EXPONATUL SĂPTĂMÂNII - Caracatița comună (Octopus vulgaris) este o moluscă aparținând clasei Cefalopode. Este o specie larg întâlnită în mările și oceanele tropicale și temperate din întreaga lume. Corpul are forma unui sac. Capul prezintă doi ochi mari, o coroană din 8 brațe (octo=opt), numite tentacule, prevăzute cu ventuze și o gură cu fălci tari (asemănătoare unui cioc de papagal). Caracatița se mișcă prin târâre, înot sau propulsie cu jet. Se hrănește cu crustacee, pești, scoici etc. Caracatița este considerată cea mai inteligentă dintre toate animalele nevertebrate.
Trăiește de obicei pe fundul apelor relativ puțin adânci, stâncoase, de coastă, de multe ori nu mai adânci de 200 m. Obișnuiește să se ascundă în găurile și crăpăturile pe care le găsește în fundul stâncos.
Caracatița prezintă o gama largă de tehnici pe care le folosește pentru a evita sau a împiedica atacatorii.
Una din metodele de apărare este camuflajul - capacitatea de a se ascunde. Folosind o rețea de celule pigmentare și mușchi specializați din pielea sa, această nevertebrată poate potrivi aproape instantaneu culorile, modelele și chiar texturile din împrejurimile sale. Prădătorii înoată fără să o observe.
O altă metodă folosită atunci când este descoperită, este eliberarea unui nor de cerneală neagră ce va scădea vizibilitatea atacatorului său, oferindu-i timp să se îndepărteze. Cerneala conține chiar și o substanță care atenuează simțul mirosului prădătorului, făcând caracatița care fuge mai greu de urmărit.
De asemenea caracatița are un corp moale care se poate strânge în fisuri imposibil de mici pe care prădătorii nu le pot urma. Ea poate să treacă prin orice gaură care nu este mai mică decât ciocul său, singura parte dură a corpului său.
O caracatiță poate pierde un braț pentru a scăpa de un prădător, braț care ulterior se va reface. Un alt avantaj în apărare îl constituie fălcile sale dure și puternice. Cu ajutorul acestora pot produce o mușcătură urâtă. De asemenea posedă și o salivă veninoasă, folosită în principal pentru prinderea prăzii.
Caracatițele au sexe separate. Octopus vulgaris se împerechează în timpul iernii, iar ouăle, ce au o lungime de aproximativ 0,3 cm, sunt depuse sub pietre sau în găuri, numărul total al acestora ridicându-se la peste 100.000. În timpul celor patru până la opt săptămâni necesare pentru eclozarea puilor, femela păzește ouăle, le curăță și le aerisește. La eclozare, puii, de doar 3mm, seamănă foarte mult cu părinții lor. Aceștia petrec câteva săptămâni în derivă în plancton înainte de a se refugia pe fund.
Caracatițele sunt pescuite pentru carnea lor foarte apreciată. Peste 20.000 de tone sunt recoltate anual.
În muzeul nostru este expusă în sala a II-a, alături de alte moluște.
#QRCODE
Sursa informațiilor Muzeul de Științele Naturii din Aiud.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu