Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Decembrie 2025 - VIDEO

1. România - leagănul primilor europeni | a doua parte

Sursa: Youtube Utilizator: TVR

Nu a mai văzut nimeni vreodată imagini și nici nu s-a mai povestit la televiziune despre Ion de la Anina, unul dintre cei mai vechi oameni moderni fosili descoperiți vreodată în Europa.

2. 𝗣𝗮𝘁𝗶𝗻𝗲 𝗱𝗲 𝗼𝘀, 𝗱𝗲𝘀𝗰𝗼𝗽𝗲𝗿𝗶𝘁𝗲 𝗹𝗮 𝗣𝗼𝗶𝗮𝗻𝗮 (𝗣𝗶𝗿𝗼𝗯𝗼𝗿𝗶𝗱𝗮𝘃𝗮)

„Iarna este unul dintre cele mai îndrăgite anotimpuri, adulții și copiii bucurându-se de săniuș, schi sau patinaj. Dar patinajul și săniile nu au reprezentat întotdeauna o modalitate de divertisment și nici nu au arătat ca cele de acum. Nu este nici un dubiu privind faptul că primele patine pentru gheață au fost realizate din oase de animale (mai ales cal și vacă) și erau legate de picioare cu ajutorul unor fâșii din piele, iar pentru a înainta, patinatorul se ajuta de o tijă din lemn.

Cercetătorii consideră că astfel de patine din oase puteau fi folosite și la sănii, diferența fiind reprezentată de modul de prindere, acestea prezentând de obicei orificii în suprafața posterioară a osului, pentru a permite fixarea piciorului saniei.

Cele mai vechi patine cunoscute până acum, au fost descoperite în zona unui lac din Elveția și datează din Epoca Bronzului, tot de atunci datând și patinele din oase descoperite în nordul Rusiei. Dar cum au apărut ele?
Formenti (Universitatea Oxford) și A. Minetti (Universitatea Milano) realizează un studiu în care ajung la concluzia că patinele apar în Scandinavia și Țările de Jos, ca urmare a nevoii de a traversa marile lacuri înghețate, reducând astfel efortul și timpul depus pentru a vâna, pescui, transporta bunuri și chiar a comunica.

Acest mijloc de locomoție a avut succes datorită eficacității sale, a costurilor scăzute, dar și a posibilității de a parcurge mai ușor distanțe mari. În mod surprinzător, patinele confecționate din oase de animale rămân aproape neschimbate ca aspect din Epoca Bronzului și până la începutul perioadei moderne, în unele zone folosindu-se până în sec. al XVIII-lea sau chiar mai târziu. De aceea sunt dificil de datat, în lipsa contextului arheologic, prin metode nondistructive.

În colecțiile Muzeului de Istorie „Teodor Cincu” se găsesc mai multe astfel de patine dintre care cele mai timpurii sunt din epoca Bronzului (cultura Monteoru/sec. XIII a. Chr.), provenind din așezarea specifică acestei perioade de la Gârbovăț, iar celelalte, provin din așezarea geto-dacică Piroboridava, datând din sec. I a. Chr. – II p. Chr.

Ele erau folosite pentru deplasarea pe dealurile de la Poiana și/sau deplasarea pe gheața ce acoperea râul Siret, pe timpul iernii.
Muzeograf Dr. Paul Ciobotaru

#muzeulteodorcincu #istorie #arheologie #tecuci

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie „Teodor Cincu'', Tecuci.

3. Cahle de coronament din sobele franciscanilor de la Teiuș (sec. XVIII)

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

4. Știați că…

…în perioada mijlocie a epocii bronzului (cca. 1900–1700 î.Hr.), unii membrii ai comunităților aparținând culturii Wietenberg realizau accesorii vestimentare sofisticate din corn de cerb? Un astfel de obiect, descoperit la Șoimuș–Teleghi, a fost obținut prin debitare, perforare și șlefuire atentă, rezultând o piesă ovală decorată cu spirale simetrice și motive punctiforme.

Ornamentația nu era întâmplătoare: spirala avea, cel mai probabil, o semnificație simbolică, iar piesa era purtată, posibil, ca accesoriu vestimentar, demonstrând rafinamentul și creativitatea comunităților preistorice din spațiul carpatic.

