anunță revirimentul publicistic al unuia dintre periodicele științifice de referință în arheologia românească din a doua jumătate a secolului XX: revista „Hierasus”, care vede din nou lumina tiparului după o întrerupere de 23 de ani.

Valorificând contribuțiile academice prezentate în cadrul primelor ediții ale conferinței anuale „Hierasus – Cercetări arheologice în zona de nord a Moldovei” (din 2023 și 2024), cel dintâi volum din „Hierasus. Serie Nouă” vine în siajul revistei antecesoare înființate în 1978 și marchează un nou început în diseminarea publică a cercetărilor arheologice pe care Muzeul Județean Botoșani le desfășoară în prezent.

Sursa informațiilor Muzeul Județean Botoșani.

6. Plăcerea restaurării primitivului repetitiv, contra excepțional, artistic, valoros (Botoșani).

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

7. În perioada 4-8 noiembrie, la Sanliurfa, în Turcia, se desfășoară Congresul Mondial dedicat Neoliticului.

Pentru că zona Neamțului dispune de situri neo-eneolitice valoroase, am considerat necesar că unele dintre acestea să fie făcute cunoscute la congresul amintit.
Impreună cu colega Geanina Butiseaca, care este un foarte bun specialist în bio-arheologie, am valorificat două teme interesante, privind neoliticul și eneoliticul din județul Neamț.
Una din contribuții, pe care colega Geanina o va prezenta la congres, o puteți consulta în imaginea alăturată.

#archaeology #prehistory #Neolithic #WNC2024 #Neamț #Science

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

8. Artefact descoperit pe șantierul autostrăzii A10 la Aiud, prezentat de muzeul din Alba Iulia. Ce este bolul ”delian”

9. 5 noiembrie 2024 | Vasul „delian” descoperit la Gâmbaș, exponatul lunii noiembrie la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia

10. Tipică cahlă din vremurile Reformei: Moise și cortul mărturiei (Făgăraș). Copie, de copie, de copie (?). Stângăcia olarului se vede la redarea inscripției: a făcut din ea o adevărată cabalistică

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

11. Castrul Roman Cigmău

138. Descoperiri arheologice din România - luna Octombrie 2024 - VIDEO - Partea IV

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

duminică, 1 decembrie 2024

Descoperiri arheologice din România - luna Noiembrie 2024 - VIDEO - Partea II

Descoperiri arheologice din România - luna Noiembrie 2024 - VIDEO - Partea I

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete