Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Mai 2026 - VIDEO

1. Cerbul din coroană: cahlă decorativă, decupată pe contur, de la baza încăperii de încălzire din palatul castelului de la Vințu de Jos (sec. XVI)

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

2. 𝐒𝐚̆𝐫𝐛𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐥𝐮𝐢 𝐃𝐢𝐨𝐧𝐲𝐬𝐨𝐬

Dintre toți zeii panteonului grecesc (Zeus, Apollo, Demeter, Hermes, Hera, Atena, Artemis, Afrodita etc.), niciunul nu a fost celebrat cu mai multă bucurie decât Dionysos, zeul vegetației, al vinului, al extazului și al fertilității. Acesta era extrem de popular și printre sciți și traci, aceștia din urmă adorându-l și sub formele proprii Sabazios sau Derzelas, în cazul geților. De altfel, legendele spun că din Tracia muntoasă zeul și-ar fi extins cultul în întreaga lume.

Aici, în Munții Balcani, el obișnuia să își desfășoare celebrele și controversatele sale serbări cu nimfe și satiri. Este explicabil, așadar, de ce sărbătorile lui Dionysos au fost extrem de populare în Dobrogea antică, la festivitățile în cinstea acestui zeu participând nu doar grecii din cetăți, ci și alte neamuri ale acestor meleaguri.
Dovezile arheologice privind sărbătorile dionysiace din cetățile Pontului sunt numeroase (epigrafice, arheologice, numismatice). Din secolul V î.H. şi până în sec. III d.H. (romanii au preluat divinitatea sub forma lui Bacchus), au existat în paralel atât cultul tainic orgiastic (dedicat puţinilor iniţiaţi), cât şi cel public. Faima sa a dus la numeroase sărbători publice, desfășurate la Histria, Tomis și Callatis, la Olbia (în Ukraina, pe malul râului Bug), la Odessos (Varna) Messembria (Nessebar), Apollonia Pontica (Sozopol, Bulgaria).

Ştim astfel de Anthisteria (Anthisterii), Sărbătoarea Florilor, dedicată „naturii care renaşte şi a vinului fermentat în butoaie”, organizată în fiecare an, primăvara (luna anthesterion), în cetăţile de la malul Mării Negre. Erau evenimente compuse din procesiuni și libații aduse zeului, sacrificii de animale și alte ofrande, dar și din banchete, concursuri și, mai ales, reprezentări dramatice și de comedie.

Trei zile dura Anthesterionul în fiecare dintre cetățile pontice. Prima zi era aceea a ceremoniei de deschidere a butoaielor, unde se păstrase vinul ce urma să îi fie oferit zeului, ca ofrandă. A doua era Ziua Pocalelor, atunci când, după procesiunea solemnă de intrare a lui Dionysos în cetate, aveau loc numeroase banchete cu degustarea vinului nou (întreceri de băutură). Ultima zi era Sărbătoarea Marmitelor, numită așa după vasele de pământ pline cu legume fierte ce îi erau oferite Zeului. Această a treia zi era una cu caracter funebru, cu ritualuri legate de cultul morţilor, şi îl preamărea, în paralel, şi pe Hermes, sub forma acestuia de zeu „infernal” ce se îngrijea de sufletele celor trecuţi pe cealaltă lume.

Anthisteriile nu erau însă singurele sărbători dionysiace. Ştim astfel că la Olbia avea loc iarna Sărbătoarea Tescuitorilor, iar în alte oraşe, sărbători în cadrul cărora aveau loc concursuri între comici. Cei mai buni dintre aceştia erau aleşi să participe la cele mai mari ceremonii în cinstea Zeului, Marile Dionisii (tot primăvara – probabil în martie). Cu aceste ocazii se organizau spectacole de teatru la Tomis, la Histria (nu a fost identificat din păcate teatrul), la Callatis. Toate aceste sărbători publice nu aveau caracterul orgiastic al tradiţiei iniţiale, erau celebrări dedicate întregii comunităţi, pentru că Dionysos era în Dobrogea antică un zeu al tuturor…

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 – 𝐀𝐩𝐚 𝐦𝐢𝐧𝐞𝐫𝐚𝐥𝐚̆ 𝐏𝐡𝐨𝐧𝐢𝐱 𝐝𝐢𝐧 𝐁𝐮𝐳𝐢𝐚𝐬̗. 𝐂𝐮 𝐞𝐱𝐭𝐫𝐚𝐠𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐢𝐚𝐥𝐚̆ 𝐚 𝐟𝐞𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢. 𝐀𝐫𝐞 𝐮𝐧 𝐠𝐮𝐬𝐭 𝐚𝐜𝐫𝐢𝐬̗𝐨𝐫 𝐩𝐥𝐚̆𝐜𝐮𝐭 𝐬̗𝐢 𝐞𝐬𝐭𝐞, 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐚𝐮𝐳𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐭̗𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬𝐚̆𝐮 𝐛𝐨𝐠𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐢𝐝 𝐜𝐚𝐫𝐛𝐨𝐧𝐢𝐜, 𝐨 𝐚𝐩𝐚̆ 𝐦𝐢𝐧𝐞𝐫𝐚𝐥𝐚̆ 𝐫𝐚̆𝐜𝐨𝐫𝐢𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚̆ 𝐜𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞. 𝐃𝐞𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭 𝐩𝐞𝐫𝐦𝐚𝐧𝐞𝐧𝐭 𝐥𝐚 𝐟𝐢𝐫𝐦𝐚 𝐆𝐡𝐞𝐨𝐫𝐠𝐡𝐞 𝐒𝐭𝐞𝐭̗𝐜𝐮, 𝐒𝐭𝐫. 𝐔𝐧𝐢𝐫𝐞𝐢 𝐧𝐨.𝟗, 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚. (𝟏𝟗𝟐𝟕)

Sursă foto: Mozaic reprezentându-l pe Dionysos călărind o panteră.

Pella, Grecia, cca. 400 î.Hr. Sursa: Helen Miles Mosaics.

https://minac.ro/19-mai-sarbatorile-lui-dionysos/

#MINAC #19mai #calendaristoric #AstazilaConstanta #Dionysos #antichitate #muzeu #istorie

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

3. Am cercetat multe urme ale unor structuri arheologice.

Variate ca funcționalitate și cronologie. Chestia de acum, completează în mod fericit experiența arheologică personală. Deci, un han/crâșmă (Wirtshaus) din sec. 19 (cu o posibilă fază din sec. 18). Marcată pe ridicările militare Josefine. O construcție din lemn suprapusă de una din cărămidă. Pentru arheologia structurilor construite sunt lucruri interesante de arhitectură. Povești despre fabricanți, materiale de construcție și artefacte. Nimic întâmplător!

Sursa informațiilor Dan Bacuet.

4. 𝐈̂𝐦𝐩𝐚̆𝐫𝐚̆𝐭𝐞𝐬𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐬𝐞𝐜𝐨𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐚𝐥 𝐈𝐈𝐈-𝐥𝐞𝐚: 𝐟𝐫𝐮𝐦𝐮𝐬𝐞𝐭̗𝐞, 𝐦𝐨𝐝𝐚̆ 𝐬̗𝐢 𝐟𝐢𝐝𝐞𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐟𝐚𝐭̗𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐬𝐚 𝐢𝐦𝐩𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬

Cele mai bune prietene ale unei femei sunt bijuteriile ei!

Cu siguranță ați auzit adesea această frază, universal valabilă dincolo de timpul măsurat și spațiul ocupat de umanitate. Prin urmare, astăzi vorbim despre frumusețe, modă și fidelitate în Tomisul secolului al III-lea și vă facem cunoscută o podoabă de mici dimensiuni, dar deosebit de valoroasă pentru înțelegerea simbolisticii acestor obiecte în Antichitatea Romană. Este vorba despre un medalion-pandantiv cu camee, aflat în prezent în colecția Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Femeile au purtat bijuterii din cele mai vechi timpuri, nu doar din dorința de a-și accentura frumusețea, ci și ca o modalitate de a-și exprima identitatea, statutul social, credințele sau chiar stările inimii. Pentru perioada cronologică la care facem referire, cea în care pământul se cutremura sub pașii armatelor imperiale romane, bijuteria se transformă din simbol al feminității în talisman sau chiar într-un semn al puterii și al apartenenței purtătoarei și familiei acesteia la o anumită clasă socială.

Piesa noastră a fost descoperită în anul 1962, la Constanța, într-un mormânt de inhumație cercetat pe strada Traian, în zona fostului restaurant Ciuperca. Realizată din aur și sardonix – o piatră semiprețioasă folosită frecvent în antichitate, bijuteria datează de la începutul secolului al III-lea d. Hr. și măsoară doar 2,5 cm., cântărind 2,5 g.

Medalionul este simplu ca structură, însă elegant. Rama a fost realizată dintr-o foaie de aur, ale cărei margini au fost îndoite prin batere la cald pentru a forma o bordură. Ansamblul este completat de un detaliu decorativ discret și rafinat: impresia de împletitură, redată prin gravarea unor liniuțe ușor înclinate.
Elementul central al medalionului este cameea ovală, pe care a fost gravat un portret feminin. Identitatea personajului nu este cunoscută cu exactitate, însă presupunem că poate fi atribuită unei împărătese din dinastia Severilor, un indiciu important fiind reprezentat de coafura specifică epocii respective. Imaginea împărăteselor Plautilla, Iulia Mammaea sau Iulia Soaemias a fost probabil sursa de inspirație pentru bijuteria de la Tomis.

Pe camee, șuvițele sunt redate prin linii paralele și adânci, care urmăresc linia frunții, se așază pe tâmple, fiind date după ureche, formând un rulou cu marginea împletită, așezat pe ceafă și pe baza gâtului. Împărăteasa este reprezentată din profil, sculptată în stratul alb al pietrei. Profilul este elegant, cu o mică greșeală de încadrare în câmp, în zona nasului, motiv pentru care acesta este ușor turtit. Fruntea este înaltă, urechile sunt creionate adecvat, nasul este ușor turtit, iar gura cu buze strânse și o bărbie proeminentă completează linia sprâncenelor și ochii cu detalii pe pleoape și pe zona de sub ochi. Gâtul este lung și elegant, fiind sculptate detaliile stolei, prin faldurile care cad în formă de V în zona pieptului și a cusăturilor veșmântului.

Dincolo de rolul estetic, o asemenea bijuterie avea un rol apotropaic esențial (de protecție), fiind în același timp un însemn al apartenenței sociale. Utilizarea cameelor cu reprezentări ale imaginilor împărăteselor romane avea și o dimensiune propagandistică, întrucât purtarea imaginii femeilor imperiale era echivalentul unei declarații de apartenență la clasa militară (așa cum sugerează descoperirile de pe limes-ul dunărean), sau chiar la clasa aristocrației municipale, dar și al unui jurământ de fidelitate”.
Ana Cristina Georgescu-Hamat și Tiberiu Potârniche, 𝐶𝑎𝑚𝑒𝑒 𝑑𝑒 𝑒𝑝𝑜𝑐𝑎̆ 𝑟𝑜𝑚𝑎𝑛𝑎̆, 𝑐𝑢 𝑟𝑒𝑝𝑟𝑒𝑧𝑒𝑛𝑡𝑎̆𝑟𝑖 𝑓𝑒𝑚𝑖𝑛𝑖𝑛𝑒, 𝑎𝑓𝑙𝑎𝑡𝑒 𝑖̂𝑛 𝑐𝑜𝑙𝑒𝑐𝑡̗𝑖𝑎 𝑀𝑢𝑧𝑒𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝐼𝑠𝑡𝑜𝑟𝑖𝑒 𝑁𝑎𝑡̗𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑎̆ 𝑠̗𝑖 𝐴𝑟ℎ𝑒𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑒 𝐶𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡̗𝑎, Pontica 55 (2022), p. 281-296.

