#Pseudofosile: Septaria – o curiozitate geologică!

 

#Pseudofosile: Septaria – o curiozitate geologică!

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul de Paleontologie-Stratigrafie UBB, Cluj-Napoca.

Cosașul cu negi

 

„Cosașul cu negi” – cosașul cu un nume neobișnuit

La prima vedere pare doar un cosaș mai mare decât ceilalți, însă Decticus verrucivorus ascunde o poveste veche de câteva sute de ani.

Numele său științific și popular provine dintr-o credință răspândită în Europa secolului al XVIII-lea. Se spunea că insecta putea îndepărta negii de pe piele mușcându-i, iar secrețiile produse în timpul mușcăturii ar fi avut efect vindecător. De aici și denumirea de „wart-biter” („mușcătorul de negi”). Astăzi știm că este doar o curiozitate istorică, fără bază medicală.

De fapt, Decticus verrucivorus este unul dintre cei mai mari cosași din Europa. Adulții pot ajunge la 3–4 cm lungime, iar femela are un ovipozitor lung, în formă de sabie, cu ajutorul căruia depune ouăle în sol. Deși are aripi, zboară rar și doar pe distanțe foarte scurte, preferând să se deplaseze prin sărituri puternice.

Masculii sunt adevărați „muzicieni”. Ei produc un cântec puternic prin frecarea aripilor anterioare una de alta, iar seria rapidă de clicuri îi ajută să atragă femelele în perioada de reproducere.

Este o specie omnivoră. Consumă flori, semințe și alte părți ale plantelor, dar și insecte mai mici, uneori chiar exemplare din propria specie. Mandibulele sale robuste explică de ce, în trecut, oamenii au crezut că ar putea „vindeca” negii prin mușcătură.

Decticus verrucivorus trăiește în pajiști însorite, cu vegetație variată, din Europa și vestul Asiei. Este sensibil la transformarea acestor habitate, iar în unele regiuni din nord-vestul Europei populațiile au scăzut semnificativ din cauza pierderii pajiștilor naturale.

În imagine puteți observa un exemplar de Decticus verrucivorus, surprins în habitatul său natural. Fotografia a fost realizată de colega noastră, Bianca Bratosin.

 

Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa".

O clădire monument istoric

 

O clădire monument istoric

Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului, care este dedicat antropologiei urbane, este adăpostit într-un important monument de arhitectură civilă, reprezentativ pentru tipologia spațiilor comerciale publice și private din orașele transilvănene din secolele XVI-XIX. Atestată arheologic încă din secolele XIII-XIV, fiind situată în incinta vechii cetăți a Brașovului, clădirea cu ferestre și uși cu ancadramente din piatră și bolți cu penetrații, relevă aspecte constructive Renașterii, fiind refăcută în anul 1566, datare descoperită pe un ancadrament de piatră cu ocazia recentelor cercetări. Înfățișarea acestui imobil cu nucleu medieval a suferit multe transformări și modificări în cursul secolelor. Fațada, construită spre piața orașului, cu arcade exterioare sprijinite pe stâlpi, concepute inițial ca spații de vânzare a mărfurilor negustorilor și breslașilor brașoveni, a fost modificată în secolul al XIX-lea, frontonul casei înaintând spre piață cu circa 2 metri. Subsolul a servit ca spațiu de depozitare pentru mărfurile de tranzit sau pentru târgurile locale.

O vizită la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului vă va dezvălui detalii despre modul de viață specific Brașovului în secolele XVII-XIX, ca important centru meșteșugăresc și comercial al Transilvaniei, punct de tranzit între Europa centrală și apuseană cu Peninsula Balcanică și lumea orientală.

#MuzeulCivilizațieiUrbane #monumentistoric #CetateaBrașovului #Transilvania #haișitulamuzeu

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

Skyphos corintic provenit din Insulele Ioniene

 

Odiseea revine în atenția publicului odată cu noua ecranizare regizată de Christopher Nolan, iar acesta este un bun prilej să redescoperim unul dintre cele mai fascinante episoade ale mitologiei grecești și în patrimoniul Muzeului Municipiului București.

În colecția Maria și dr. George Severeanu se păstrează un skyphos corintic provenit din Insulele Ioniene și datat în perioada 600–575 î.Hr.

Vasul este decorat pe una dintre fețe cu o sirenă cu aripile desfăcute și capul întors spre stânga, unde este înfățișat un personaj masculin. 

În mitologia greacă, sirenele erau ființe jumătate pasăre, jumătate femeie, capabile să ademenească marinarii spre moarte prin cântecul lor vrăjit. Romanii numeau insulele lor Sirenum scopuli, un loc descris ca fiind înfricoșător, înconjurat de rămășițele celor care nu reușiseră să reziste chemării lor.

Fiice ale zeului fluvial Achelous și ale unei muze, sirenele erau sortite să moară dacă cineva ar fi supraviețuit cântecului lor.
Atunci când Ulise și însoțitorii săi au trecut nevătămați pe lângă ele, după ce și-au astupat urechile cu ceară, iar eroul s-a legat de catarg pentru a putea asculta cântecul fără a-i cădea pradă, destinul sirenelor s-a împlinit.

Skyphosul face parte din producția ceramicii corintice, caracterizată prin lutul galben-deschis și decorul realizat în tehnica figurilor negre, îmbogățit prin incizii fine și accente de culoare. 

Începând de la sfârșitul secolului al VIII-lea î.Hr., influențele Orientului Apropiat au determinat apariția stilului orientalizant, iar repertoriul decorativ s-a diversificat, incluzând animale, personaje mitologice, războinici, cavaleri, scene de vânătoare, banchete sau episoade din miturile lui Heracles.

În secolul al VI-lea î.Hr., vasele corintice erau exportate în întreaga Mediterană, atât în orașele grecești, cât și în regiunile aflate sub influență elenă. După mijlocul secolului, însă, ceramica ateniană începe să domine piața datorită calității sale remarcabile.

Vreți să descoperiți și alte piese remarcabile din colecția Maria și dr. George Severeanu?

Vă așteptăm la Muzeul George Severeanu (Str. Henri Coandă nr. 26, București), deschis de miercuri până duminică, între orele 10:00–18:00 (ultima intrare la 17:30).

Bilete:
• 20 lei – adulți
• 10 lei – elevi, studenți și pensionari
• Acces gratuit pentru copiii cu vârsta sub 7 ani.

Poate că drumul lui Ulise a rămas în paginile Odiseei, dar poveștile lumii antice pot fi descoperite și astăzi, în patrimoniul Muzeului George Severeanu.

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.

Mugil freyanus

 

120 de ani de cercetare geologică. 120 de ani de patrimoniu. O poveste scrisă în piatră!

Mugil freyanus

În colecțiile Muzeului Geologic Național se păstrează adevărate comori ale patrimoniului paleontologic românesc. Una dintre acestea este impresionanta fosilă a peștelui Mugil freyanus, descoperită în depozitele pontiene de la Târgu Jiu (Oltenia), o piesă care ne poartă în urmă cu aproximativ 6–8 milioane de ani, în Miocenul târziu, când sudul României era acoperit de întinse bazine acvatice ale Paratethisului.

Scheletul, conservat remarcabil în roca sedimentară, păstrează detalii fine ale coloanei vertebrale, coastelor, înotătoarelor și craniului, oferind cercetătorilor informații valoroase despre fauna acvatică, mediul de viață și evoluția ecosistemelor din această parte a Europei. Fiecare astfel de exemplar reprezintă o pagină autentică din istoria Pământului, păstrată timp de milioane de ani.

Eticheta originală a piesei amintește de tradiția cercetării geologice românești și de oamenii de știință care au contribuit la constituirea uneia dintre cele mai importante colecții geologice din România.

Începând cu 1906, anul în care Institutul Geologic al României a fost înființat prin Decret Regal al Majestății Sale Regele Carol I, generații de cercetători geologi au construit un patrimoniu științific de o valoare excepțională. Astăzi, după peste 120 de ani de cercetare, Institutul Geologic al României și punctul său de lucru, Muzeul Geologic Național, continuă misiunea de cercetare, conservare și valorificare a patrimoniului geologic și paleontologic al României.

Fiecare fosilă din colecțiile muzeului nu spune doar povestea unei specii dispărute, ci și povestea unei instituții care, de mai bine de un secol, descifrează istoria Pământului și o transmite generațiilor viitoare.

 

Sursa informațiilor Muzeul Geologic Național.

𝗕𝗶𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗮 𝘂𝗻𝘂𝗶 𝗰𝗼𝘀𝘁𝘂𝗺 𝗽𝗼𝗽𝘂𝗹𝗮𝗿: „𝗺-𝗮𝗺 𝗻ă𝘀𝗰𝘂𝘁 𝗱𝗶𝗻 𝗺â𝗶𝗻𝗶𝗹𝗲 𝘂𝗻𝗲𝗶 𝗳𝗲𝗺𝗲𝗶”

 

𝗕𝗶𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗮 𝘂𝗻𝘂𝗶 𝗰𝗼𝘀𝘁𝘂𝗺 𝗽𝗼𝗽𝘂𝗹𝗮𝗿: „𝗺-𝗮𝗺 𝗻ă𝘀𝗰𝘂𝘁 𝗱𝗶𝗻 𝗺â𝗶𝗻𝗶𝗹𝗲 𝘂𝗻𝗲𝗶 𝗳𝗲𝗺𝗲𝗶”

Destinul unei #piese de patrimoniu, de la originea sa în gospodăria țărănească până la locul pe care îl ocupă astăzi în colecțiile 𝗠𝘂𝘇𝗲𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗢𝗹𝘁𝗲𝗻𝗶𝗲𝗶 𝗖𝗿𝗮𝗶𝗼𝘃𝗮 oferă publicului șansa de a descoperi istoria nevăzută din spatele fiecărui costum tradițional.

 
Astăzi, fiecare #costum popular expus în muzeu continuă să comunice, povestind despre #creativitatea femeilor din satul oltenesc, despre #identitatea unei comunități, despre #memoria unei familii și despre #continuitatea tradițiilor. Dincolo de frumusețea sa, costumul popular devine și o carte istorică menită să descifreze vizitatorilor rosturi, ritmuri și trăiri ale unor generații a căror biografie a rămas materializată în pânză, fir și culoare. Nu este doar povestea unui obiect lucrat la război ori cusut cu mâna femeilor care cunoșteau coduri ale trecutului, ci este istoria unor oameni, a unei comunități și a unor tradiții transmise din generație în generație. Fiecare fir tors, cusăturile și motivele așternute pe pânza țesută reprezintă rezultatul unor cunoștințe, credințe, experiențe acumulate de-a lungul timpului. 

𝗕𝗶𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗮 𝗰𝗼𝘀𝘁𝘂𝗺𝘂𝗹𝘂𝗶 î𝗻𝗰𝗲𝗽𝗲 𝗰𝘂 𝗺𝗮𝘁𝗲𝗿𝗶𝗮 𝗽𝗿𝗶𝗺ă -în satele din #Dolj, femeile cultivau 𝘤â𝘯𝘦𝘱𝘢, 𝘪𝘯𝘶𝘭 ș𝘪 𝘣𝘶𝘮𝘣𝘢𝘤𝘶𝘭 acum o sută de ani. După recoltare, urmau #topirea fibrelor vegetale într-o groapă umplută cu apă, în baltă, în lac, în ape curgătoare, #melițarea, #pieptănarea, #toarcerea, #depănarea, #urzirea (pe gard, pe peretele casei, pe urzoi), #năvădirea, #țeserea, în două ițe, în patru ițe, în mai multe ițe, născându-se astfel materialele suport pe care se construia întreaga identitate vizuală a costumului. 

Urma procesul creator, croiul era conceput astfel încât să valorifice aproape integral materialul, fără risipă, iar decorul era realizat prin tehnici tradiționale de broderie și țesere. Alegerea motivelor ornamentale nu era întâmplătoare, simbolurile geometrice, vegetale, cosmice sau avimorfe exprimau valori precum fertilitatea, protecția, prosperitatea, continuitatea familiei și apartenența la comunitate.
Costumul își începea adevărata existență în momentul în care era purtat. El însoțea omul în toate etapele importante ale vieții: la botez, la sărbători, la hora satului, la logodnă, la nuntă, la marile sărbători religioase și chiar în ritualurile funerare. În funcție de vârstă, statut social, stare civilă, anotimp, aceeași persoană deținea mai multe variante de costum, fiecare cu propriul rol ceremonial sau cotidian. 

Ne oprim, aleatoriu, asupra unuia dintre costumele expuse la 𝗖𝗮𝘀𝗮 𝗕ă𝗻𝗶𝗲𝗶 și facem o probă de imaginație, văzând, prin perspectiva costumului expus, o femeie care se pregătea, în urmă cu un secol, pentru a lua parte la celebrarea #nunții unei alte fete din satul său doljean. 

Vorbim despre un 𝗰𝗼𝘀𝘁𝘂𝗺 𝗳𝗲𝗺𝗲𝗶𝗲𝘀𝗰 𝗱𝗲 𝘀ă𝗿𝗯ă𝘁𝗼𝗮𝗿𝗲 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗳𝗮𝗰𝗲 𝗽𝗮𝗿𝘁𝗲 𝗱𝗶𝗻 𝗰𝗼𝗿𝘁𝗲𝗴𝗶𝘂𝗹 𝗻𝘂𝗽ț𝗶𝗮𝗹. #Cămașa - provine din Fondul Naționalizări și a intrat în patrimoniul etnografic în anul 1952. Lucrată în anii de sfârșit ai secolului al XIX-lea, pânza este țesută des, este o pânză de casă cu textură groasă, având decor geometrizat maro, muștar și lila, încreț cu mătase vegetală albă. Înainte de fi devenit cămașă, firul de bumbac a fost țesut la războiul orizontal, pânza de casă obținută a fost croită și brodată manual, cu broderii discrete la altiță și pe piept, semn al eleganței și al priceperii creatoarei. 

Piesa care atrage privirea este #vâlnicul, intrat în patrimoniu, în 1970, piesă țesută din lână pe urzeală din bumbac, mai bine cu un secol în urmă, în satul Piria, comuna Argetoaia. Registrele verticale cu motive geometrice și florale policrome realizate prin alesături în război, cromatica și simbolistica moștenite de la generațiile dinainte, alesăturile florale geometrizate exprimă deopotrivă gustul artistic și identitatea comunității. 

#Marama fină, purtată pe cap, adaugă noblețe și exprimă statutul femeii. 

Astăzi, costumul nu mai „iese” nici la horă și nici la biserică, trăiește în muzeu, unde continuă să spună povestea femeii care l-a purtat și a lumii din care provine și este dovada că frumusețea portului popular de la noi nu este doar stimul vizual și estetic, ci și o secvență de memorie și de identitate. Astăzi, fiecare costum popular expus într-un muzeu continuă să comunice, el vorbește despre creativitatea femeilor din satul românesc, despre identitatea unei comunități, despre memoria unei familii și despre continuitatea tradițiilor. Atâta timp cât costumul popular va fi cunoscut și cercetat, alături de altele care alcătuiesc patrimoniul nostru muzeal, povestea sa nu se va sfârși niciodată.

𝗧𝗲𝘅𝘁 𝗿𝗲𝗮𝗹𝗶𝘇𝗮𝘁 𝗱𝗲 𝗗𝗿. 𝗥𝗼𝘅𝗮𝗻𝗮 𝗗𝗲𝗰𝗮, 𝗦𝗲𝗰𝘁̦𝗶𝗮 𝗱𝗲 𝗘𝘁𝗻𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗲 𝗠𝘂𝘇𝗲𝘂𝗹 𝗢𝗹𝘁𝗲𝗻𝗶𝗲𝗶

Informații din Registrul general de inventar al patrimoniului, Secția de Etnografie - Muzeul Olteniei

 
Credit foto: Muzeul Olteniei

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

Figurină antropomorfă din os de la Vitănești

 

Figurină antropomorfă din os de la Vitănești din colecția Muzeul Național de Istorie a României. 

Săpăturile arheologice din anul 2021 de pe șantierul Vitănești-Măgurice, jud. Teleorman aveau să releve încă o piesă de excepție din seria celor găsite aici, respectiv o mică figurină prismatică lucrată din os. Este un artefact caracteristic al culturii Gumelnița (a doua jumătate a mileniului al V-lea a.Chr.), în arealul căreia se întâlnesc numeroase figurine realizate din os, în manieră asemănătoare cu aceasta. 

Situl de la Vitănești este bogat în astfel de descoperiri, dar mica figurină se remarcă prin modul de reprezentare extrem de schematic al unei siluete umane și starea de conservare foarte bună. Nu în ultimul rând, remarcăm veriga din cupru ce înconjoară mijlocul său, ce reprezintă un accesoriu foarte rar asociat cu figurinele antropomorfe. 

Figurina este lucrată dintr-un os (metacarp) de porc provenit de la un animal tânăr, cu dimensiunile de 4,8 cm înălțime și 1 cm lățime. Artizanii gumelnițeni ce au realizat această piesă au folosit în mod ingenios configurația naturală a osului pentru a reda o siluetă umană într-un mod pe cât de simplu, pe atât de sugestiv. Astfel, aceștia au șlefuit sumar partea superioară a osului pentru a reda capul figurinei, ce are o formă de prismă triunghiulară. De fiecare parte a capului prezintă câte două perforații laterale. Partea inferioară a osului a fost ușor șlefuită pentru a permite figurinei să stea în poziție verticală. Piesa se evidențiază prin podoaba din aramă, în formă de verigă lată, deschisă, cu o lățime de 6 mm, care s-a păstrat în jurul mijlocului. 

Ca și figurinele plate lucrate din os, și cele prismatice prezintă podoabe de cupru, reprezentate sub forma unei verigi mai late poziționate în jurul mijlocului (ce ar putea figura o centură) sau a unei verigi subțiri în perforația laterală din zona capului (ce ar putea fi asimilate unor cercei în urechi). Figurine prismatice cu verigă de cupru în jurul mijlocului au mai fost descoperite doar în alte două așezări, la Pietrele și Provadia (Bulgaria), dar cea de la Vitănești se deosebește de celelalte două prin faptul că are urechile perforate cu câte două mici orificii. Alte două figurine prismatice descoperite la Măriuța și Pietrele, care au câte o verigă în urechea stângă. Așezarea de la Vitănești devine astfel, după cea de la Pietrele, al doilea sit arheologic eneolitic din România unde podoabele de cupru sunt întâlnite atât la figurinele plate, cât și la cele prismatice.

Mai multe detalii în link-ul de mai jos:
A. Bîrzu, K. Moldoveanu, I. Torcică, P. Mirea, Noi figurine antropomorfe recent descoperite în aşezarea gumelniţeană de tip tell de la Vitănești „Măgurice”, Cercetări Arheologice 30.2, 2023, p. 527-540

https://cercetari-arheologice.ro/articol/ca30-2-06/

 

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

Meșteșuguri tradiționale - utilitar și decorativ

 

În perioada 24-26 iulie, Muzeul de Artă Populară Constanța, instituție finanțată de Consiliul Județean Constanța, organizează manifestarea „Meșteșuguri tradiționale - utilitar și decorativ”.
La eveniment vor fi prezenți meșteri care practică meșteșuguri de veche tradiție, precum: realizarea pieselor de port și a podoabelor, olăritul și prelucrarea lemnului. 

Veronica Hojbotă din localitatea Mănăstirea Humorului (județul Suceava) va veni la Constanța cu piese de port specifice Bucovinei. Tot cu piese de port vor participa la manifestarea organizată de muzeu Domnica Robu-Negru din localitatea Horpaz (județul Iași) și Maria Todici din Pipirig (județul Neamț). Localitatea prahoveană Breaza, cunoscută în întreaga țară pentru iile care se cos în acest loc, va fi reprezentată de Gheorghe Cioroba. 

Meșterul Vasile Borodi din satul maramureșean Sârbi va veni la muzeu cu clopurile din paie de grâu sau lemn de plop alb pe care le confecționează de mai bine de patru decenii. Îl va însoți soția sa, Ileana, care lucrează podoabe din mărgele ce accesorizează portul femeiesc de sărbătoare.

Adriana (Nana) Bledea, descendenta unei cunoscute familii de olari din Baia Mare (județul Maramureș), dar și Cristian Munteanu, care lucrează ceramica specifică centrului de veche tradiție Tansa (judeţul Iaşi), vor reprezenta meșteșugul olăritului. 

Prelucrarea lemnului va fi ilustrată de Vasile Botezatu din Constanța, care participă la manifestare cu piese de mobilier tradițional țărănesc (scaune, lăzi de zestre, blidare, etajere).
La manifestarea „Meșteșuguri tradiționale - utilitar și decorativ” vor mai participa constănțencele Daniela Dimancea (piese de port popular, podoabe din mărgele), Dorina Baias (piese de port, broderii, podoabe), Doina Misian (linguri pictate), Epșen Memet (podoabe), Elena Hariton (piese de port pentru copii, jucării), Manuela Hule (lână împâslită) și Carmen Moraru (broderii tradiționale). 

Evenimentul organizat de Muzeul de Artă Populară Constanța se va desfășura în intervalul orar 10.00-20.00. 

Meșterii participanți vor face demonstrații de lucru și vor oferi explicații celor interesați despre realizarea obiectelor prezentate și a meșteșugurilor pe care le practică.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Artă Populară Constanța.

Sântilia - sărbătoarea mocanilor săceleni

 

Sântilia - sărbătoarea mocanilor săceleni

Sântilia este una dintre cele mai importante sărbători ale mocanilor săceleni, marcată an de an în jurul datei de 20 iulie. Ziua Sfântului Ilie Tesviteanul este o manifestare a tuturor comunităților de oieri. În calendarul lor, această zi marca mijlocul sezonului pastoral, care începea la Sângiorz și se încheia la Sâmedru. Perioada dintre urcarea oilor la munte și Sfântul Ilie era o perioadă aparte pentru ciobani, o perioadă de muncă intensă în condiții grele de locuit, de aprovizionare, de singurătate. Conform tradiției, ciobanii nu aveau voie să coboare din munți și nici femeile să urce la stână, astfel curățenia trupului și a sufletului fiind de bun augur pentru stână. Sărbătoarea Sfântului Ilie, suprapusă peste o sărbătoare păgână dedicată celebrării soarelui, devenea astfel, prilej de reunire a familiilor și a comunității.

Pentru mocanii săceleni, însă, avea o semnificație socială aparte: după urcarea oilor la munte, de ziua Sfântul Ilie era prima ocazie când ciobanii coborau pentru a se întâlni cu părinții tinerelor fete pregătite pentru mărițiș. Feciorii se tocmeau pentru viitoarea mireasă, iar femeile își alegeau viitorii gineri. Un element specific al acestei sărbători a fost oferirea de cadouri familiei de către cei întorși acasă sau cele pe care le ofereau tinerii fetelor. Acest din urmă obicei apare după Primul Război Mondial, când fetele puteau ieși din casă neînsoțite și puteau participa la această sărbătoare.

Oameni serioși și tăcuți, disprețuind chiar petrecerile și adunările zgomotoase, mocanii se lăsau purtați de valurile muzicii și ale veseliei o singură dată pe an, de Sântilie. Cu această ocazie se întâlneau și cu urmașii lor răspândiți în toată lumea.

Dacă doriți să aflați și alte aspecte din viața mocanilor din zona Șaptesate vă așteptăm la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului de miercuri până duminică, de la 10.00 la 18.00.

Sursa: ”Multiculturalitate și interculturalitate în cele 7 Sate Săcelene”, Săcele, 2013

Foto: Hora de Sântilie, Satulung, 1928, arhiva Fondului documentar al Muzeul de Etnografie Brașov

#Sântilia #ZiuaSfântuluiIlie #Transilvania #Șaptesate #mocanisăceleni #tradiții

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

𝐋𝐄𝐒𝐏𝐄𝐃𝐄 𝐃𝐄 𝐂𝐀𝐋𝐂𝐀𝐑 𝐂𝐔 𝐈𝐍𝐒𝐂𝐑𝐈𝐏𝐓̦𝐈𝐄

 

Muzeul Olteniei-𝐒𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞-𝐀𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞

Expoziția permanentă „𝐑𝐞𝐝𝐞𝐬𝐜𝐨𝐩𝐞𝐫𝐚̆ 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚”

𝐋𝐄𝐒𝐏𝐄𝐃𝐄 𝐃𝐄 𝐂𝐀𝐋𝐂𝐀𝐑 𝐂𝐔 𝐈𝐍𝐒𝐂𝐑𝐈𝐏𝐓̦𝐈𝐄

𝑂 𝑚𝑎̆𝑟𝑡𝑢𝑟𝑖𝑒 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑎𝑟𝑚𝑎𝑡𝑎 𝑟𝑜𝑚𝑎𝑛𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑎𝑝𝑎̆𝑟𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑅𝑜𝑚𝑢𝑙𝑒𝑖

Expusă în sala „𝐂𝐚𝐬𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐫𝐨𝐦𝐚𝐧”, această lespede cu inscripție latină, descoperită la 𝐑𝐨𝐦𝐮𝐥𝐚 (𝐑𝐞𝐬𝐜𝐚, 𝐜𝐨𝐦𝐮𝐧𝐚 𝐃𝐨𝐛𝐫𝐨𝐬𝐥𝐨𝐯𝐞𝐧𝐢, 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐭̦𝐮𝐥 𝐎𝐥𝐭), reprezintă unul dintre documentele epigrafice care completează istoria orașului roman și a armatei imperiale din Dacia.

Datată în 𝐚𝐧𝐮𝐥 𝟐𝟒𝟖 𝐩.𝐂𝐡𝐫., inscripția a fost descoperită în apropierea așa-numitului „ 𝐳𝐢𝐝 𝐚𝐥 𝐥𝐮𝐢 𝐅𝐢𝐥𝐢𝐩 𝐀𝐫𝐚𝐛𝐮𝐥”, pe latura nordică a cetății. Deși fragmentară, ea păstrează numele 𝐋𝐞𝐠𝐢𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐚 𝐗𝐗𝐈𝐈-𝐚 𝐏𝐫𝐢𝐦𝐢𝐠𝐞𝐧𝐢𝐚 𝐏𝐢𝐚 𝐅𝐢𝐝𝐞𝐥𝐢𝐬, una dintre unitățile de elită ale armatei romane:

𝐋𝐄𝐆(𝐈𝐎𝐍𝐈𝐒) 𝐗𝐗𝐈𝐈 𝐏𝐑𝐈𝐌𝐈𝐆𝐄𝐍𝐈𝐀𝐄 𝐏(𝐈𝐀𝐄) 𝐅(𝐈𝐃𝐄𝐋𝐈𝐒)

Textul îi amintește și pe 𝐜𝐞𝐧𝐭𝐮𝐫𝐢𝐨𝐧𝐢𝐢 𝐜𝐨𝐡𝐨𝐫𝐭𝐞𝐢 𝐚 𝐕-𝐚, care au executat lucrări de fortificare la Romula. Inscripția ilustrează rolul complex al armatei romane, implicată nu doar în apărarea provinciei, ci și în construirea și întreținerea infrastructurii urbane, contribuind la dezvoltarea unuia dintre cele mai importante centre ale Daciei Inferior.

Dincolo de valoarea sa arheologică, această piesă este un document epigrafic, care oferă informații despre organizarea armatei romane, prezența legiunilor în provincie și eforturile de consolidare a frontierelor Imperiului.

𝐔𝐧𝐝𝐞 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐟𝐢 𝐚𝐝𝐦𝐢𝐫𝐚𝐭𝐚̆?

În sala „𝐂𝐚𝐬𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐫𝐨𝐦𝐚𝐧”, această lespede completează povestea unuia dintre cele mai importante centre urbane și militare ale Daciei romane. Alături de alte descoperiri arheologice, contribuie la reconstituirea atmosferei unui castru roman și a vieții militare din provincia Dacia.

Vă invităm să descoperiți această mărturie autentică a civilizației romane și numeroase alte vestigii excepționale în cadrul expoziției permanente „𝐑𝐞𝐝𝐞𝐬𝐜𝐨𝐩𝐞𝐫𝐚̆ 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚”.

𝐀𝐟𝐢𝐬̦/𝐓𝐞𝐱𝐭: Camelia Săvescu, referent de specialitate, Biroul de Marketing, Muzeul Olteniei Craiova.

𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞: Radu G. Dumitrescu et al., „𝐺ℎ𝑖𝑑𝑢𝑙 𝑒𝑥𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡̦𝑖𝑒𝑖 𝑑𝑒 𝑏𝑎𝑧𝑎̆”, Muzeul Olteniei Craiova, 2019; Grigore Florescu, Constantin C. Petolescu, „𝐼𝑛𝑠𝑐𝑟𝑖𝑝𝑡̦𝑖𝑖𝑙𝑒 𝐷𝑎𝑐𝑖𝑒𝑖 𝑅𝑜𝑚𝑎𝑛𝑒, 𝑣𝑜𝑙. 𝐼𝐼. 𝑂𝑙𝑡𝑒𝑛𝑖𝑎 𝑠̦𝑖 𝑀𝑢𝑛𝑡𝑒𝑛𝑖𝑎”, București, Editura Academiei R.S.R., 1977, nr. 325, pp. 145–146. 

 

#MuzeulOlteniei #RedescoperăIstoria #Romula #DaciaRomana

 #VestigiiRomane #PatrimoniuCultural #Arheologie

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

Miros de pâine caldă. Pâinea în epoca fierului

 

Stimați vizitatori,

Vă invităm la Muzeul Național de Istorie a Moldovei, miercuri, 22 iulie 2026, ora 14:00, la vernisajul expoziției „Miros de pâine caldă. Pâinea în epoca fierului”.

Sala 4, Muzeul Național de Istorie a Moldovei

Expoziția propune o incursiune în universul cotidian al comunităților antice prin intermediul simbolului universal al pâinii. Proiectul, itinerat anterior în mai multe muzee din România și Republica Moldova, ajunge acum la Chișinău într-o formă îmbogățită, prin integrarea artefactelor originale din patrimoniul MNIM și al Muzeul local de Istorie și Etnografie din satul Trușeni.

De asemenea, expoziția are un impact multiplu. Pentru publicul larg, ea oferă o perspectivă diferită asupra istoriei, punând accent pe viața cotidiană și pe gesturile simple, dar esențiale. Pentru comunitatea locală, integrarea patrimoniului MNIM și Trușeni consolidează legătura dintre muzeu și comunitatea chișinăuiană. Pentru rețeaua muzeală, proiectul confirmă rolul MNIM ca mediator cultural, capabil să integreze patrimoniul local într-un circuit expozițional internațional. 

Astfel, „Miros de pâine caldă. Pâinea în epoca fierului” nu este doar o expoziție de obiecte arheologice, ci un dialog între trecut și prezent, între patrimoniu și comunitate, între cercetare și educație. Prin evocarea unui gest simplu și universal – frământarea și coacerea pâinii – expoziția reușește să apropie vizitatorul de viața oamenilor din epoca fierului, transformând patrimoniul într-o experiență vie, inteligibilă și emoțională. 

Perioada de vizitare: 22 iulie - 4 septembrie 2026

Vă așteptăm cu drag!

 

Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei.

O nouă monedă comemorativă din Turcia - 22.07.2026

 Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.

The Turkish Mint has put into circulation a new commemorative 5 lira coin dedicated to the tenth anniversary of the attempted coup of July 15, 2016. The piece commemorates a date that the country officially observes as Democracy and National Unity Day.

The issue was presented on July 15, 2026, by the Darphane ve Damga Matbaası Genel Müdürlüğü, an agency under the Ministry of Treasury and Finance. It is not a coin intended exclusively for collectors, but a bimetallic piece with legal tender status that will be found in ordinary circulation.

A commemoration that reaches people's wallets

Turkey has once again chosen to transform an everyday coin into a small memento of national memory. The new piece is based on the bimetallic 5-lira coin currently in circulation, preserving its dimensions, physical characteristics, and the side displaying the face value.

The modification is concentrated on the commemorative side. In the center is the logo created for the tenth anniversary, formed by the inscriptions "15 Temmuz" —July 15— and "10. Yıl" —10th anniversary—. Around it appears the legend:

DEMOKRASİ VE MİLLÎ BİRLİK GÜNÜ

Its translation into English is "Day of Democracy and National Unity." The composition is completed with the country's official name, TÜRKİYE CUMHURİYETİ, Republic of Turkey.

 

The reverse side retains the design of the ordinary 5-lira coin. The core displays the number 5 against a background of radial lines, accompanied by a large crescent moon and several stars. The outer ring features geometric motifs inspired by the eight-pointed Seljuk star, the national crescent and star, and the year of minting, 2026.

It also incorporates latent images that, depending on the angle from which the coin is viewed, allow you to distinguish the symbol of the Turkish lira or the letters TC, short for Türkiye Cumhuriyeti.

The memory of a decisive night for Türkiye

The coin is issued exactly ten years after the events of the night of July 15-16, 2016, when a part of the Turkish Armed Forces attempted to take control of state institutions.

The uprising failed after several hours of clashes and a large-scale mobilization of citizens, police, and military personnel loyal to the government. Since then, Turkish authorities have presented that day as a popular defense of the constitutional order and the will expressed at the ballot box.

July 15th was later declared a national holiday under the name of Democracy and National Unity Day. In 2026, the tenth anniversary was commemorated throughout the country with institutional events, exhibitions, ceremonies, and memorials dedicated to the 253 people officially remembered as having died during those events.

Darphane herself explained that the coin seeks to keep alive the memory of that night and transmit to future generations the values ​​of unity, solidarity and defense of democracy that the Turkish State associates with July 15.

Coin characteristics

The new issue uses the same format as the regular 5 lira coin introduced into Turkish circulation. Its main characteristics are as follows:

Feature Data 

 

Country Türkiye
Year 2026
Face value 5 Turkish lira
Reason 10th anniversary of July 15th
Guy Commemorative circulation coin
Metal Bimetallic
Diameter 28.15 mm
Thickness 1.70 mm
Weight 8.25 g
Singing Fluted
Mint Darphane, Turkish Mint
Quality Circulation

The outer ring is made of an alloy of approximately 64% copper, 32% zinc, and 4% nickel. The core contains 64% copper, 27% nickel, and 9% zinc. These are the same specifications used in the current 5-lira coin.

A print run that is still unconfirmed

Information released by Darphane and Turkish media confirms that the coin has been put into circulation, but does not indicate how many have been minted. 

 

 

Sursa informațiilor aici.