Găteala fetelor în Saptesate

 

Găteala fetelor în Saptesate

Până în secolul al XIX-lea fetele ceangăilor din Șaptesate purtau cămăși (piroscérnás ing) brodate cu fir roșu chiar de ele. În societatea de atunci mai puțin polarizată își demonstrau prin asta iscusința, simțul estetic, dar și hărnicia. Ulterior, după modificarea sistemului de valori și stratificarea comunității ceangăiești din punct de vedere al resurselor materiale deținute, portul a devenit oglinda bunăstării și al statusului social. Motiv pentru care în ultimele decenii ale secolului XIX se adoptă un port nou bazat pe portul urban, împreună cu accesoriile vestimentare scumpe caracteristice acestui port. Odată cu acesta se împământănește și obiceiul „îmbrăcării” (kiöltöztetés) , adică al gătelii fetelor.
Etnograful Seres András consemna că după împlinirea vârstei de 16 ani, adică după confirmare, fetei i se permitea să participe la întrunirile caracteristice fetelor de o seamă cu ea, cum ar fi șezătoarea sau jocul (tánc). În general cu găteala se aștepta până când fata avea un iubit. Ea putea fi „îmbrăcată” în orice duminică a anului, obiceiul nefiind legat de o dată anume. Totuși, pentru asta se prefera o sărbătoare mai importantă, cum ar fi Crăciunul sau Rusaliile, sărbători care permiteau dansul și petrecerea. Găteala începea de obicei la ora prânzului când rudele apropiate (mama, sora sau mătușa) aranjau părul fetei în coc de care se fixa a panglică roșie brodată cu motive florale, lungă. Apoi era îmbrăcată cu fustă din mătase (bótirokolya), cu cămașă din pânză de bumbac (kicsiding sau gyócsing) peste care venea o bluză brodată sau mai târziu, una din tul. Din costum mai făcea parte laibărul (selyemlájbi) și șurțul (csipkesurc). Fetele puteau purta și o fustă albă peste care venea un șurț din mătase. Un alt accesoriu era colierul din coral roșu. Ea mai primea de la părinți și brâul cu paftale (bogláros öv), de care agăța un mic portofel în care își ținea banii pentru joc. Tot atunci primea și paftaua de piept (kösöntyű) din metal argintat cu un diametru de circa 15 centimetri, împodobită cu pietre din sticlă colorată sau pietre semiprețioase. Feciorii chiar spuneau: „Însoră-te cu aia, pentru ca are pafta de piept, e înstărită”. Acest port era simbolul statusului social și al bunăstării, preciza etnograful Seres András.
Fata astfel gătită putea participa la joc. Găteala, în general, se făcea o dată pe an. Dacă fata se gătea de mai multe ori, însemna că e fată bătrână: „Se poate mărita, că s-a îmbrăcat de trei ori”, se spunea despre ea.

În fotografii: port ceangăiesc de fată din Șaptesate (Muzeul de Etnografie Brașov).

Vă invităm la Muzeul de Etnografie Brașov unde puteți vizita expoziția temporară ”„De la Fărșang la Paște în comunitățile maghiare din Țara Bârsei, Țara Oltului și zona Rupea. 

Program vizitare: miercuri-duminică, între orele 10.00–18.00.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.