PÂRȘUL CENUȘIU, Glis glis Linnaeus, 1766, (Ord. Rodenția, Fam. Gliridae, Gen Glis)

 

Cunoașteți campionul eleganței din pădurile noastre? Vă facem cunoștință cu Pârșul Cenușiu, un mic și drăgălaș acrobat care transformă nopțile din pădurile de fag și stejar într-o adevărată prezentare de modă, având o coada lungă și extrem de stufoasă ce îi servește drept accesoriu de lux și „balansier” perfect pentru salturile printre ramuri! Ai crede când îl vezi, că e un pui de veveriță, căci cât este trupul de lung, atât este și coada de stufoasă!!!!!

PÂRȘUL CENUȘIU, Glis glis Linnaeus, 1766, (Ord. Rodenția, Fam. Gliridae, Gen Glis), este cel mai mare dintre pârși, animal nocturn, trăiește în general în pădure și evită suprafețele deschise, petrecând ziua în cuiburi preluate de la păsări sau adăposturi similare prin pădurile de fag și stejar. 

Are în general un corp asemănător celui de veveriță, cântărește între 120 și 150 g, iar lungimea corpului împreună cu capul însumând de la 14 până la 19 cm, plus o coadă de 11-13 cm. Are urechi mici și picioare scurte cu labe mari, cele din față au patru degete iar cele din spate cinci. Tălpile nu sunt acoperite de păr. Deși este relativ slab la salturi, este un bun cățărător și își petrece cea mai mare parte a timpului în copaci. Are mișcări iuți care îl trădează prin foșnetul pe care-l face. Profită de secrețiile lipicioase din glandele plantelor ca să se cațăre pe suprafețele netede. 

Blana are o culoare de la cenușiu până la cenușiu-brun pe cea mai mare parte a corpului, pe când partea inferioară și suprafața interioară a picioarelor poate fi de la alb până la galben-brun,
nu are semne întunecate pe față, cu excepția unor cercuri vagi în jurul ochilor. Coada este lungă și stufoasă, cu blană puțin mai întunecată decât pe corp.

În mare parte erbivor, mănâncă mereu, dar pare veșnic flămând. Poate face mari pagube în livezi, hrănindu-se în principal cu fructe (mere, nuci), scoarță, frunze, flori, nevertebrate și chiar și ouă. Jirul, bogat în energie și proteine, este o excelentă sursă de hrană pentru pui și femelele care alăptează. 

Pârșul cenușiu este apt de o autotomie limitată, astfel că dacă un alt animal îl apucă de coadă, pielea se rupe cu ușurință și se scoate de pe osul subiacent, lăsând animalul să fugă, astfel că vertebrele expuse se rup și rana se vindecă. 

În general nu sunt animale sociale, însă grupuri mici de adulți strâns înrudiți au fost semnalate ocazional. Comunică parțial prin mirosuri și diferite sunete piuitoare, ciripituri pentru a semnala pericolele, a-și găsi partenerii și a-și marca teritoriul.

 
Pârșii sunt activi în cursul unei perioade de șase luni și hibernează aproximativ din octombrie până în mai. În anii cu hrană insuficientă, pot hiberna peste 11 luni. În funcție de condițiile climatice locale, își pregătesc o vizuină și se bazează pe rezervele de grăsime ca să supraviețuiască peste iarnă. În timpul hibernării rata metabolismului și temperatura corpului scad dramatic și animalul poate înceta de tot să respire pentru intervale de timp de până la o oră. 

După o lună de la trezirea din hibernar, începutul lunii august și mijlocul lunii septembrie, se nasc de obicei 4–6 pui orbi, iar după 21–32 de zile acestora li se deschid ochii și încep să se hrănească singuri. (Fauna României, I. SIMIONESCU, 1983; Mamiferele sălbatice din România, M. GEORGESCU, 1989; Systematic List of the Romanian Vertebrate Fauna, D. MURARIU, 2010; Catalogul Colecției de Mamifere din patrimoniul Muzeului Olteniei, I. C. GOGA, 2012).

Știați că…?
Consumul pârșilor în Evul Mediu, precum și folosirea grăsimii lor în scopuri medicinale sunt documentate din secolul al XIII-lea?
Erau intensiv vânați sezonier pentru completarea alimentației sau în timpuri de foamete?
Vânarea, îngrășarea și consumarea de pârși era o tradiție și în Italia, mai ales în Lombardia și Calabria, însă în prezent sunt interzise, întrucât acest animal este protejat?
***Conform Listei Roșii a IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii) specia prezintă risc scăzut – LC (nepericlitată). 

𝐏𝐢𝐞𝐬𝐚 𝐧𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭ă 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜ț𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐌𝐚𝐦𝐢𝐟𝐞𝐫𝐞 𝐚 𝐒𝐞𝐜ț𝐢𝐞𝐢 𝐝𝐞 Ș𝐭𝐢𝐢𝐧ț𝐞𝐥𝐞 𝐍𝐚𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐚 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐞𝐢, 𝐚𝐯â𝐧𝐝 𝐜𝐚 𝐝𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭𝐚𝐫𝐞: 𝐚𝐝𝐮𝐥𝐭 , 𝐥𝐞𝐠𝐢𝐭 𝐕. 𝐁𝐫𝐞𝐚𝐡𝐧𝐚, 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞ș𝐭𝐢, 𝟏𝟓.𝐗𝐈𝐈. 𝟏𝟗𝟔𝟏.

𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐝𝐫. 𝐂𝐥𝐚𝐮𝐝𝐢𝐚 𝐆𝐨𝐠𝐚, 𝐦𝐮𝐳𝐞𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟, 𝐒𝐞𝐜ț𝐢𝐚 𝐝𝐞 Ș𝐭𝐢𝐢𝐧ț𝐞𝐥𝐞 𝐍𝐚𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢- Muzeul Olteniei.

𝐂𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭 𝐟𝐨𝐭𝐨: 𝐀𝐥𝐢𝐧𝐚 𝐂𝐨𝐦𝐚𝐧, referent de specialitate - Secția de Științele Naturii.

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.