Foto 1: Palatul Magna Curia, sediul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva
UN EXPONAT DE NERATAT
Muzeul din Deva este una dintre cele mai vechi instituții de profil din țară. A fost înființat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Sediul central este organizat în jurul palatului Magna Curia, monument istoric care impune prin elemente arhitectonice şi stilistice, renascentiste şi baroce.
Foto 1: Palatul Magna Curia, sediul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva.
Pe parcursul unei perioade ce depășește un secol, muzeul devean a adunat colecții valoroase, care cuprind artefacte prețioase, monede, statui și inscripții din piatră, obiecte cu valoare etnografică și pentru științele naturii. Biblioteca adăpostește peste 30.000 de volume, iar colectivul actual al muzeului are atât experiența, cât și maturitatea pentru a desfășura activități la cel mai ridicat nivel profesional.
Începând din luna ianuarie am creat o rubrică lunară pe pagina noastră în cadrul căreia vă propunem să faceți cunoștință cu 12 artefacte mai puțin cunoscute și să aflați povestea fiecăruia, atât cât a putut să fie descifrată de arheologi. Am ales mediul on-line cu speranța că vom putea să venim în întâmpinarea interesului cât mai multor persoane.
În ultima săptămână a fiecărei luni veți face cunoștință cu un astfel de obiect, iar la începutul anului 2026, vom afla cum poveștile se completează pentru a contura secvențe din viața unei comunități.
9. Fibule pereche
Foto 2, 3: Cele două fibule după restaurare (Restaurator: Mihaela Beceanu) – (Foto: Iosif Vasile Ferencz).
Accesoriile vestimentare și piesele de podoabă se numără întotdeauna printre obiectele care oferă mari satisfacții descoperitorului. Iar pentru perioada în care au trăit dacii, fibulele sunt, poate, cele mai frecvente. În așezări, în locuințe sau în general în mediul în care se desfășoară habitatul unei comunități, astfel de exemplare sunt descoperite adesea în stare fragmentară. Piese întregi sunt comune mai ales în morminte sau în depozite. Cu atât mai mare a fost bucuria și surpriza când au fost găsite două fibule, în timpul sitării pământului, dar practic în același context.
Foto 4: Sitarea pământului la Ardeu (Foto: Iosif Vasile Ferencz).
Fibula este o piesă de vestimentație care a fost utilizată frecvent în Antichitate și în Evul Mediu. Avea atât un rol funcțional, de agrafă destinată fixării veșmintelor, cât și unul decorativ. Din acest motiv a fost supusă capriciilor modei. Cu toate că au forme diferite și uneori par să nu semene deloc unele cu altele, elementele care le compun sunt în general aceleași: resortul, acul, arcul, piciorul și port-agrafa (Foto 5).
Cele două păreau de la început să fie la fel și să aibă aceleași dimensiuni, cu toate că starea de conservare le conferă particularități individuale. Pentru a fi comparate, a trebuit să fie descrise.
Fibula 1 (Foto 2) e realizată din bronz, are resort bilateral mare (7+8 spire) și coarda înfășurată pe după arc. Coarda este ruptă la una dintre extremități. Piciorul este alungit, iar agrafa (acul) se păstrează în întregime. Fibula este ușor deformată, astfel că acul nu mai ajunge în portagrafă. Arcul, lățit spre resort, în zona curburii, se îngustează la capătul opus, spre picior. Portagrafa plină, triunghiulară, se păstrează în întregime și e simplă, neperforată.
Starea de conservare este în general bună (cu excepția deformării acului), păstrează o patină stabilă, cu mici zone active, la capetele resortului.
Fibula 2 (Foto 3) are tot un resort bilateral mare (7+8 spire), coarda înfășurată pe după arc și este realizată din bronz. Coarda este păstrată în întregime. Piciorul este alungit însă agrafa (acul) se păstrează în întregime. Arcul, lățit spre resort, se îngustează la capătul opus, iar portagrafa este ruptă. Starea de conservare este în general bună (cu excepția lipsei portagrafei), păstrează o patină stabilă, cu mici zone active la capetele resortului.
Observăm că avem de-a face cu două agrafe aproape identice, cu aceleași dimensiuni. Este o pereche de accesorii vestimentare de acest fel. Iar asocierea lor indică utilizarea simultană în componența unui costum ,,înfibulat” pe ambii umeri. Werner Krämer a argumentat convingător în urmă cu câteva decenii că asocierea între două fibule, chiar și de tipuri diferite, poate fi interpretată ca o pereche. În a doua epocă a fierului au fost create în mod deliberat seturi de fibule, seturi de brățări și chiar seturi de colane, care la rândul lor au fost asociate între ele, iar astfel de situații sunt cunoscute și în Dacia preromană. Este vorba despre asocierile de piese vestimentare din argint, în tezaure, cum este cel de la Sărăcsău (expus în cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva). Ele se găsesc și în depuneri din perioada târzie a Latène-ului în Europa Centrală.
Referindu-se la astfel de asocieri în cadrul orfevrăriei dacice, Daniel Spânu a remarcat că perechile de fibule pot fi distinse datorită frecventelor asemănări tehnologice, morfologice, ornamentale și chiar ponderale dintre exemplarele aparținând aceluiași inventar. Mai remarca și faptul că ,,asemănarea până la identitate a exemplarelor dintr-un inventar nu este întâmplătoare”, nu este numai un rezultat al creației meșteșugărești, ci reflectă și preferințele unui grup social.
Pentru Dacia preromană, absența mormintelor de inhumație face dificilă reconstituirea portului în general, de aceea sunt necesare analogiile externe și raportarea la iconografie. Exemplarele asociate în garnituri vestimentare ceremoniale, din argint, mai bine studiate, pot să ofere suport util și pentru înțelegerea modului de purtare a pieselor realizate din metal comun (bronz sau fier).
În privința fibulelor de felul celor descrise cu acest prilej, s-a remarcat că se găsesc cu predilecție pe teritoriul Daciei. Numeroase exemplare au fost descoperite în așezările de pe Siret, dar și în Muntenia, Transilvania și Banat. În afara Daciei sunt cunoscute puține exemplare. La Ardeu, tipul respectiv este cel mai bine reprezentat până în acest moment.
Aurel Rustoiu a remarcat că agrafele de acest fel apar în modă de la sfârșitul secolului I î. Chr., însă din așezările de la Răcătău și Brad provin multe exemplare descoperite în contexte aparținând ultimelor niveluri de locuire, care le asigură o datare pe parcursul primelor trei sferturi ale secolului I d. Chr. În fine, la Ardeu, exemplarele aparținând acestui tip provin din nivelul de distrugere a acropolei, datat în timpul campaniilor dacice ale lui Traian.
Pe baza informațiilor pe care le-am adunat deja, se observă că cele două exemplare sunt comune în componențe costumului din Dacia și că se datează la sfârșitul secolului I al erei creștine. Mai mult, putem remarca și faptul că cele două fibule indică plasarea în zona umerilor a unei perechi de piese care susțin ipoteza purtării unui veșmânt feminin, fixat pe ambii umeri (Foto 6), similar cu un peplos (lat. Stola). În zona sud-alpină a Italiei, veșmintele prinse pe umeri cu două fibule au fost înlocuite cu tunica romană, fixată prin cusături. Dar în regiunile din nordul și din estul Alpilor, garnituri de port de acest fel continuă să fie prezente în inventare funerare feminine, până în secolul al III-lea al erei creștine. Garnituri de acest fel sunt adeseori reprezentate pe reliefuri funerare.
Prin intermediul celor două fibule descrise avem atestată o situație rară între descoperirile din spațiul locuit în epoca Regatului Dac. Ele sunt accesorii vestimentare ale unui costum purtat de o femeie, la Ardeu, în urmă cu aproape 2000 de ani. Vom vedea, în episodul care va urma, că de același costum pot să fie asociate și alte obiecte.
Cu speranța că v-a plăcut povestea noastră de azi, vă așteptăm cu comentarii și sugestii pentru a îmbunătăți experiența noastră!
Expert în bunuri de patrimoniu cultural național mobil, Arheolog expert, Cercetător consacrat,
Dr. Iosif Vasile Ferencz, Secția Arheologie în cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva
Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.
Albume de familie. Burghezia din Banat în perioada modernă (1800 - 1947)
Bastionul Maria Theresia, mansarda B1
Vernisaj: 10 octombrie 2025, ora 17:00
Expoziția este organizată cu sprijinul Consiliului Județean Timiș.
asupra unui edificiu din zona de locuire civilă a canabae-lor legiunii a V-a Macedonica. Pe parcursul a cinci săptămâni au fost trasate patru secțiuni arheologice, în cadrul cărora au fost identificate fundații și urme ale unor structuri zidite aparținând unei 𝘥𝘰𝘮𝘶𝘴 roman. Complementar acestor structuri, au fost documentate porticul edificiului și două cuptoare, a căror funcționalitate rămâne deocamdată nedeterminată.
Lansare de carte la 
Apărut la începutul lunii iulie, volumul V din seria dedicată colecției „Maria și dr. George Severeanu” continuă demersul de valorificare a uneia dintre cele mai importante colecții muzeale din România. Cartea reunește informații esențiale și povești inedite despre artefacte remarcabile, completând portretul unei colecții construite cu pasiune, rigoare și rafinament.
Invitați speciali:
Acces gratuit – în limita locurilor disponibile.
𝑃𝑎𝑡𝑟𝑖𝑚𝑜𝑛𝑖𝑢𝑙 𝑒𝑛𝑡𝑜𝑚𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑐 𝑎𝑙 𝑀𝑢𝑧𝑒𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑂𝑙𝑡𝑒𝑛𝑖𝑒𝑖 𝐶𝑟𝑎𝑖𝑜𝑣𝑎 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑒𝑟𝑣𝑎̆ 53.870 𝑝𝑖𝑒𝑠𝑒 𝑓𝑖𝑖𝑛𝑑 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑖𝑡𝑢𝑖𝑡 𝑑𝑖𝑛: 36.090 𝑖𝑛𝑠𝑒𝑐𝑡𝑒 𝑐𝑜𝑙𝑒𝑐𝑡𝑎𝑡𝑒, 11.241 𝑖𝑛𝑠𝑒𝑐𝑡𝑒 𝑎𝑐ℎ𝑖𝑧𝑖𝑡̧𝑖𝑜𝑛𝑎𝑡𝑒 𝑠̧𝑖 7.539 𝑖𝑛𝑠𝑒𝑐𝑡𝑒 𝑑𝑜𝑛𝑎𝑡𝑒.
𝐄𝐱𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐟𝐚𝐭̦𝐚̆, 𝐢𝐧𝐭𝐢𝐭𝐮𝐥𝐚𝐭𝐚̆ „𝑀𝑜𝑙𝑖𝑎 - 𝑒𝑥𝑒𝑚𝑝𝑙𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑎𝑐𝑢𝑙𝑜𝑎𝑠𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑎𝑡𝑟𝑖𝑚𝑜𝑛𝑖𝑢𝑙 𝑒𝑥𝑜𝑡𝑖𝑐 𝑎𝑙 𝑆𝑒𝑐𝑡̦𝑖𝑒𝑖 𝑑𝑒 𝑆̦𝑡𝑖𝑖𝑛𝑡̦𝑒𝑙𝑒 𝑁𝑎𝑡𝑢𝑟𝑖𝑖 𝑎 𝑀𝑢𝑧𝑒𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑂𝑙𝑡𝑒𝑛𝑖𝑒𝑖 𝐶𝑟𝑎𝑖𝑜𝑣𝑎” 𝐜𝐨𝐧𝐭̦𝐢𝐧𝐞 𝐩𝐢𝐞𝐬𝐞 𝐬𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐟𝐥𝐮𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐞𝐱𝐨𝐭𝐢𝐜𝐢 „𝐂𝐥𝐚𝐮𝐝𝐢𝐚 𝐒𝐭𝐚̆𝐧𝐨𝐢𝐮”.
𝐃𝐄𝐒𝐂𝐇𝐈𝐃𝐄𝐑𝐄𝐀 𝐄𝐗𝐏𝐎𝐙𝐈𝐓̦𝐈𝐄𝐈 𝐓𝐄𝐌𝐏𝐎𝐑𝐀𝐑𝐄 𝐕𝐀 𝐀𝐕𝐄𝐀 𝐋𝐎𝐂, 𝐉𝐎𝐈, 𝟐 𝐎𝐂𝐓𝐎𝐌𝐁𝐑𝐈𝐄 𝟐𝟎𝟐𝟓, 𝐋𝐀 𝐎𝐑𝐀 𝟏𝟎:𝟎𝟎 𝐥𝐚 𝐒𝐄𝐂𝐓𝐈𝐀 𝐃𝐄 𝐒̦𝐓𝐈𝐈𝐍𝐓̦𝐄𝐋𝐄 𝐍𝐀𝐓𝐔𝐑𝐈𝐈 𝐀 𝐌𝐔𝐙𝐄𝐔𝐋𝐔𝐈 𝐎𝐋𝐓𝐄𝐍𝐈𝐄𝐈 𝐂𝐑𝐀𝐈𝐎𝐕𝐀.
Molia este denumirea dată unui grup de insecte din ordinul Lepidoptera, asemănătoare cu fluturii.
diferențe și asemănări între fluturi și molii,
În cadrul expoziției vor fi expuse insectare cu peste 200 piese exotice spectaculoase, printre care și: 𝑀𝑜𝑙𝑖𝑎 𝑎𝑡𝑙𝑎𝑠 (𝐴𝑡𝑡𝑎𝑐𝑢𝑠 𝑎𝑡𝑙𝑎𝑠) – cea mai mare molie din lume, 𝑇ℎ𝑦𝑠𝑎𝑛𝑖𝑎 𝑎𝑔𝑟𝑖𝑝𝑝𝑖𝑛𝑎 - lepidoptera cu cea mai mare anvergură a aripilor, 𝐶ℎ𝑟𝑦𝑠𝑖𝑟𝑖𝑑𝑖𝑎 𝑟ℎ𝑖𝑝ℎ𝑒𝑢𝑠 - considerată a fi una dintre cele mai frumoase și impresionante lepidoptere, 𝑀𝑜𝑙𝑖𝑎 𝑙𝑢𝑛𝑎 (𝐴𝑐𝑡𝑖𝑎𝑠 𝑙𝑢𝑛𝑎), 𝐴𝑔𝑙𝑜𝑠𝑠𝑎 𝑐𝑢𝑝𝑟𝑖𝑛𝑎 - cunoscută pentru că s-ar fi hrănit cu grăsime umană, 𝑈𝑡𝑒𝑡ℎ𝑒𝑖𝑠𝑎 𝑜𝑟𝑛𝑎𝑡𝑟𝑖𝑥 - subiectul unor numeroase studii comportamentale, etc.
Exemplarele care vor fi expuse au fost colectate din pădurea amazoniană sau din vegetaţia luxuriantă a pădurii tropicale (𝐼𝑛𝑑𝑖𝑎, 𝑃𝑒𝑟𝑢, 𝑁𝑜𝑢𝑎 𝐺𝑢𝑖𝑛𝑒𝑒, 𝐶𝑜𝑛𝑔𝑜, 𝐵𝑟𝑎𝑧𝑖𝑙𝑖𝑎 𝑒𝑡𝑐.) și sunt rezultatul schimburilor realizate de regretatul profesor dr. Ioan Stănoiu cu specialiști și colecționari din întreaga lume.