Sursă : Dr. Arheolog Antoniu Tudor Marc

#StiatiCa #EpocaBronzului #EpocaBronzuluiMijlociu #CulturaWietenberg #Arheologie #DescopeririArheologice #PatrimoniuCultural #Istorie #IstorieVeche #Muzeu #TezaurIstoric #ArtefactPreistoric #CornDeCerb #AccesoriuAntic #Simbolistica #Spirala #Transilvania #Hunedoara #MCDR

Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.

5. Bază de monument funerar: 132 x 85 x 30 cm. descoperită în anul 1906 la Cincșor (jud. BV). Textul epigrafic: [D(is) M(anibus)] s(acrum) / Carvilius / [Se]cun[dinus] / vixit an(nos) / L(ucius) [Car]vilius / Rusticin[us] / praef(ectus) coh(ortis) / II Fl(aviae) Bess(orum) / fratri in [ex]/emplum pi/issimo p(onendum) c(uravit).

Se remarcă formula literar-poetică ,,in exemplum piisimo''. A fost ridicat de către Lucius Carvilius Rusticinus, prefect al cohortei II Flaviae Bessorum, în memoria fratelui său Carvilius Secundinus. (Sibiu Muzeul Brukental, nr. inv. 3433, Lupa 17405).

Sursa informațiilor Valorificarea si Promovarea Limes-ului Roman Bistrita-Nasaud.

6. Întăritură din tablă de cupru pentru mâner de cuțit.

Un „val” de asemenea piese s-au datorat tot atelierelor germane din Evul Mediu tardiv. S-au semnalat destule (de pildă la Alba Iulia), însă datarea lor urcă și după 1500.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

7. "SPLENDOR OPES AVRVM MVNDI MIHI NVLLA VOLVPTAS – QVIN PVTO PRO CHRISTO HAEC OMNIA DAMNA MEO" "Strălucirea tuturor comorilor de aur din lume nu îmi face nici o plăcere – Mă tem că toate acestea fac rău Christosului Meu și mântuirii mele"

Anul 1674 reprezintă un moment de cotitură în activitatea monetară transilvăneană, nu numai din vremea domniei lui Mihail Apafi, Principe al Transilvaniei între anii 1661-1690, dar și din întreaga istorie a acestei activităţi în Europa. La această dată începe baterea pieselor de 100 de ducaţi, cele mai grele monede de aur emise pe continentul nostru în Evul Mediu şi Epoca Modernă.

În ciuda frumoaselor cuvinte declarate mai sus, parte din legenda de pe aversul acestor monede, piosul principe va bate mai multe astfel de serii monetare de valoare excepțională. Emiterea lor vreme de mai mulți ani îl fac pe acesta creatorul nu numai a celei mai impresionante serii de monede de aur din Europa vremii sale, dar și autorul celor mai mari şi grele piese din acest metal, emise până la sfârşitul secolului al XX-lea.

În colecţia Cabinetului Numismatic şi Tezaurului Istoric al Muzeului Naţional de Istorie a României se păstrează una dintre aceste monede, printre cele mai valoroase din lume – piesa de 100 de ducaţi, emisă în atelierul monetar de la Cetatea Făgăraşului, în 1676.

Moneda de 100 de ducați din 1676, ca și aceea din 1674, a fost realizată printr-o tehnică specială, constând în aplicarea manuală a unor ștanțe folosite pentru baterea altor nominaluri (un ducat și 10 ducați), pe un flan (pastilă monetară) de mari dimensiuni, realizat prin laminare. Datorită acestui fapt, cea mai mare parte a câmpului monedei a rămas liber.

Detalii tehnice:
Colecția: MNIR
Nr. inventar: 47424
Perioadă: Epocă modernă timpurie
Datare: 1676
Material: Aur
Tehnică: Batere
Dimensiuni: diametru - 104,02 mm; grosimea flanului - 2,61 mm
Greutate: 345,95 g

Vă invităm să admirați această piesă deosebită în expoziția temporară "Capodopere din patrimoniul MNIR", deschisă pentru publicul vizitator.

#MNIR

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

8. Gavril Uric și nodurile de pe ceramica de la Bistrița.

„La fel ca și în cazul multor „noutăți” care au populat tânăra lume medievală a Moldovei, olarii au fost aduși ori au fost momiți din alte părți. Există toate motivele să afirmăm că s-a produs un amalgam străin-local. Care a debutat obligatoriu lângă „sediile” domniei (cetăți și castele ascunse istoriografic prin termenul de „curți”) și s-a mutat apoi în mănăstire. Ornamentica vaselor este fundamental cosmopolită, implicând și influențe post-bizantine, balcanice, genoveze, tătărăști și occidentale. Inscripțiile de pe vase arată că un număr oarecare de știutori de carte în alfabet chirilic au fost capacitați în realizări. Caracterul scrierilor delimitează și spațiul cultural de unde au putut ei înșiși descinde ori în legile căruia s-au format. El nu a fost greco-bizantin, ci bulgaro-sârbesc. Față de toate ariile contemporane ori relativ contemporane de fabricat veselă, abundența și particularitatea inscripțiilor de la Bistrița face parte din personalitatea locului. Nicăieri, în roza punctelor cardinale, nu există o astfel de abundență și asemenea caracteristici de marcare. Tipurile diferite de inscripții trădează implicări de monahi (?) cu antrenament diferit în a folosi acel mijloc de comunicare; de la cel practic și „urât” (curent, semi-cursiv), la cel foarte solemn, mare, de tip epigrafic, complicat abreviat, reliefat, înflorit și divers colorat. În mod teoretic, semnatarii pot fi, în primul rând, purtători de rase călugărești. Însă nu avem nici o siguranță că meșterii ajunși la Bistrița erau ei înșiși tot călugări. Există varianta sigură de interpretare în care, indiferent de unde vor fi venit, au lăsat viețuitorilor locali libertatea de a scrâjelii litere, cuvinte și fraze pe vase, așa cum erau deprinși în acea epocă istorică. Viața relativ scurtă a atelierelor este dovada unei antreprize insuficient de solide, incapabilă să se perpetueze ea singură, fără suportul păstrat și relațiile politico-culturale ale domniei.”

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

9. #FRE_DACIA #Apulum #UNESCO_WHS

La finalul lunii noiembrie au avut loc vizite de monitorizare, desfășurate în colaborare cu Serviciul Patrimoniu Mondial din cadrul Institutului Național al Patrimoniului. Împreună cu Ana Chiricuță, restaurator, am parcurs mai multe situri din sectorul 2 al Frontierelor Imperiului Roman - Dacia, analizând intervențiile recente, posibilele riscuri și măsurile necesare pentru protejarea patrimoniului arheologic. Monitorizarea siturilor și evaluarea periodică a stării de conservare a siturilor înscrise în LPM UNESCO este o obligație asumată de statul român prin documentația de înscriere a FRE – Dacia, în baza cadrului de protecție și gestiune.

La Apulum, vestigiile vizibile și vizitabile aparțin castrului legiunii a XIII-a Gemina. Poarta de sud (porta principalis dextra) este conservată și parțial reconstituită în cadrul Traseului celor Trei Fortificaţii. Alte porțiuni din incinta sudică a castrului s-au păstrat în zidul corpului sudic al Palatului Principilor Transilvaniei și în zidul Palatului Episcopal. Drumul care lega porțile castrului pe direcția N-S (Via principalis), descoperit în 2011, este în prezent conservat și restaurat. Amplasat în Piața Cetății, Spațiul Muzeal Principia este locul care păstrează in situ și valorifică pentru public o parte din clădirea comandamentului castrului. O porțiune din zidul vestic este pus în valoare în paramentul exterior al clădirii Museikon, iar în interior este conservat un segment al canalului deversor de pe această latură a castrului. De asemenea, în curtea interioară a sediului Consiliului Județean Alba (Atrium Centurionum) se păstrează zidurile barăcilor militare descoperite în cadrul cercetării arheologice preventive din anul 2016.

Documentare foto/video: Laurențiu Marian Angheluță

Sursa informațiilor Anca Timofan.

