Broasca râioasă verde (Bufo viridis Laurenti, 1768)

 

Deschiși permanent pentru cunoaștere!

Exponatul lunii mai 2026 la Vivariu, Bacău 

Broasca râioasă verde (Bufo viridis Laurenti, 1768)

Broasca râioasă verde este o broască fără coadă din familia bufonide (Bufonidae), răspândită în Europa Centrală şi de Sud, Asia de vest şi centrală până în Kazahstan. Denumirea de "broască râioasă" vine de la tegumentul ce prezintă ridicături în formă de negi (verucozităţi) asemănătoare cu pielea bolnavilor de râie.

Coloritul dorsal: pe un fond alb-gălbui, cenuşiu, sau gălbui cu nuanţe roz, apar pete mari neregulate, măslinii sau verzi, uneori mărginite cu negru, petele se unesc între ele, formând un desen caracteristic. Verucozităţile mai proeminente au vârfurile roşii. Abdomenul este alb-murdar, pătat cu pete închise. Masculul are un sac vocal mare, numit rezonator, care când se umflă depăşeşte capul ca volum; în apă el emite un tril melodios şi neîntrerupt, asemănător ţârâitului greierilor, dar cu mult mai răsunător.

 
Broasca râioasă verde este o specie crepuscular-nocturnă fiind activă noaptea şi în amurg. Ziua stă ascunsă în galerii, ori în crăpăturile zidurilor, ieşind după apusul soarelui pentru a se hrăni. Indivizii tineri pot fi întâlniţi şi ziua. În perioada rece a anului hibernează pe uscat, în galerii pe care le sapă în pământ. În martie-aprilie iese din vizuinile subterane unde a iernat şi se îndreaptă spre bazinele acvatice din apropiere pentru reproducere.

Este cea mai răspândită specie de amfibieni din localităţile rurale şi urbane, întâlnindu-se mai ales pe terenurile agricole, unde îşi găseşte hrana (în special insecte). Suportă bine seceta şi chiar (lucru excepţional pentru amfibii) apa salmastră.

Material realizat de muzeograf dr. Burghelea Costel

 

 

Sursa informațiilor Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii "Ion Borcea" Bacău.