EXPONATUL SĂPTĂMÂNII
Întrucât mâine sărbătorim Ziua internațională a păsărilor, exponatul acestei săptămâni este un reprezentant al clasei Aves (Păsări):
Corcodelul cu gât roșu - Podiceps grisegena -
Această specie cuibărește în toată Europa, vestul și estul Asiei și în nordul Americii de Nord, migrând pentru a ierna către centrul și sudul Africii, precum și în sudul și sud-estul Asiei. În România este oaspete de vară, cuibărind cu precădere pe apele stătătoare interioare sau chiar pe bălțile formate de-a lungul râurilor; iarna poate fi observat în zonele costiere și pe lacurile de acumulare cu suprafață mare (complexul lagunar Razelm-Sinoe, lacurile din Delta Dunării etc.). Specia cuibărește pe lacurile interioare cu suprafață mică de până la 3 ha, cu adâncimi de maxim 2 m și vegetație emergentă abundentă, preferând apele din zone împădurite. Habitatele de hrănire includ heleșteie și lacuri mici, bălți formate de-a lungul râurilor, precum și lagune costiere și estuare. În habitatele marine sunt preferate zonele mai depărtate de mal, spre largul mării, cu adâncimi de până la 15 m și cu substrat de nisip și pietriș, stânci solitare și bancuri de alge plutitoare. Iarna este comun pe lacuri cu deschidere mare, unde apa nu a înghețat, și poate fi observat ocazional de-a lungul coastei pe estuare sau golfuri protejate de acțiunea valurilor mari, abundente în pește. De obicei ziua stă în desișuri, iar spre seară pe luciul de apă. Pe uscat iese rar și se mișcă greu, iar pentru a se ridica în zbor de pe apă trebuie să-și ia avânt fugind pe apă. Nu poate zbura de la nivelul solului. Este mai puțin sociabil spre deosebire de alte specii de corcodel. Atinge în libertate longevitatea maximă de 11 ani. Ajunge la maturitate sexuală la vârsta de un an. Hrana este alcătuită în general din nevertebrate acvatice, precum insecte, moluște și crustacee, în măsură mai mică hrănindu-se cu pești de talie mică. Obține hrana prin scufundare sau prin înot la suprafață, cu capul scufundat. Adâncimea la care se scufundă este 7-10 m, timpul petrecut sub apă fiind de până la 74 de secunde. Consumă prada atât în timpul scufundării, cât și la suprafața apei, în funcție de mărimea ei. Rareori se hrănește și cu reptile și broaște. Este o specie monogamă, perechile formându- se pe durata unui sezon de cuibărit și păstrându- se în anii următori dacă partenerii revin în același teritoriu. Cuibărește de obicei în perechi solitare. Cuibul este construit de ambii părinți din plante acvatice plutitoare, ancorat de vegetația emergentă sau plutitoare. S-a observat și cuibăritul în colonii, cu o distanță de 50 m între cuiburi. Ponta este formată din 3-6 ouă albe, care sunt depuse în lunile mai-iunie, incubația durând 20-23 de zile. Acolo unde există mai multe ouă într-un cuib, se bănuiește a fi ponta depusă de mai multe femele. Ambii parteneri clocesc ouăle și apără cuibul de prădători. Puii ies pe rând și înoată și se scufundă din prima zi, rareori întorcându-se la cuib. Până la 7-15 zile sunt îngrijiți de părinți și deseori sunt purtați pe spate, apoi încep să devină independenți și se dezvoltă complet până la vârsta de 8-10 săptămâni. Familiile rămân de obicei la locurile de cuibărit și se separă abia la începutul migrației de toamnă. Au fost semnalate cazuri frecvente în care o pereche a scos și un al doilea rând de pui într-un sezon de reproducere.
În muzeul nostru poate fi observat în sala a III-a.
#QRCODE
Sursa informațiilor Muzeul de Științele Naturii Aiud.
RO: Specia săptămânii #23: Viespea tarantulă șoim (Pepsis assimilis)
Știați că viespile tarantula șoim folosesc păianjenii drept “incubator” pentru larvele lor?
Speciile din genul Pepsis, vânează tarantule. Acestea se mai numesc popular viespi tarantulă șoim. Femela capturează tarantule, pentru descendenți, pe care le paralizează cu o singură înțepătură. Aceasta depune oul pe suprafața tarantulei. Larva rezultată se va hrăni cu animalul paralizat.
HU: A hét állatfaja #23: Panamai tarantula darázs (Pepsis assimilis)
EN: The species of the week #23: Tarantula hawk (Pepsis assimilis)
