Sarcofagul “Ghica” - parte din colecția și expoziția permanentă "Lapidarium" a Muzeului Național de Istorie a României

 

Sarcofagul “Ghica” - parte din colecția și expoziția permanentă "Lapidarium" a Muzeului Național de Istorie a României

Piesă arheologică excepțională, sarcofagul a fost descoperit în anul 1836, într-un tumul amplasat în proximitatea drumului roman care ducea spre Romula (provincia Dacia Inferior). Este cunoscut în literatura de specialitate sub termenul de “sarcofagul Ghica”, după numele autorului descoperirii, Banul Mihalache Ghica.

În prezent, se păstrează cutia (arca) sarcofagului, capacul piesei fiind, cel mai probabil, rătăcit în momentul descoperirii.

Cutia este de formă dreptunghiulară și este decorată pe cele patru laturi. Pe una dintre cele două laturi mari sunt sculptate patru personaje, două femei și doi bărbați, care sunt amplasate în patru arcade. Cele patru figuri sunt puternic corodate și deliberat distruse. Sunt reprezentate două siluete feminine drapate conform tipului “La Grande Ercolanese”, iar cele două înfățișări masculine înveșmântate în togă.

Pe cea de-a doua latură mare sunt sculptați trei Erotes (un fel de amorași), dolofani, înaripați și nuzi. Cei trei Erotes țin în mâini diferite obiecte: ciorchini de strugure, tulpini de mac și cymbala (un instrument muzical de percuție). 

Pe laturile scurte sunt sculptați alți patru Erotes, dintre care doi amorași cântă, unul la fluier (tibia), iar cel de-al doilea la nai (syrinx). Ceilalți doi amorași sunt redați îmbrățișați.

Toate aceste reprezentări de amorași în diferite ipostaze au niște puncte comune, cum ar fi nuditatea, poartă aripi și sunt așezați pe socluri de formă paralelipipedică. 

În colțurile sarcofagului sunt reprezentate patru siluete care o redau pe zeița Victoria (Eckniken).

Pe bordura profilată din partea superioară a cutiei este redată o succesiune de 26 animale diferite, iar singurele personaje umane (3) sunt sculptate pe latura superioară principală a piesei.

În mentalitatea şi în arta epocii romane din perioada Principatului, vânătoarea (venatio) şi-a păstrat o valoare religioasă pregnantă datorită simbolismului care se degajă din scenele sculptate pe monumentele funerare şi a sensului lor escatologic. Vânătorul triumfa asupra forţelor răului, iar actul său pios şi virtuos este afirmarea fericirii pentru omenire. Lupta periculoasă şi în final victorioasă a eroului învingător/vânător contra fiarelor semnifică lupta şi victoria asupra morţii, sau chiar asupra păcatului, care în concepţia anticilor era altă formă de dispariție, aceea a sufletului.
Sarcofagul “Ghica” a fost lucrat în zona micro-asiatică, cel mai probabil în Phrygia (zona Anatoliei occidentale din Turcia).

Date tehnice:
Colecția: MNIR, nr. inv. 18833.
Material: Calcar.
Dimensiuni: înălțime = 82,5 cm, lungime = 204 cm, lățime = 94,5 cm.
Datare: primul sfert al secolului al III-lea d. Hr.

Glosar:
-Eros = Divinitatea greacă a iubirii, identificată de romani cu Amor sau Cupido.
-“La Grande Ercolanese” = Este un tip statuar denumit astfel de la mijlocul secolului al XVIII-lea, în urma descoperirilor de statui feminine drapate din teatrul roman de la Ercolano (Herculaneum) din anul 1711. Ercolano este amplasat în zona golfului napoletan. Acest tip statuar a cunoscut o largă difuziune în Imperiul Roman de la sfârșitul secolului I î. Hr. până la sfârșitul secolului al IV-lea d. Hr. Statuile încadrate în acest tip sunt versiuni romane ale unui tip sculptural format în epocă greacă clasico-elenistică.
-Togă = O țesătură de lână, lungă, largă și lejeră, care forma veșmântul drapat al cetățenilor romani.
-Tumul = O movilă artificială mare de pământ sau pietre ridicată deasupra unui loc de înmormântare, uneori surmontată de un monument sau trofeu.
-Victoria = Personificarea zeificată a Victoriei în universul credințelor din epoca greco-romană.

Varia:
-Banul Mihalache Ghica (1796-1850), ministru de interne, membru al Societății de Istorie și Antichități de la Odessa, colecționar de obiecte arheologice, a fost creatorul unei bogate colecții de antichități; fratele domnilor Țării Românești, Grigore Dimitrie și Alexandru Dimitrie Ghica.
-Romula, azi satul Reșca, com. Dobrosloveni, jud. Olt, oraș roman, situat în partea sudică a provinciei Dacia Inferior, care a primit titlul de municipium în timpul domniei împăratului Hadrian, apoi pe cel de colonia, cel mai probabil în timpul domniei împăratului Septimius Severus.

Sarcofagul poate fi văzut și admirat în expoziția permanentă “Lapidarium”.

Vă așteptăm!

#MNIR

 

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.