EXPONATUL SĂPTĂMÂNII
Euscorpius carpathicus – scorpionul carpatin
Scorpionii sunt un grup de animale nevertebrate din clasa Arachnida (păianjeni, scorpioni, căpușe, acarieni). În partea anterioară a corpului au o pereche de apendice (pedipalpi) transformate în clești mari și puternici, utilizați pentru apucarea, sfâșierea prăzii și în lupte cu dușmanii, iar ultimul segment al corpului prezintă glande veninoase ale căror canale se deschid la exterior printr-un ac.
Sunt animale nocturne, în timpul zilei stând ascunși sub pietre, bușteni sau își sapă galerii. Principalii inamici ai scorpionilor sunt păsările, șopârlele, șoarecii, șobolanii. La rândul lor, scorpionii sunt prădători feroce și vânează diverse artropode mici ca insecte, alte arahnide, uneori speciile mai mari capturează și șopârle mici, șoareci etc, înregistrându-se uneori și cazuri de canibalism.
Scorpionii pot consuma cantități mari de alimente la o singură masă. Datorită suprafeței mari de absorbție a substanțelor nutritive, cât și a modului pasiv de viață, aceștia pot să supraviețuiască mult timp fără hrană. Unii sunt capabil să trăiască timp de 6 - 12 luni fără hrană.
Spre deosebire de restul arahnidelor, scorpionii sunt vivipari. Dezvoltarea embrionară are loc în interiorul corpului femelei și durează de la câteva luni până la un an și jumătate. După naștere juvenilii (în număr de 25-35) urcă pe spinarea mamei lor până la prima năpârlire, ea le oferă protecție și menține umiditatea la nivelul normal pentru ei.
Scorpionii au o durată de viața cuprinsă între 4-25 ani.
Datorită prezenței unor substanțe chimice fluorescente în cuticulă, scorpionii prezintă fenomenul de fluorescență când sunt expuși luminii ultraviolete. Lumina UV a fost mult timp un instrument folosit în căutarea pe timp de noapte a scorpionilor. Fluorescența crește în intensitate după fiecare năpârlire.
Sunt răspândiți pe toate continentele, mai puțin în Antarctida. În Romania se întâlnește o singură specie – Euscorpius carpathicus – scorpionul carpatin.
Acesta are o lungime medie de 10-15 mm, dar unele specimene pot ajunge până la 35 - 45 mm. Veninul acestei specii nu este periculos pentru om (este comparat cu înțepătura unei viespi) însă manipularea acestei specii se face cu grijă. Speciile cu venin letal pentru om se întâlnesc în special în zonele tropicale și subtropicale.
În anul 2016, o echipă de cercetători români de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași a realizat o primă hartă a distribuției scorpionului românesc pe teritoriul României. Conform acestora, prezența scorpionilor românești este concentrată în zona Munților Banatului și în Subcarpații de Curbură.
În expoziția de bază a muzeului nostru pot fi observate în sala a II-a, patru exemplare, conservate în lichid. De asemenea un exemplar, provenind din zona Șașca Montană, a fost donat în anul 2018 de dl Nedeliov Iosif, căruia îi mulțumim!
Sursa informațiilor Muzeul de Științele Naturii Aiud.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu