Plante fosile: originile preistorice ale plantelor medicinale

 

Expoziția temporară ne poartă într-o călătorie înapoi în timp, cu sute de milioane de ani înaintea oamenilor, în epocile în care plantele străvechi populau Pământul. Vom descoperi că unele plante fosile seamănă surprinzător de mult cu plantele medicinale actuale. De exemplu, ferigile uriașe, coniferele din vremea dinozaurilor sau primele plante cu flori își dezvoltaseră încă de pe atunci multe dintre mecanismele de apărare, precum producerea de rășini antiseptice, uleiuri volatile sau compuși aromatici. Astăzi, folosim acești compuși în scopuri terapeutice, continuând o poveste începută cu milioane de ani înaintea apariției omului.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Paleontologie-Stratigrafie UBB, Cluj-Napoca.

𝐂𝐞𝐢 𝟒𝟐 𝐝𝐞 𝐞𝐫𝐨𝐢 𝐚𝐢 𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬

 

În jurul anului 100 î.H., coasta vest-pontică și orașele sale treceau prin grele încercări. Tomisul era mereu în pericol de a fi atacat, fie de către pirați, fie pe uscat, de către bastarni sau de alte neamuri străine. Viața devenise nesigură, iar poporul disperat făcea mereu jertfe către patronii polisului, Maica Zeilor (Cybele) și Eroii Dioscuri (frații gemeni Castor și Polux), rugându-se pentru mântuirea orașului.

Dintr-un prim Decret dat de Sfatul și Poporul aflăm următoarele: „𝑃𝑒 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑒𝑟𝑎 𝑝𝑟𝑒𝑜𝑡 𝑆𝑎𝑟𝑎𝑝𝑖𝑜𝑛, 𝑓𝑖𝑢𝑙 𝑙𝑢𝑖 𝐷𝑖𝑜𝑠𝑐𝑢𝑟𝑖𝑑𝑒𝑠, 𝑎𝑟ℎ𝑜𝑛𝑡̗𝑖𝑖 𝑎𝑢 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑢𝑠:... 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑢𝑧𝑎 𝑣𝑖𝑡𝑟𝑒𝑔𝑖𝑒𝑖 𝑣𝑟𝑒𝑚𝑢𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟, 𝑝𝑜𝑝𝑜𝑟𝑢𝑙, 𝑎𝑓𝑙𝑎𝑡 𝑖̂𝑛 𝑠𝑖𝑡𝑢𝑎𝑡̗𝑖𝑒 𝑔𝑟𝑒𝑎 𝑠̗𝑖 𝑖̂𝑛 𝑚𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑡𝑟𝑎̂𝑚𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒, 𝑠𝑒 𝑔𝑎̆𝑠𝑒𝑠̗𝑡𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑓𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑚𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑖𝑠𝑝𝑒𝑟𝑎𝑟𝑒... 𝐷𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑢𝑧𝑎 𝑠𝑖𝑡𝑢𝑎𝑡̗𝑖𝑒𝑖 𝑔𝑟𝑒𝑙𝑒, 𝑢𝑛𝑖𝑖 𝑎𝑢 𝑝𝑎̆𝑟𝑎̆𝑠𝑖𝑡 𝑜𝑟𝑎𝑠̗𝑢𝑙, 𝑖𝑎𝑟 𝑎𝑙𝑡̗𝑖𝑖, 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑢𝑧𝑎 𝑠𝑙𝑎̆𝑏𝑖𝑐𝑖𝑢𝑛𝑖𝑖 𝑙𝑜𝑟, 𝑛𝑢 𝑝𝑜𝑡 𝑎𝑝𝑎̆𝑟𝑎 𝑝𝑎𝑡𝑟𝑖𝑎.... 𝐷𝑒 𝑎𝑐𝑒𝑒𝑎, 𝑓𝑖𝑖𝑛𝑑 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑒 𝑑𝑒 𝑜 𝑝𝑎𝑧𝑎̆ 𝑚𝑎𝑖 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑛𝑖𝑐𝑎̆ 𝑠̗𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑎𝑟𝑒... 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑒 𝑖𝑛𝑠𝑡𝑖𝑡𝑢𝑖𝑒 𝑎𝑛𝑢𝑚𝑖𝑡̗𝑖 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑣𝑒𝑔ℎ𝑒𝑧𝑒 𝑠̗𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑝𝑒𝑟𝑒 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑒𝑥𝑝𝑢𝑠𝑒 𝑎𝑙𝑒 𝑜𝑟𝑎𝑠̗𝑢𝑙𝑢𝑖...” (sursă ISM II, 2).

Au fost numiți doi comandanți, Apollus, fiul lui Niceratos, și Poseidonios, fiul lui Geron, iar aceștia au ales 40 de tomitani în garda orașului.

Un al doilea decret, emis ceva mai târziu (poate după câteva luni), ne spune: „𝑃𝑒 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑒𝑟𝑎 𝑝𝑟𝑒𝑜𝑡 𝑇ℎ𝑒𝑜𝑝ℎ𝑖𝑙𝑜𝑠, 𝑓𝑖𝑢𝑙 𝑙𝑢𝑖 𝑁𝑢𝑚𝑒𝑛𝑖𝑜𝑠, 𝑎𝑟ℎ𝑜𝑛𝑡̗𝑖𝑖 𝑎𝑢 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑢𝑠: 𝑐𝑒𝑖 𝑑𝑜𝑖 (𝑐𝑜𝑚𝑎𝑛𝑑𝑎𝑛𝑡̗𝑖) 𝑎𝑢 𝑖̂𝑛𝑟𝑜𝑙𝑎𝑡 40 𝑑𝑒 𝑏𝑎̆𝑟𝑏𝑎𝑡̗𝑖 𝑑𝑒 𝑒𝑙𝑖𝑡𝑎̆ 𝑐𝑒 𝑎𝑢 𝑑𝑒𝑝𝑢𝑠 𝑡𝑜𝑡 𝑧𝑒𝑙𝑢𝑙, 𝑎𝑡𝑎̂𝑡 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑝𝑎𝑧𝑎 𝑙𝑎 𝑝𝑜𝑟𝑡̗𝑖, 𝑖̂𝑛 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑧𝑖𝑙𝑒𝑖, 𝑐𝑎̂𝑡 𝑠̗𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑠𝑡𝑟𝑎𝑗𝑎̆ 𝑠̗𝑖 𝑝𝑎𝑡𝑟𝑢𝑙𝑎𝑟𝑒, 𝑖̂𝑛 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑛𝑜𝑝𝑡̗𝑖𝑖, 𝑖𝑎𝑟 𝑎𝑐𝑒𝑠̗𝑡𝑖𝑎 𝑎𝑢 𝑎𝑝𝑎̆𝑟𝑎𝑡 𝑜𝑟𝑎𝑠̗𝑢𝑙...” (ISM II, 2)
Al doilea decret îi laudă, așadar, pe cei 42, care și-au îndeplinit cu succes obligațiile. Misiunea lor a fost una foarte grea, doar 25 din cei 40 de soldați au supraviețuit, așa cum reiese din inscripția ce a supraviețuit timpului. Numele celor doi comandanți și ale celor 25 de supraviețuitori au fost trecute pe o placă de marmură, pentru fi cinstiți în timpul vieții.

Foarte probabil, cei 15 eroi căzuți la datorie au fost trecuți pe un alt monument, ce le onora amintirea. Acest al doilea monument nu a fost găsit până în prezent.

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 – 𝐏𝐞𝐫𝐥𝐚 𝐌𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐍𝐞𝐠𝐫𝐞 – 𝐂𝐚𝐳𝐢𝐧𝐨𝐮𝐥 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚. 𝐌𝐚𝐫𝐢 𝐚𝐭𝐫𝐚𝐜𝐭̗𝐢𝐢 𝐭𝐮𝐫𝐢𝐬𝐭𝐢𝐜𝐞 – 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮 𝐢̂𝐧 𝐟𝐢𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐞𝐚𝐫𝐚̆ 𝐂𝐚𝐛𝐚𝐫𝐞𝐭 – 𝐃𝐚𝐧𝐜𝐢𝐧𝐠 – 𝐎𝐫𝐜𝐡𝐞𝐬𝐭𝐫𝐞 𝐉𝐚𝐳𝐳. 𝐓𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐣𝐨𝐜𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐫𝐢𝐳𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐬𝐭𝐚𝐭: 𝐁𝐚𝐜𝐚𝐫𝐚, 𝐂𝐡𝐞𝐦𝐢𝐧 𝐝𝐞 𝐅𝐞𝐫 – 𝐑𝐮𝐥𝐞𝐭𝐚̆ – 𝐁𝐮𝐥𝐚̆, 𝐞𝐭𝐜. 𝐓𝐞𝐫𝐚𝐬𝐚̆ 𝐦𝐢𝐧𝐮𝐧𝐚𝐭𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚̆ 𝐩𝐢𝐭𝐨𝐫𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐌𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐍𝐞𝐚𝐠𝐫𝐚̆. 𝐁𝐮𝐟𝐞𝐭 𝐝𝐞 𝐏𝐫𝐢𝐦 𝐑𝐚𝐧𝐠. 𝐇𝐎𝐓𝐄𝐋𝐔𝐋 𝐏𝐀𝐋𝐀𝐂𝐄: 𝟐𝟓𝟎 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐦𝐞𝐫𝐞 𝐜𝐮 𝐭𝐨𝐭 𝐜𝐨𝐧𝐟𝐨𝐫𝐭𝐮𝐥. 𝐑𝐞𝐬𝐭𝐚𝐮𝐫𝐚𝐧𝐭 𝐬𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭. 𝐕𝐈𝐀𝐓̗𝐀 𝐅𝐎𝐀𝐑𝐓𝐄 𝐄𝐅𝐓𝐈𝐍𝐀̆ 𝐋𝐀 𝐂𝐎𝐍𝐒𝐓𝐀𝐍𝐓̗𝐀. 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞𝐬̗𝐭𝐢 – 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚, 𝟓 𝐭𝐫𝐞𝐧𝐮𝐫𝐢 𝐩𝐞 𝐳𝐢. (𝟏𝟗𝟑𝟎)

https://minac.ro/18-mai-cei-42-de-eroi-ai-anticului-tomis/

 
#MINAC #18mai #calendaristoric #AstazilaConstanta #Tomis

#eroi #Apollus #Poseidonios #muzeu #istorie

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Brâu bucovinean

 

Exponatul săptămânii: „Brâu bucovinean”

Brâul este o piesă de port popular purtată atât de femei, cât și de bărbați, țesută în război din lână sau lână cu bumbac, cu denumiri zonale variate („brâu”, „bete”, „burneț”, „chingi”, „frâmbii” etc.), în tehnici de lucru diverse (țesut în două, patru sau mai multe ițe, ales „cu mâna”, „scândurica” sau „înscorțat”, țesut „în ozoare”, „în ochiuri” sau „năvădit”).

În nordul Moldovei, în Bucovina, brâul bărbătesc a evoluat în timp ca o piesă a ansamblului vestimentar de sărbătoare bogat ornamentată, cu decor floral supradimensionat.

Brâul prezentat, denumit local „burneț”, este lucrat în ultimul sfert al secolului al XX-lea în localitatea Mănăstirea Humorului, județul Suceava.

Piesa are lungimea de 180 cm și lățimea de 15 cm, este țesută pe jumătate în două ițe din lână neagră, cu decor învărgat. Cealaltă jumătate este țesută „scorțește” și decorată cu alesături florale realizate într-o cromatică vie, la care s-au folosit și fire de mătase policromă, pentru a-i spori caracterul festiv.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Artă Populară Constanța.

Tetradrahmele de tip Thasos din tezaurul de la Stăncuța

 

Tetradrahmele de tip Thasos din tezaurul de la Stăncuța

Descoperit întâmplător în 1953, tezaurul conține 34 de denari romani republicani, 53 de tetradrahme imitative ale tipului Thasos și două lingouri fragmentare de argint. La momentul descoperirii, piesele erau depuse într-un vas de argint, care probabil era cel puțin la fel de valoros precum conținutul, însă, până la venirea specialiștilor, descoperitorii au declarat că vasul era foarte fragil și s-a spart, iar fragmentele s-au pierdut. Ulterior, tezaurul a fost transferat de la Muzeul Național de Antichități (în 1971 deja parte a Institutului de Arheologie) la Muzeul Național de Istorie a României.

Tetradrahmele de tip Thasos sunt monede din argint, cu o greutate de aproximativ 16 g și cu o iconografie ușor de recunoscut. Pe fața monedei este redat profilul zeului Dionysos, încununat cu o coroniță de iederă și de fructe de pădure. Motivele trimit la rolul zeului de protector al vegetației fructifere, livezilor, vinului și fertilității. Pe reversal monedei apare semi-zeul Herakles, purtând pielea leului din Nemea pe brațul drept și sprijinit de măciucă. Eroul era foarte popular în Antichitatea greco-romană, având un cult oficial în multe cetăți mediteraneene, care, de altfel, se întreceau în a-l avea pe Herakles drept fondator. De remarcat este și faptul că mitologia și istoria au granițe mult mai difuze în mentalul colectiv antic.

Tetradrahmele de tip Thasos erau monede foarte populare în Antichitate, răspândite în întreaga Peninsulă Balcanică și cu o acceptabilitate foarte mare. Iconografia inițială era redată pe monedele din argint cu o foarte mare îndemânare, respectându-se cu strictețe proporțiile anatomice și fidelitatea reprezentărilor. În timp, atelierele care produc aceste monede se extind în afara cetății Thasos și se multiplică, iar designul monedei se îndepărtează considerabil de prototip, devenind mai abstractizat și mai puțin riguros în conservarea proporțiilor.

Tezaurul de la Stăncuța, alcătuit pe jumătate din acest tip de monede, este spectaculos și important pentru că surprinde momentul de trecere de la moneda grecească (tetradrahmele) la cea romană (denarii), dar arată și cât de important era argintul (indiferent de tipul de monedă) pentru tezaurizare. La fel ca în zilele noastre, anticii simțeau nevoia de a-și proteja economiile sau micile averi într-o formă care nu se va devaloriza niciodată.

#MNIR

 

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

Emisiune numismatică cu tema „50 de ani de la obținerea primei note de 10 din istoria Jocurilor Olimpice în proba de gimnastică feminină”

 

Începând cu data de 28 mai 2026 Banca Națională a României lansează în circuitul numismatic o monedă din aur, o monedă din argint și o monedă din tombac cuprat cu tema 50 de ani de la obținerea primei note de 10 din istoria Jocurilor Olimpice în proba de gimnastică feminină.

Caracteristicile monedelor sunt următoarele:

Metal aur argint tombac cuprat
Valoare nominală 100 lei 10 lei 1 leu
Titlu 900‰ 999‰ -
Formă rotundă rotundă rotundă
Diametru 21 mm 37 mm 37 mm
Greutate 6,452 g 31,103 g 23,5 g
Cant zimțat zimțat zimțat
Calitate proof proof proof

Aversul monedei din aur o prezintă pe gimnasta Nadia Comăneci la finalul exercițiului, inscripția „ROMANIA” în arc de cerc, valoarea nominală „100 LEI”, anul de emisiune „2026” și stema României.

Aversul monedei din argint o prezintă pe gimnasta Nadia Comăneci la finalul exercițiului, inscripția „ROMANIA” în arc de cerc, valoarea nominală „10 LEI”, anul de emisiune „2026” și stema României.

Aversul monedei din tombac cuprat o prezintă pe gimnasta Nadia Comăneci la finalul exercițiului, inscripția „ROMANIA” în arc de cerc, valoarea nominală „1 LEU”, anul de emisiune „2026” și stema României.

