M𝐞𝐥𝐜 𝐭𝐞𝐫𝐞𝐬𝐭𝐫𝐮 𝐟𝐨𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐦𝐢𝐜 𝐝𝐢𝐧 𝐠𝐞𝐧𝐮𝐥 𝐕𝐞𝐫𝐭𝐢𝐠𝐨

 

Patrimoniul Secţiei de Ştiinţele Naturii a Muzeului Olteniei deţine o bogată colecţie de moluşte autohtone, constituită pe parcursul mai multor decenii, rezultată din colectări efectuate în urma activității de cercetare a specialiștilor muzeului în diverse zone biogeografice din țară și în special din Oltenia. Prin importanța documentar-științifică, această colecție reprezintă o bază importantă de studiu pentru specialiști, fiind un bun material de comparație pentru speciile de moluște (gasteropode și bivalve) native și invazive din România.

În acest sens, aducem în atenția publicului o 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐦𝐞𝐥𝐜 𝐭𝐞𝐫𝐞𝐬𝐭𝐫𝐮 𝐟𝐨𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐦𝐢𝐜 𝐝𝐢𝐧 𝐠𝐞𝐧𝐮𝐥 𝐕𝐞𝐫𝐭𝐢𝐠𝐨, care face parte din colecția de malacologie. Acest gen cuprinde peste #𝟖𝟎 𝐝𝐞 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐢, 𝐜𝐮 𝐝𝐢𝐦𝐞𝐧𝐬𝐢𝐮𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐨𝐫𝐝𝐢𝐧𝐮𝐥 𝐦𝐢𝐥𝐢𝐦𝐞𝐭𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫, iar distribuția la nivel mondial, include Europa, Asia de Nord și de Est, Japonia, America de Nord și Centrală, Caraibe și Bermude. 

În fauna #României sunt întâlnite ș𝐚𝐩𝐭𝐞 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐢: 𝐕𝐞𝐫𝐭𝐢𝐠𝐨 𝐬𝐮𝐛𝐬𝐭𝐫𝐢𝐚𝐭𝐚, 𝐕𝐞𝐫𝐭𝐢𝐠𝐨 𝐚𝐧𝐭𝐢𝐯𝐞𝐫𝐭𝐢𝐠𝐨, 𝐕𝐞𝐫𝐭𝐢𝐠𝐨 𝐩𝐮𝐬𝐢𝐥𝐥𝐚, 𝐕𝐞𝐫𝐭𝐢𝐠𝐨 𝐩𝐲𝐠𝐦𝐚𝐞𝐚, 𝐕𝐞𝐫𝐭𝐢𝐠𝐨 𝐚𝐥𝐩𝐞𝐬𝐭𝐫𝐢𝐬, 𝐕𝐞𝐫𝐭𝐢𝐠𝐨 𝐦𝐨𝐮𝐥𝐢𝐧𝐬𝐢𝐚𝐧𝐚 ș𝐢 𝐕𝐞𝐫𝐭𝐢𝐠𝐨 𝐚𝐧𝐠𝐮𝐬𝐭𝐢𝐨𝐫. Dintre acestea, doar două sunt protejate la nivel european: V. moulinsiana și V. angustior (***. https://mindcraftstories.ro/.../marile-aventuri-ale-unor.../.

𝐕𝐞𝐫𝐭𝐢𝐠𝐨 𝐚𝐧𝐠𝐮𝐬𝐭𝐢𝐨𝐫 𝐉𝐞𝐟𝐟𝐫𝐞𝐲𝐬, 𝟏𝟖𝟑𝟎
Î𝐧𝐜𝐫𝐞𝐧𝐠ă𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐌𝐨𝐥𝐥𝐮𝐬𝐜𝐚; Clasa Gastropoda Cuvier, 1795
𝐒𝐮𝐛𝐜𝐥𝐚𝐬𝐚 𝐇𝐞𝐭𝐞𝐫𝐨𝐛𝐫𝐚𝐧𝐜𝐡𝐢𝐚 𝐁𝐮𝐫𝐦𝐞𝐢𝐬𝐭𝐞𝐫, 1837;
𝐎𝐫𝐝𝐢𝐧𝐮𝐥 𝐒𝐭𝐲𝐥𝐨𝐦𝐦𝐚𝐭𝐨𝐩𝐡𝐨𝐫𝐚 𝐀. 𝐒𝐜𝐡𝐦𝐢𝐝𝐭 1855;
𝐅𝐚𝐦𝐢𝐥𝐢𝐚 𝐕𝐞𝐫𝐭𝐢𝐠𝐢𝐧𝐢𝐝𝐚𝐞 𝐅𝐢𝐭𝐳𝐢𝐧𝐠𝐞𝐫, 1833; Genul Vertigo O. F. Muller, 1773

Cunoscut sub numele de 𝐦𝐞𝐥𝐜𝐮𝐥 𝐬𝐩𝐢𝐫𝐚𝐥𝐚𝐭 𝐜𝐮 𝐠𝐮𝐫ă 𝐢̂𝐧𝐠𝐮𝐬𝐭ă (diminutiv de la cuvântul latinesc angustus - îngust) este răspândit din sudul Scandinaviei până la Marea Mediterană și din Irlanda până la Marea Caspică, dar se extinde spre est, în unele localități din Turcia și Rusia, fiind raportat până în nordul Iranului. 

Cochilia este senestră (răsucită spre stânga, cum te uiți la deschiderea ei, cu vârful orientat în sus), oval-eliptică, cu anfractele bine curbate, de culoare brun-roșcată, cu 5 ture de spiră, striații puternice și oblice. Apertura (deschiderea) cochiliei este de formă triunghiulară și conține 4-6 dinți, cel mai adesea cinci. Dimensiunile cochiliei sunt de aproximativ 1,8 milimetri înălţime și 0,9 milimetri lățime (GROSSU 1987; 1993).

Acest melc preferă zonele umede sau frunzele uscate, fiind o specie de câmpie, dar ocazional poate fi întâlnită până la 1.000 m altitudine. Se hrăneşte cu specii mici de ciuperci care se dezvoltă pe materialul vegetal degradat de la nivelul litierei cu exces de umiditate, cautându-și hrana pe frunzele în descompunere. 

Studii efectuate în anotimpul rece au arătat o corelație pozitivă între abundența indivizilor de Vertigo angustior care iernează (există și indivizi care rămân totuși activi în timpul iernii) și cantitatea de mușchi (CIOBOIU et al, 2021).

Melcii din genul Vertigo sunt animale hermafrodite, capabile de încrucișare și de autofertilizare, ceea ce favorizează producerea de urmași, mai ales când densitatea populației este scăzută. Sezonul de reproducere durează de la jumătatea lunii mai până la începutul lunii septembrie și, în funcție de durata de viață, ponta este depusă pe parcursul a unu-trei episoade, numărul de ouă variind foarte mult, respectiv între 102-120 la V. angustior.

La nivel global, Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) a încadrat V. angustior ca fiind amenințată, pe teritoriul Europei fiind stabilite 640 de situri Natura 2000, care au ca obiectiv protejarea și conservarea valorilor naturale de importanță majoră pentru România și Uniunea Europeană. 

Această specie este în #declin din cauza dispariţiei şi degradării habitatelor specifice, în special prin asanarea zonelor umede. Supravieţuirea acesteia este dependentă de cunoaşterea şi monitorizarea populaţiilor, precum şi de prevenirea distrugerii zonelor umede, importanța ei pentru biodiversitate fiind capitală. (CIOBOIU, 2005; ***. Fauna Europaea. Version 1.6. 2026. www. Faunaeur.org.; WoRMS-World Register of Marine Species; ***. https://en.wikipedia.org/wiki/Vertigo_angustior).

Exemplarele din colecție provin din colectările efectuate pe teritoriul țării de 𝐈. 𝐏. 𝐋𝐢𝐜𝐡𝐞𝐫𝐝𝐨𝐩𝐨𝐥 - începând din 1901 (CIOBOIU, 2001), de 𝐀𝐥𝐞𝐱𝐚𝐧𝐝𝐫𝐮 𝐕. 𝐆𝐫𝐨𝐬𝐬𝐮 - din 1934 (CIOBOIU, 2004), de 𝐈𝐫𝐢𝐧𝐚 𝐏ă𝐮𝐧𝐞𝐬𝐜𝐮 care a făcut un studiu sistematic privind prezența speciilor de gasteropode în ecosistemele terestre din Oltenia, apoi din semnalări și observații ecologice proprii vizând răspândirea speciei în provinciile zoogeografice din România rezultate din activitățile de cercetare în teren (PURICE & CIOBOIU, 2020; CIOBOIU et al., 2021).

𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐝𝐫. 𝐂𝐢𝐨𝐛𝐨𝐢𝐮 𝐎𝐥𝐢𝐯𝐢𝐚, Secția de Științele Naturii - Muzeul Olteniei.

𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞
CIOBOIU OLIVIA. 2001. Catalogul moluștelor din Muzeul Olteniei (I). Colecția I. P. Licherdopol. Oltenia. Studii şi comunicări. Stiinţele Naturii. Craiova. 17: 89 - 96.
CIOBOIU OLIVIA. 2004. Moluştele din colecţia Alexandru V. Grossu – parametru de apreciere a răspândirii în condiţiile actuale de impact antropic. Oltenia. Studii şi comunicări. Stiinţele Naturii. Muzeul Olteniei Craiova. 20: 319 - 339.
CIOBOIU C. OLIVIA. 2005. Ecologia şi protecţia mediului. Edit. Sitech Craiova. 195 pp.
CIOBOIU OLIVIA, ILIE A. L., MARINESCU MARIANA. 2021. Contributions to the knowledge of gastropod species (Mollusca: Gastropoda) from the Northwestern Romania (Tinca Area, Bihor County). Oltenia. Studii și comunicări. Științele Naturii. Muzeul Olteniei Craiova. 37(2): 178-185.
GROSSU AL. V. 1987. Gastropoda Romaniae. Ord. Basommatophora & Stylommatophora, Suprafamiliile: Succinacea, Cochlicopacea, Pupillacea. Edit. Litera. București. 2.1987. 443 pp.
GROSSU Al. V. 1993. Gastropodele din România. Melci marini, de uscat şi apă dulce. Compendiu. Edit. Litera Bucureşti. 413 pp.
PURICE DORINA & CIOBOIU OLIVIA. 2020. The invertebrate biodiversity of shrublands of Doftana river valley and Prahova river valley (Prahova county). A review of current knowledge. Oltenia. Studii și comunicări. Științele Naturii. Muzeul Olteniei Craiova. 36(1): 168-173.
***. https://mindcraftstories.ro/.../marile-aventuri-ale-unor.../

 
Foto ***. https://en.wikipedia.org/wiki/Vertigo_angustior
Credit Foto: Muzeul Olteniei - Exemplare din Colecțiile Al. V. Grossu și I. P. Licherdopol

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.