𝐑𝐞𝐬𝐭𝐚𝐮𝐫𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐦𝐚̆𝐬𝐮𝐭̦𝐞 𝐝𝐞 𝐭𝐢𝐩 𝐂𝐡𝐢𝐩𝐩𝐞𝐧𝐝𝐚𝐥𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 „𝐌𝐚𝐫𝐢𝐚 𝐓𝐚̆𝐧𝐚𝐬𝐞”

 

𝐑𝐞𝐬𝐭𝐚𝐮𝐫𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐦𝐚̆𝐬𝐮𝐭̦𝐞 𝐝𝐞 𝐭𝐢𝐩 𝐂𝐡𝐢𝐩𝐩𝐞𝐧𝐝𝐚𝐥𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 „𝐌𝐚𝐫𝐢𝐚 𝐓𝐚̆𝐧𝐚𝐬𝐞” 

𝐎𝐛𝐢𝐞𝐜𝐭𝐮𝐥 𝐫𝐞𝐬𝐭𝐚𝐮𝐫𝐚𝐭 𝐩𝐫𝐨𝐯𝐢𝐧𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐒𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐞𝐢 𝐝𝐞 𝐄𝐭𝐧𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 𝐚 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐞𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐫𝐚𝐢𝐨𝐯𝐚 𝐬̦𝐢 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐨 𝐩𝐢𝐞𝐬𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐮𝐳 𝐜𝐚𝐬𝐧𝐢𝐜 𝐟𝐚𝐛𝐫𝐢𝐜𝐚𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚 𝐣𝐮𝐦𝐚̆𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐚 𝐬𝐞𝐜. 𝐗𝐗. 𝐏𝐢𝐞𝐬𝐚 𝐚 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐝𝐨𝐧𝐚𝐭𝐚̆ 𝐦𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬̦𝐢 𝐥-𝐚 𝐚𝐯𝐮𝐭 𝐜𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐞𝐭𝐚𝐫 𝐚𝐧𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐫 𝐩𝐞 𝐝𝐨𝐦𝐧𝐮𝐥 𝐒𝐚𝐜𝐡𝐞𝐥𝐚𝐫𝐢 𝐒𝐞𝐫𝐠𝐢𝐮 𝐏𝐞𝐭𝐫𝐮 𝐃𝐮𝐦𝐢𝐭𝐫𝐮.
𝑀𝑎𝑠𝑎 𝑠𝑒 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑖̂𝑛𝑠𝑐𝑟𝑖𝑒 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑠𝑡𝑖𝑙𝑢𝑙 𝐶ℎ𝑖𝑝𝑝𝑒𝑛𝑑𝑎𝑙𝑒.
Mobilierul ce se încadrează în acest stil se caracterizează prin detalii rafinate și este adesea realizat din lemn de înaltă calitate, cum ar fi mahonul, nucul sau cireșul, și poate fi împodobit cu elemente decorative precum încrustații, aurire sau lac.
𝑃𝑖𝑒𝑠𝑎 𝑟𝑒𝑠𝑡𝑎𝑢𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑜 𝑚𝑎̆𝑠𝑢𝑡̦𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑠𝑒𝑟𝑡𝑎𝑟, 𝑐𝑢 𝑏𝑙𝑎𝑡 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡𝑢𝑛𝑔ℎ𝑖𝑢𝑙𝑎𝑟 𝑎𝑣𝑎̂𝑛𝑑 𝑚𝑎𝑟𝑔𝑖𝑛𝑖 𝑑𝑒𝑐𝑢𝑝𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑒 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑎̆ 𝑐𝑢𝑟𝑏𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑓𝑖𝑐𝑒 𝑠𝑡𝑖𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠̦𝑖 𝑝𝑖𝑐𝑖𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑎𝑏𝑟𝑖𝑜𝑙𝑒. Atât partea superioară a blatului mesei, cât și lateralele și sertarul, prezintă elemente de marchetărie care prin definiție este un procedeu de decorare a unui obiect din lemn, prin aplicarea pe suprafața lui a unor bucăți mici de lemn, eventual exotic, de esențe și culori diferite. Pe picioarele și lateralele mesei a fost aplicat un baiț pe bază de apă iar stratul de protecție original a fost un lac din sherllac aplicat pe întreaga suprafață a obiectului. Acest lucru a fost constatat în urma decapării, când pe alocuri au apărut suprafețe lăcuite cu sherllac. 

𝐃𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐭𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐞𝐫𝐯𝐚𝐫𝐞
𝐃𝐞𝐠𝐫𝐚𝐝𝐚̆𝐫𝐢 𝐟𝐢𝐳𝐢𝐜𝐨 – 𝐦𝐞𝐜𝐚𝐧𝐢𝐜𝐞:
Masa prezenta descleieri, fisuri, fracturi, subțieri, gonflări și pierderi de material lemnos la nivelul ornamentelor realizate din furnir (datorate probabil șlefuirilor repetate a blatului prin șmilgheluire), intervenții necomforme de acoperire a lacunelor cu chituri diferite, atât din punct de vedere al compoziției acestora, dar și din punct de vedere al cromaticii. De asemenea pe suprafața obiectului se puteau observa și multiple urme ale uzurii funcționale reprezentate de: eroziuni, zgârieturi și lovituri mecanice. Obiectul a suferit în trecut intervenții de restaurare, dovadă a acestui fapt fiind diblurile din lemn montate în partea superioară a unui picior rupt, precum și consolidarea sertarului cu cuie metalice.

𝐃𝐞𝐠𝐫𝐚𝐝𝐚̆𝐫𝐢 𝐟𝐢𝐳𝐢𝐜𝐨 – 𝐜𝐡𝐢𝐦𝐢𝐜𝐞
Pe lângă îmbătrănirea materialelor și a petelor diverse, cea mai importantă degradare a constituit-o stratul de protecție. Pe întreaga suprafață a mesei a fost aplicat într-un mod neglijent un lac de culoare închisă ce împiedica citirea desenului ornamentației, cât și adevărata cromatică a piesei. În încercarea de a acoperi defectele, acesta a fost pensulat grosier, cu scursuri, având un aspect rugos, datorat ancrasării unor impurități înglobate în masa acestuia. Aspectul inestetic al mesei a fost de altfel și motivul aducerii acesteia în laboratorul de restaurare.
𝐃𝐞𝐠𝐫𝐚𝐝𝐚̆𝐫𝐢 𝐛𝐢𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜𝐞:
​𝑅𝑒𝑝𝑟𝑒𝑧𝑒𝑛𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑢𝑛 𝐴𝑡𝑎𝑐 𝑥𝑖𝑙𝑜𝑓𝑎𝑔 (𝑖𝑛𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣) 

𝐎𝐩𝐞𝐫𝐚𝐭̦𝐢𝐮𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐬𝐭𝐚𝐮𝐫𝐚𝐫𝐞 𝐞𝐟𝐞𝐜𝐭𝐮𝐚𝐭𝐞
Înainte de a începe procesul de restaurare, obiectul a fost supus mai întâi unei biocidări preventive în instalația de anoxie din dotarea muzeului.
Procesul de restaurare propriu-zis a început cu operațiunea de decapare, care s-a realizat cu ajutorul decapantului universal Eco-Grint aplicat prin pensulare. După emolierea straului de lac, rezidurile rezultate au fost îndepărtate cu solvent organic (toluen).
În urma decapării stratului de lac, au ieșit în evidență elementele necomforme precum chituirile de diferite culori și tonalități.
Chiturile au fost îndepărtate cu ajutorul acetonei care a ajutat la emoliere, fiind apoi curățate mecanic cu ajutorul bisturiului.
Elementele ornamentale care lipseau au fost completate cu furnir de diferite esențe lemnoase similare cu cele originale. Acestea au fost șablonate și decupate, respectându-se atât orientarea fibrei lemnului, cât și forma exterioară a zonelor lacunare. Completările au fost fixate cu ajutorul unei soluții de clei de oase cald cu concentrația de 30%, după ce în prealabil zonele au fost degresate cu alcohol etilic. Pentru o fixare sigură a întregii suprafețe completate, acestea au fost presate cu spatula caldă, punând apoi mici greutăți până la uscarea definitivă.

Aducerea la nivel s-a realizat prin șlefuirea suprafețelor cu hârtie abrazivă de diferite granulații.
Suprafețele desprinse sau gonflate au fost injectate cu soluția de clei de oase mai sus amintită fiind și acestea presate cu spatula caldă.
Chituirea zonelor lacunare de mici dimensiuni și a fisurilor s-a făcut cu chit de rumeguș obținut din amestecul rumegușului cernut cu o soluție de clei de iepure cu concentrație de 10% , după ce în prealabil lacunele au fost degresate cu alcool etilic. A urmat apoi șlefuirea chituirilor și a zgârieturile superficiale cu hârtie abrazivă de diferite granulații.
Elementele lipsă din lemn de la nivelul sertarului au fost completate, iar pentru încleierea acestora s-a folosit aceeași soluție de clei de oase cald cu concentrația de 30%. Zonele ce prezentau rupturi au fost încleiate și presate cu ajutorul menghinelor pentru lemn.
Integrarea cromatică a elementelor nou competate a fost făcută cu ajutorul unor baițuri pe bază de apă.
Vernisarea fială s-a realizat cu sherllac decerat dizolvat in alcool etilic, aplicat în straturi succesive atât cu pensula cât și cu ajutorul tamponului. Pentru lustruirea suprafeței în amestec au fost adăugate și câteva picături de ulei de parafină (tehnica french polish). 

𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞: 𝐆𝐨𝐫𝐠𝐨𝐫𝐢𝐧 𝐃𝐫𝐚𝐠𝐨𝐬̦ – restaurator lemn - Laboratorul de Restaurare - Conservare al Muzeului Olteniei Craiova.

𝐅𝐨𝐭𝐨: Muzeul Olteniei

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.