Reversul comun al monedelor din aur, argint și tombac cuprat o prezintă pe Nadia Comăneci executând exercițiul la paralele inegale, numărul gimnastei și nota afișate pe tabela electronică oficială, inscripțiile „PRIMA NOTA DE 10”, „MONTREAL 1976” și „NADIA COMANECI”, toate în arc de cerc.

Monedele din aur, argint și tombac cuprat sunt ambalate în capsule de metacrilat transparent și sunt însoţite de broșuri de prezentare și certificate de autenticitate, redactate în limbile română, engleză şi franceză. Pe certificatele de autenticitate se găsesc semnăturile guvernatorului BNR şi casierului central.

Tirajele aprobate pentru această emisiune numismatică sunt de 200 de piese pentru monedele din aur, 1.000 de piese pentru monedele din argint și 2.000 de piese pentru monedele din tombac cuprat.

Preţurile de vânzare sunt:7.800,00 lei, inclusiv TVA, pentru moneda din aur, inclusiv broșura de prezentare și certificatul de autenticitate;
1.000,00 lei, inclusiv TVA, pentru moneda din argint, inclusiv broșura de prezentare și certificatul de autenticitate;
280,00 lei, inclusiv TVA, pentru moneda din tombac cuprat, inclusiv broșura de prezentare și certificatul de autenticitate.

Monedele din aur, argint și tombac cuprat cu tema 50 de ani de la obținerea primei note de 10 din istoria Jocurilor Olimpice în proba de gimnastică feminină au putere circulatorie pe teritoriul României.

Lansarea în circuitul numismatic a acestor monede se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, Constanța, Dolj, Iaşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României.

Informații cu privire la achiziția monedelor se regăsesc pe site-ul Băncii Naționale a României, secțiunea Numismatică.

 

Sursa informațiilor BNR. 

Noi bancnote de pe mapamond CCCXXXXIX - 17.05.2026

I. 5 peso Cuba

 Sursa: https://banknotenews.com/?p=50210

II. 1.000 franci Africa de Vest - Niger

 Sursa: https://banknotenews.com/?p=50182

III. 2.000 franci Africa de Vest - Niger

 Sursa: https://banknotenews.com/?p=50186

IV. 5.000 franci Africa de Vest - Niger

 Sursa: https://banknotenews.com/?p=50190

V. 10.000 franci Africa de Vest - Niger

 Sursa: https://banknotenews.com/?p=50194

VI. 2.000 franci Africa de Vest - Togo

 Sursa: https://banknotenews.com/?p=50198

VII. 10.000 franci Africa de Vest - Senegal

 Sursa: https://banknotenews.com/?p=50202

Apariție editorială: „Patrimoniul pedologic muzeificat din Republica Moldova”, semnat de Stela Curcubăt, Sergiu Pană, Irina Badiuc.

 

Recent, în cadrul Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, a văzut lumina tiparului o nouă apariție editorială: volumul „Patrimoniul pedologic muzeificat din Republica Moldova”, semnat de Stela Curcubăt, Sergiu Pană, Irina Badiuc. 

Monografia „Patrimoniul pedologic muzeificat din Republica Moldova” a fost realizată în cadrul Subproiectului de cercetare 19.01.01 „Dimensiunile valorice ale patrimoniului muzeal în procesul de afirmare a reperelor identitare ale Republicii Moldova pe plan european”, beneficiind de suport financiar dedicat.

Cartea este consacrată unui studiu amplu al colecțiilor pedologice muzeificate din Republica Moldova și reprezintă prima cercetare generalizatoare, sistematică și complexă, consacrată acestui domeniu, evidențiind valoarea istorică, documentară, științifică și educativă a patrimoniului pedologic național.

Lucrarea ilustrează diversitatea și particularitățile învelișului de sol al teritoriului național, reflectând, totodată, contribuțiile remarcabile ale cercetătorilor din domeniul pedologiei de-a lungul timpului. Patrimoniul pedologic muzeificat cuprinde 310 monolite de sol, expuse în diverse instituții științifice și muzeale ale țării. 

Aceste monolite reprezintă mărturii autentice ale unei istorii naturale complexe, întrucât solul reflectă evoluția îndelungată a factorilor pedogenetici și a proceselor care au contribuit la formarea sa în diferite perioade istorice și condiții naturale.

Dincolo de importanța sa pentru cercetarea de specialitate, patrimoniul pedologic muzeificat se remarcă drept un valoros instrument educațional și un mijloc eficient de conștientizare a publicului asupra rolului fundamental al solului ca resursă naturală esențială.

Monografia se adresează unui public divers, incluzând specialiști din domenii precum pedologia, geografia, botanica, istoria și muzeografia, precum și studenți ai facultăților de profil. Prin caracterul său interdisciplinar și accesibil, lucrarea contribuie la valorificarea și popularizarea cunoștințelor științifice referitoare la diversitatea, importanța și protejarea solurilor.

Pe această cale, autorii volumului adresează sincere mulțumiri tuturor celor care au acordat sprijin în realizarea acestei lucrări.

 

Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.

SAFARI ÎN KENYA Expoziție de fotografie dedicată naturii sălbatice din Kenya

 

SAFARI ÎN KENYA

Expoziție de fotografie dedicată naturii sălbatice din Kenya
Elefanți traversând savana la apus, peisaje spectaculoase și întâlniri surprinse în unele dintre cele mai fascinante ecosisteme ale Africii sălbatice — toate ajung la Sibiu în cadrul expoziției de fotografie „Safari în Kenya”.

Începând cu 22 mai 2026, Muzeul de Istorie Naturală Sibiu vă invită într-o incursiune fotografică spectaculoasă prin parcurile și rezervațiile naturale ale Kenyei: Amboseli, Masai Mara, Lake Nakuru, Meru, Samburu, Tsavo East și Tsavo West.

Imaginile expuse au fost realizate de fotografi pasionați de natură și wildlife, membri ai Asociației Fotografilor de Natură din România (FORONA): Costel Agache, Gabi Rusu, Florentina Tîlvîc, Mircea Sasu, Remus Munteanu și Roxana Badea.

Perioada de desfășurare: 22 mai – 12 iulie 2026
Vernisaj: Vineri, 22 mai, ora 16:00

Sala Multimedia, Strada Cetății nr. 1, Sibiu
În cadrul vernisajului va avea loc o întâlnire specială cu autorii expoziției și povești din culisele safariului fotografic.

Curator: Dan Dinu

Coordonatori MNB: Silviu Georgian Țicu, Maria Iulia Sasu
Eveniment organizat de Muzeul Național Brukenthal prin Muzeul de Istorie Naturală Sibiu, în colaborare cu FORONA.

Vă așteptăm să descoperim împreună frumusețea și fragilitatea naturii sălbatice africane.

#SafariInKenya #MuzeulDeIstorieNaturala #MuzeulNationalBrukenthal #FORONA #WildlifePhotography #Kenya #NaturePhotography #Sibiu #ExpozițieFoto

 

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Naturală Sibiu.

𝐏𝐞𝐫𝐝𝐞𝐚, 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚 𝐣𝐮𝐦ă𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐚 𝐬𝐞𝐜𝐨𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐚𝐥 𝐗𝐗-𝐥𝐞𝐚, 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜ț𝐢𝐚 Ț𝐞𝐬ă𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐫

 

𝐏𝐞𝐫𝐝𝐞𝐚, 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚 𝐣𝐮𝐦ă𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐚 𝐬𝐞𝐜𝐨𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐚𝐥 𝐗𝐗-𝐥𝐞𝐚, 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜ț𝐢𝐚 Ț𝐞𝐬ă𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐫𝐒𝐞𝐜ț𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐄𝐭𝐧𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 - Muzeul Olteniei

 
Piesă tradițională realizată din pânză de bumbac, țesută în războiul orizontal și decorată cu arnici, #perdeaua este compusă din trei bucăți, în partea superioară, „la galerie”, sunt cusute motive geometrice – romburi și zigzaguri multicolore în nuanțe de grena, verde, crem și negru – alături de motive fitomorfe reprezentând flori mici stilizate.

În zona centrală și la poale se regăsesc câte două registre decorative cu aceleași motive ornamentale, păstrând armonia compoziției tradiționale.

𝐃𝐢𝐦𝐞𝐧𝐬𝐢𝐮𝐧𝐢: L = 240 cm; l = 122 cm.

Ansamblul interiorului tradițional cuprinde și țesăturile destinate ferestrelor și anume perdeaua. Ea are o istorie la fel de îndelungată ca şi textilele în general. La început, perdeaua a avut doar rol utilitar în gospodăria omului, fiind folosită pentru a bloca curenţii de aer, frigul sau soarele și era confecţionată din piele de animal. Apoi, cu timpul, când arhitectura casei ţărăneşti cunoaşte o amplă dezvoltare, trecând de la bordei la casa de pământ cu tindă și ferestre mai mari, perdeaua capătă şi rol decorativ în amenajarea locuinţei ţărăneşti. 

#Perdelele cu rol decorativ au apărut în casa ţăranului pe la începutul secolului al XX-lea şi au fost confecţionate din in, bumbac şi mai târziu din mătase (borangic).
Fiind, oarecum, mai recente decât ştergarele, perdelele au fost influenţate de acestea în ceea ce priveşte tehnica de lucru şi modalităţile de decorare. 

Astăzi, perdeaua se găseşte atât la fereastră, cât şi la uşile de interior care sunt prevăzute cu geam. În sudul #Olteniei, ele au fost ţesute cu dungi sau carouri albastre şi roşii având pe margine uneori un rând de alesătură. Pe o treaptă superioară a evoluţiei, ornamentul în şabace a fost preluat de pe ştergare şi transpus pe perdelele ţesute din bumbac şi borangic.

În partea nordică a #Olteniei, în special în #Gorj, perdelele au fost împodobite cu motive antropomorfe (păpuşi), alternând cu dungi dispuse pe orizontal.

𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞: 𝐀𝐧𝐢ș𝐨𝐚𝐫𝐚 𝐁ă𝐥𝐚𝐧, 𝐦𝐮𝐳𝐞𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟, 𝐒𝐞𝐜ț𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐄𝐭𝐧𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 - Muzeul Olteniei.

𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 𝐬𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚̆: Georgeta Stoica, Aurelia Doagă, Interioare românești, Ed. Albatros, București, 1977, p. 81.

𝐂𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭 𝐟𝐨𝐭𝐨: Muzeul Olteniei

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

Atelierul unui fotograf din secolul al XIX-lea

 

Atelierul unui fotograf din secolul al XIX-lea

Un atelier de fotografie dintr-un oraș de provincie, cum era Brașovul în secolul al XIX-lea, trebuia să se afle într-o zonă cu vad comercial. De-a lungul timpului, cele mai multe și mai importante ateliere brașovene s-au aflat în centru, pe străzile Sf. Ioan, Mureșenilor sau Republicii.

Atelierele erau amenajate, de obicei, în spații închiriate, aflate la etaj, fiind preferate camerele cu orientare spre nord sau est, căci fotograful depindea exclusiv de lumina naturală. Dintre fotografii brașoveni, puțini au avut resurse financiare pentru a-și construi un atelier de la zero. În anul 1886, Leopold Adler a construit, în curtea casei de pe strada Republicii nr. 12, o clădire cu etaj, dedicată exclusiv atelierului său de fotografie.

Vă invităm să vizitați Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului din Piața Sfatului nr. 15, unde puteți vedea cum arăta un atelier de fotograf din secolul al XIX-lea. Program vizitare: miercuri-duminică între irele 10:00 și 18:00.

Foto 1: În centru, casa Montaldo de pe strada Republicii, în dreapta imaginii, intrarea în curtea în care s-a aflat atelierul lui Leopold Adler, foto circa 1896, Arhivele Naționale Brașov, Colecția Albert Eichhorn

Foto 2: June călare în curtea atelierului Adler, perioada interbelică, Muzeul de Etnografie Brașov

#MuzeulCivilizațieiUrbaneaBrașovului #atelierdefotograf #LeopoldAdler

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

Vasul de la Gogoșu, secolul al XIV-lea

 

Vasul de la Gogoșu, secolul al XIV-lea

Printre cele mai valoroase piese din colecția Muzeul Național de Istorie a României se numără vasul de la Gogoșu, o capodoperă a orfevrăriei medievale realizată într-un atelier din spațiul balcanic. Spre deosebire de multe alte obiecte medievale din metale prețioase descoperite întâmplător pe teritoriul României, acesta s-a păstrat integral.

Vasul face parte dintr-un tezaur descoperit în 1929, în apropierea carierei de piatră din Gogoșu, județul Mehedinți. Datat în perioada domniei lui Mircea cel Bătrân, mai precis la sfârșitul secolului al XIV-lea, tezaurul mai cuprindea 234 de monede de argint și câteva fragmente de podoabe.

Realizat din argint aurit, prin tehnici precum ciocănirea, incizarea și cizelarea, vasul are o formă alungită, cu buză polilobată. Exteriorul este simplu, fără decor pe cei doisprezece lobi, însă interiorul impresionează printr-un fond punctat și un bogat decor vegetal și figurativ.

Elementul cel mai spectaculos al vasului este chiar zona centrală, ornamentată sub forma unui medalion ușor reliefat, decorat cu două personaje fantastice. Acestea sunt inspirate din bestiarele medievale și din arta gotică occidentală, unde astfel de reprezentări, cu anatomii neobișnuite, erau frecvente. Creaturile fantastice combină trupuri de animale și păsări cu capete umane și reflectă gustul epocii pentru imagini simbolice și surprinzătoare.

Personajul masculin aparține unui tip bine cunoscut în iconografia medievală: o ființă hibridă, cu elemente anatomice animaliere și cap uman, asemănătoare celor întâlnite și în operele lui Hieronymus Bosch. Personajul feminin este la fel de compozit, având cap uman și corp de patruped înaripat, cu gheare de pasăre și coadă din pene.
Originea acestor imagini poate fi legată de tradiții mai vechi, precum gemele și cameele romane decorate cu figuri fantastice. Un motiv ornamental frecvent utilizat este „gryllos”, o combinație de capete umane și animale, cunoscută încă din Antichitate, cu rădăcini în culturi precum cele din Sumer, Sciția sau Egipt.

În Evul Mediu, însă, aceste creaturi capătă noi semnificații: ele devin simboluri morale, ilustrând vicii și virtuți, și sunt integrate în discursul religios și educativ al epocii.

Poate fi admirat în expoziția permanentă "Tezaurul Istoric".

Vă așteptăm!

#MNIR

 

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

Știați că, în lumea romană, o bijuterie putea spune aproape totul despre o femeie?

 

Știați că, în lumea romană, o bijuterie putea spune aproape totul despre o femeie?

Vârsta. Familia. Averea. Poziția socială. Chiar și speranțele ei. Intrarea în maturitate venea cu schimbări vizibile. Tinerele începeau să poarte stola matroanelor, își prindeau părul diferit și adăugau podoabe care marcau noul lor loc în societate. Inelele, colierele și amuletele aveau frumusețe, valoare și rol protector. Smaraldul, perlele sau sardonyxul ajungeau la Roma din teritorii îndepărtate și deveneau simboluri ale eleganței. Unele bijuterii erau purtate pentru fertilitate și sănătate. Alte piese funcționau ca semne de recunoaștere sau purtau imagini divine și simboluri gravate. În vitrinele expoziției se află cercei din aur filigranat cu smaralde, inele gravate, coliere delicate și statuete feminine care păstrează imaginea unei epoci fascinante, construite în jurul frumuseții și aparenței.

„Vremea marilor speranțe. Maturitatea” face parte din expoziția „Oglinda frumuseții. De la simplitatea femeii la divinitatea zeiței în Antichitate”, deschisă la Bastionul Maria Theresia, în mansarda B2, pe care vă invităm s-o vizitați de miercuri până duminică, de la 10:00 la 18:00.

#muzeulnationalalbanatului #expozitiitimisoara #oglindafrumusetii

 

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.