10. 𝐏𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐮𝐢 𝐯𝐚𝐬 𝐂𝐡𝐢𝐫𝐬𝐭𝐨𝐟𝐥𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐨𝐩𝐞𝐫𝐢𝐭 𝐢̂𝐧 „𝐌𝐨𝐫𝐦𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐜𝐮 𝐨𝐫𝐚𝐧𝐭̦𝐢” 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬

În urma lucrărilor edilitare din iarna 1987–1988, în zona sud-vestică a Constanței, lângă actualul Hotel Maria, au fost identificate peste o sută de morminte care au lărgit considerabil aria cunoscută a necropolei romane de la Tomis. Printre acestea s-a remarcat un hipogeu pictat, descoperit în cadrul unei intervenții de salvare desfășurate în condiții dificile. Monumentul este alcătuit dintr-o cameră funerară (6,15 × 3,90 m; h. 2,90 m) precedată de un dromos în unghi, accesibil prin trepte de calcar. Pereții, construiți din piatră legată cu mortar specific epocii romane târzii, se păstrează până la 2,25–2,90 m și indică existența unei bolți prăbușite. Inventarul funerar, modest și fragmentar (amfore, ceramică, sticlă, marmură, monede de bronz, resturi osteologice), permite datarea complexului între secolele IV–VI p. Chr. (𝗙𝗶𝗴. 𝟭)

Unicul artefact păstrat integral este un vas miniatural din bronz argintat cu interior aurit, descoperit pe prima treaptă a dromosului, la -1,45 m adâncime. Cu dimensiuni reduse și trei picioare scurte, piesa prezintă urme de coroziune accentuate și, mai important, o ștampilă în relief deteriorată deliberat din care se disting doar literele „STO”. (𝗙𝗶𝗴. 𝟮)

Această incizare intenționată, fără legătură cu ritualul funerar roman, sugerează o intervenție modernă, menită probabil să mascheze originea obiectului. Caracteristicile paleografice ale marcajului, alături de urma de aurire și fragmente osoase de pasăre aflate la interior (posibilă ofrandă ulterioară), indică intruziunea piesei într-o fază post-romană. Analiza literației permite asocierea cu producătorul francez de prestigiu Christofle , activ din 1830, celebru pentru introducerea galvanizării cu argint în anii 1840. Evoluția marcajelor sale, de la ștampila cu balanță (1844–1935) la simbolul cavalerului de șah și inițialele „OC” (după 1935), până la ștampila cu numele companiei, oferă un reper cronologic sigur. (𝗙𝗶𝗴. 𝟯)

Coroborarea datelor stratigrafice, tipologice și istorice susține ideea unei intruziuni din secolul al XIX-lea, într-un moment de intensă urbanizare a Constanței și de contact cu comunități occidentale. Astfel, vasul nu aparține inventarului funerar roman, ci reflectă un episod de reutilizare sau perturbare târzie a hipogeului. Această intrare accidentală ilustrează „biografia” complexului funerar, un monument folosit, modificat și reinterpretat de-a lungul a aproape două milenii.

𝐈𝐧𝐠𝐫𝐢𝐝 𝐏𝐞𝐭𝐜𝐮 𝐋𝐞𝐯𝐞𝐢, 𝐚𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠 𝐌𝐈𝐍𝐀𝐂
𝐓𝐡𝐞 𝐒𝐭𝐨𝐫𝐲 𝐨𝐟 𝐚 𝐂𝐡𝐫𝐢𝐬𝐭𝐨𝐟𝐥𝐞 𝐕𝐞𝐬𝐬𝐞𝐥 𝐃𝐢𝐬𝐜𝐨𝐯𝐞𝐫𝐞𝐝 𝐢𝐧 𝐭𝐡𝐞 𝐎𝐫𝐚𝐧𝐭𝐬 𝐓𝐨𝐦𝐛 𝐚𝐭 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬
Following the urban development works carried out in the winter of 1987–1988, in the south-western part of Constanța, near the present-day Hotel Maria, more than one hundred graves were discovered, significantly extending the known area of the Roman necropolis of Tomis . Among them, a painted hypogeum stood out, brought to light through an emergency rescue excavation undertaken in challenging conditions. The monument consists of a funerary chamber (6.15 × 3.90 m; h. 2.90 m), preceded by an angled dromos with limestone steps providing access. The walls, built of small and medium-sized stones bonded with mortar characteristic of the Late Roman period, are preserved up to 2.25–2.90 m in height and indicate the presence of a collapsed vault. The modest and fragmentary funerary inventory comprising amphorae, pottery, glass, marble, bronze coins, and osteological remains allows the complex to be dated between the 4th and 6th centuries AD. (𝗙𝗶𝗴. 𝟭)

The only completely preserved artifact is a miniature silver-plated bronze vessel with a gilded interior, discovered on the first step of the dromos at a depth of –1.45 m. With small dimensions and three short feet, the piece shows advanced corrosion and, most importantly, a deliberately damaged relief stamp, from which only the letters “STO” remain visible. (𝗙𝗶𝗴. 𝟮)

This intentional incision, unrelated to Roman funerary practices, suggests a modern intervention likely aimed at concealing the object’s origin. The paleographic features of the mark, together with traces of gilding and bird bone fragments inside the vessel (possibly a later offering), indicate a post-Roman intrusion. The lettering analysis enables an association with the prestigious French manufacturer Christofle, active since 1830 and renowned for introducing silver-plating techniques (galvanisation) in the 1840s. The evolution of its hallmarks from the scales stamp (1844–1935) to the chess knight accompanied by the initials “OC” (after 1935), up to the stamp bearing the company’s name, provides a secure chronological framework. (𝗙𝗶𝗴. 𝟯)

Correlating stratigraphic, typological, and historical data strongly supports the hypothesis of an intrusion from the 19th century, during a period of intense urbanization in Constanța and increased contact with Western communities. The vessel therefore cannot be linked to the primary Roman funerary inventory; instead, it reflects a late episode of reuse or disturbance of the hypogeum. This accidental intrusion sheds light on the “biography” of the funerary complex a monument used, altered, and reinterpreted over nearly two millennia.
𝐈𝐧𝐠𝐫𝐢𝐝 𝐏𝐞𝐭𝐜𝐮 𝐋𝐞𝐯𝐞𝐢, 𝐚𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠 𝐌𝐈𝐍𝐀𝐂

Bibliografie:
Barbet, Bucovală 1996 – Alix Barbet, Mihai Bucovală, L'hypogée paléochrétien des Orants à Costanţa (Roumanie), l'ancienne Tomis, 1996.
Bucovală, Pașca 1991 - Mihai Bucovală, Cecilia Paşca – Descoperiri recente în necropola romană de sud-vest a Tomisului, Pontica, XXIV, 1991, 185-236.
Linkuri:
https://www.christofle.com/eu_en/maison-christofle.html 30.11.2025.
https://www.christofle.com/.../christofle-a-collection-of... 30.11.2025.

Legenda:
Fig. 1. Mormântul cu oranți de la Tomis. The Orants Tomb of Tomis.
Fig. 2. Vas de bronz argintat descoperit la Tomis în mormântul cu oranți. Silver-plated bronze vessel discovered at Tomis, in the tomb with orants.
Fig. 3. Analogie vas. Analogy of the vessel. https://www.bayrakmuzayede.com/christofle-damgali-cift... 30.11.2025

#MINAC #Exponatullunii #decembrie2025 #vasChristofle #Mormantulcuoranti #Tomis #muzeu #arheologie #istorie #patrimoniu

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

11. În urmă cu trei ani am demarat împreună cu un grup de colegi geo-fizicieni de la Institutul Național pentru Fizica Pământului un proiect, intitulat ,,ForTum", prin care ne-am propus să investigăm prin metode geo-fizice, o serie de fortificații și tumuli din județul Neamț.

Este un proiect care a reușit să aducă la lumină niște lucruri extraordinare pentru trecutul județului Neamț.

Pentru că documentarea noastră în teren continuă, vă atașez o imagine cu încă o fortificație înregistrată recent.

Important este faptul că fortificația nu este izolată. Este parte dintr-un ansamblu care străjuia Valea Moldovei.

#archaeology #fortification #fieldresearch #Neamț

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

12. Cea mai mare fortificație antică din Neamț, scanată cu ajutorul tehnologiei LiDAR

13. Mormântul lui Mircea cel Bătrân, deschis după aproape o sută de ani. Ce au găsit arheologii vâlceni în interiorul lui

214. Descoperiri arheologice din România - luna Decembrie 2025 - VIDEO - Partea IV

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

sâmbătă, 13 decembrie 2025

Descoperiri arheologice din România - luna Decembrie 2025 - VIDEO - Partea V

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete