Monede de la Hadrianopolis

 

Monede de la Hadrianopolis din colecția Muzeului Dr. George Severeanu

Orașul a fost întemeiat de Hadrian (azi, Edirne, Turcia), pe locul unei vechi așezări tracice denumite Uskudama, aflată la confluența râurilor Tundzha (Tunca) și Maritsa (Meriç). Cea mai mare parte a orașului este situată pe malul râului Tundzha (Tonzos, în lb. greacă), el ocupând totodată și o poziție strategică în cadrul rețelei de drumuri din provincia Tracia, asigurând legătura dintre orașele din interiorul Moesiei Inferior spre sud, spre Byzantion și coasta sud-vestică a litoralului pontic. Hadrian îl reconstruiește pe locul vechii așezări a tracilor în jurul anului 125 p.Chr., îl extinde și îl împodobește cu monumente, îl redenumește cu numele său. Istoria orașului este agitată datorită poziției sale aflată în drumul trupelor, dar și al barbarilor ce năvăleau dinspre nord. În anul 378, are loc aici înfrângerea armatei romane condusă de împăratul Valens, care încearcă să stăvilească marea invazie a goților, înfrângere în cadrul căreia acesta își pierde viața.

Istoria așezării anterioare a tracilor sau cea timpurie a orașului roman este destul de puțin cunoscută. In cercetările recente, se impune din ce în ce mai mult faptul că orașul roman a fost întemeiat încă din vremea lui Traian, cu numele de Ulpia Tonzos. Ipoteza este susținută de faptul că numele de Ulpia apare și mai târziu în inscripțiile cetății alături de cel nou adoptat de Hadrianopolis. De asemenea, numele de Tonzos este menționat de Ptolemeu în lucrarea sa, Geographia (cartea 3, cap. 11, nr. 3), declinat în cazul genitiv (TONZOV), după Anchialos și Apollonia, fapt ce indică situarea lui pe cursul inferior al râului Tundzha, adică locația sa actuală. Acest nume nu mai apare în izvoarele mai târzii, ca Tabula Peutingeriana sau Itinerarium Antonini, unde apare însă cel adoptat din vremea lui Hadrian. Prezența acestei prime denumiri într-o inscripție recent descoperită la Roma indică faptul că ridicarea orașului roman ar fi început încă din vremea lui Traian, care i-ar fi acordat anumite drepturi, alături de un nume derivat din cel al său, Ulpia. Un alt argument constă existența unor monede de bronz din sec. I-II p.Chr. imprimate cu o contramarcă cu legenda TONZOV.

În Dobrogea a fost descoperită o monedă de bronz foarte ștearsă, care este imprimată cu o contramarcă mai puțin cunoscută de 3,5 × 15 mm, cu inscripția TONZOV, care este denumirea greacă a râului Tundzha. De asemenea, râul este personificat sub forma unui zeu fluvial, ce apare pe monedele emise de Hadrianopolis, de unde și ipoteza că legenda ar fi fost aplicată de acest oraș cândva la începutul sec. II p.Chr. Contramarca a fost imprimată pe diferite emisiuni, un dupondius de la Augustus, piese de bronz de la Maroneea de la Nero sau piese de la Nicaea, din vremea lui Domitian. Având în vedere emisiunile timpurii pe care apare, s-a avansat ipoteza că poansonul cu TONZOV a fost imprimat la începutul sec. II p.Chr., în condițiile reformei monetare a lui Traian, din anul 107, în așezarea care a precedat construirea orașului Hadrianopolis din Tracia, care nu avea în acel moment propriile emisiuni.

Atelierul monetar al orașului începe să emită monede de bronz abia din vremea lui Hadrian, acesta fiind intitulat pe aversul lor KTICTHC (întemeietor). Emiterile continuă la Antoninus Pius, Marcus Aurelius și Commodus, înregistrând o creștere impresionantă în timpul lui Septimius Severus și a luiCaracalla. Din descoperirile recente, reiese că monetăria își întrerupe activitatea ulterior până în vremea lui Gordian III, când reîncepe să bată cantități importante de numerar. Pentru perioada lui Filip Arabul sunt semnalate vreo două emisiuni, dintre care una cu legenda TONZOV / AΔPIANOV, ca o ultimă manifestare înainte de închiderea definitivă a monetăriei.

Monedele ilustrate fac parte din colecția Maria și Dr. George Severeanu, fiind emisiuni de la Hadrian, Commodus, Iulia Domna și Caracalla.

 

Sursa informațiilor Muzeul George Severeanu.