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢: „𝐃𝐄 𝐈̂𝐍𝐂𝐇𝐈𝐑𝐈𝐀𝐓 𝐩𝐚𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐫𝐚̆𝐯𝐚̆𝐥𝐢𝐢 𝐜𝐮 𝐬𝐚𝐮 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐜𝐚𝐦𝐞𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐥𝐨𝐫 - 𝐢𝐧𝐜𝐥𝐮𝐬𝐢𝐯 𝐩𝐢𝐯𝐧𝐢𝐭̗𝐞, 𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐫𝐢𝐜𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞, 𝐚𝐩𝐚̆ 𝐜𝐚𝐧𝐚𝐥 - 𝐯𝐢𝐬-𝐚-𝐯𝐢𝐬 𝐒𝐚𝐧𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐮𝐥 𝐄𝐟𝐨𝐫𝐢𝐞𝐢. 𝐀𝐝𝐫𝐞𝐬𝐚 𝐕𝐢𝐥𝐚 𝐋𝐨𝐫𝐢𝐜𝐚 𝐏𝐚𝐧𝐨𝐳𝐳𝐚 - 𝐂𝐚𝐫𝐦𝐞𝐧 𝐒𝐲𝐥𝐯𝐚, 𝐬𝐚𝐮 𝐜𝐡𝐢𝐚𝐫 𝐥𝐚 𝐜𝐥𝐚̆𝐝𝐢𝐫𝐞.❞

https://minac.ro/20-mai-imparatesele-de-la-inceputul.../

#MINAC #20mai #calendaristoric #AstazilaConstanta #medalion #pandantiv #camee #Tomis #antichitate #imparateasa #AnaHamat #TiberiuPotarniche #muzeu #istorie #patrimoniu #arheologie

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

5. Formațiunile de sare din Ținutul Buzăului, analizate de cercetători din întreaga lume - VIDEO

6. Formațiunile de sare din Ținutul Buzăului, analizate de cercetători din întreaga lume

7. Trusa medicală de la Sarmizegetusa Regia într-o reconstituire virtuală ipotetică modelată și randată de Mihai Stancu și „îmbrăcată” vizual de Gemini.

A fost descoperită în 1955 într-o locuință dacică din așezarea civilă de pe Dealul Grădiștii, nu departe de cisteră. Conținea o pensetă de bronz, o lamă de la un bisturiu din fier cu apărători de bronz, cinci borcănașe de lut de dimensiuni foarte mici, în care probabil s-au aflat diferite extracte din plante sau unguente, și o placă de cenușă vulcanică presată, provenind din zona Mediteranei (Vezuviu, Etna sau Stromboli), care se folosea ca absorbant sau cicatrizant în tratarea rănilor. Toate acestea s-au aflat într-o casetă de lemn, din care s-au păstrat mânerul de fier, frumos lucrat, și câteva fragmente din brâul de bronz care înconjura caseta.

Locuința în care s-a găsit trusa se datează în secolul I p.Chr. Vasele ceramice miniaturale imită forma, tehnica și pasta vaselor dacice de dimensiuni mari, iar penseta era importată din lumea greco-romană.

Instrumente medicale s-au găsit și în alte situri dacice, dar o astfel de trusă este valoroasă pentru că atestă existența profesiei de medic. S-a presupus că medicul era străin (roman), venit să-și practice meseria în capitala Regatului Dac. Totuși, prezența vaselor dacice în trusă mă face să cred că era un localnic care folosea și instrumente și materiale de import.

Deși au trecut mai mult de 70 de ani de la descoperire, trusa încă nu a beneficiat de o publicare detaliată. Lama de bisturiu și penseta se află la MNIR și au fost incluse în 2017 într-un catalog. Despre restul trusei nu știu mare lucru. Noroc cu pasionați precum Mihai, care ne ajută să „reînviem” secvențe din trecut care altfel ar intra în uitare.

Sursa informațiilor Aurora Pețan.

8. Crivina-Leopoldsberg: campanie de salvare într-un sit afectat de braconaj arheologic

În pădurile de la Crivina–Leopoldsberg, specialiști ai Muzeului Național al Banatului și ai Direcției Județene pentru Cultură Timiș au desfășurat recent o campanie de extragere controlată a artefactelor metalice din situl arheologic, intervenție determinată de repetatele acte de braconaj arheologic semnalate în ultimii ani. Situl a fost descoperit în anul 2019 și inclus în Repertoriul Arheologic Național în același an. La scurt timp după înregistrarea sa oficială au fost identificate primele urme ale unor intervenții ilegale realizate cu ajutorul detectoarelor de metale. Toate aceste situații au fost documentate și raportate autorităților competente.

În încercarea de a proteja patrimoniul arheologic, Muzeul Național al Banatului și Direcția Județeană pentru Cultură Timiș au implementat mai multe măsuri de securizare a sitului, printre care amplasarea unui panou informativ privind statutul zonei protejate și consecințele legale ale activităților de detecție neautorizate, precum și instalarea unor camere de supraveghere. Cu toate acestea, înregistrările video au surprins alte patru episoade de braconaj arheologic, toate aflate în prezent în atenția organelor de cercetare penală. Cel mai recent incident, produs în luna martie a acestui an, a determinat inițierea unei campanii de salvare prin care s-a urmărit recuperarea controlată a materialului metalic feros și neferos aflat în primii 30 de centimetri ai stratului de sol de pe terasa principală a așezării. Măsura a avut ca obiectiv limitarea pierderilor de informație arheologică și protejarea patrimoniului încă existent în sit.

Toate descoperirile au fost localizate și cartate cu ajutorul stației totale, urmând ca datele rezultate să fie corelate cu informațiile stratigrafice provenite din cercetările arheologice anterioare și cu rezultatele investigațiilor geofizice realizate în zonă. Analiza integrată a acestora va contribui la o mai bună înțelegere a organizării și evoluției sitului arheologic Crivina–Leopoldsberg.

Proiectul a fost coordonat de specialiști ai Muzeului Național al Banatului și ai Direcției Județene pentru Cultură Timiș și a beneficiat de sprijinul voluntar al lui Petru Bănățean-Dunea, Sergiu Daniel Ghigoarta, Alina Satmari și Irenka Văsăliuț, cărora le adresăm mulțumiri pentru implicare și sprijin.

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.

9. Ramele cu semitorsade. Modificări serioase la concluziile formulate la „mega-soba” din Suceava.

Și la felul cum am fost utilizate. De ce nu s-au smălțuit? O explicație simplă: au întregit cu roșul lutului ars, cromatica obținută cu smalț galben-maroniu și verde de pe plăcile cu teme decorative.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

10. O frumoasă piesă de silex, veche de câteva mii de ani, a apărut într-o zonă care, la prima vedere, nu ar prezenta indicii că a fost locuită în preistorie. Obiectul este un percutor, adică o piesă de silex, aproape rotundă, și care era folosită pentru a lovi blocuri de materie primă litică (nuclee), pentru obținerea unor semifabricate, cum sunt lamele din silex sau din alte roci care se cioplesc bine. PS - plimbările de seară chiar sunt plăcute, când apar și vestigii arheologice. - VIDEO

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

254. Descoperiri arheologice din România - luna Mai 2026 - VIDEO - Partea VI

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

luni, 1 iunie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Mai 2026 - VIDEO - Partea VII

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete