miercuri, 18 septembrie 2024

INSCRIPȚIE DEDICATĂ CAVALERULUI TRAC

 


Exponatul lunii septembrie 2024 - INSCRIPȚIE DEDICATĂ CAVALERULUI TRAC


Basorelieful de marmură cu reprezentarea Cavalerului Trac și cu inscripție în limba greacă a fost descoperit întâmplător în anul 1959 în localitatea Arsa (ce aparține teritoriului callatian) cu prilejul lucrărilor agricole de toamnă.
Cavalerul Trac este o zeitate de origine tracă pe care grecii au asimilat-o, numind-o Heros sau Heron. De origine foarte veche, era probabil venerat ca ocrotitor al câmpurilor și turmelor, devenind mai apoi zeul tutelar al casei și al bunurilor familiale și chiar un soi de geniu personal sub a cărui ocrotire se afla individul. Uneori i se atribuie epitetul propylaios („cel care se află în fața ușii/ porții”), tocmai ca protector al lăcașului familial. A fost venerat mai cu seamă în epoca romană, iar iconografia sa ne este cunoscută dintr-un mare număr de reliefuri, unde apare sub înfățișarea unui bărbat călare.În funcție de acțiunile pe care le are de îndeplinit Cavalerul Trac apare însoțit de divinități, adoranți sau animale.
În privința atitudinii de zeu-vânător trebuie făcută precizarea că aceasta se referă la lupta împotriva morții din care, uneori, poți ieși învingător, vânătoarea fiind considerată un exercițiu virtuos, și sacru totodată, care asigură nemurirea. Se consideră că în ipostaza de luptător-războinic sau vânător, Cavalerul Trac simbolizează divinitatea dreptății și binelui, care învinge forțele întunericului simbolizate de mistreț. În unele reprezentări tabloul este completat de copacul sacru – care simbolizează vegetația și fertilitatea solului - și de șarpe, considerat apărătorul sanctuarelor și locurilor sacre și care constituie și simboluri ale regenerării și ale vieții eterne.
Cavalerul Trac luptător sau vânător este reprezentat frecvent pe stelele de marmură unde simbolizează eroizarea defunctului conferind acestor stele un caracter votiv, împletindu-se astfel caracterul funerar al monumentului cu cel votiv al reprezentării. Aceste monumente prezintă un inters aparte deorece reflectă unul dintre primele aspecte ale sincretismului religios. Credința în nemurire se manifestă și în reprezentările Cavalerului trac, astfel că acestea semnifică nu numai eroizarea defunctului (divinizarea) cât – mai ales - Eroul salvator pregătit să-l conducă pe acesta în lumea eternă.
Monumentul care face obiectul prezentării noastre este din marmură, întreg și de formă rectangulară. Are chenar simplu, mult mai lat în partea inferioară unde este inscripția în limba greacă. În câmpul reliefului este reprezintat Cavalerul Trac în galop spre dreapta,văzut din semiprofil, ușor întors la dreapta, tânăr, fără barbă, cu părul buclat. Ochii, nasul, gura sunt schițați ușor. Este îmbrăcat în tunică scurtă, încinsă la mijloc, cu pliuri verticale în partea inferioară. Mantia, prinsă în față la gât, flutură în spate, în formă de evantai cu cinci falduri. Nu se distinge încălțămintea. Mâna stângă ține frâul iar cea dreaptă este ridicată în gest de benedictio Latina (gest care sugerează și rolul de mare preot al Cavalerului Trac). Calul se află în galop, iar picioarele din față sunt ridicate deasupra unui altar de formă circulară. Se vede copacul sacru cu 12 frunze stilizate și cu șarpele încolăcit, destul de vizibil. Lipsesc elementele specifice care însoțesc de obicei cavalerul vânător: lancea, câinele și mistrețul.
Sub relief se află o inscripție pe trei rânduri. Scrierea este îngrijită, fără ligaturi, iar înălțimea literelor este între 1-1,3 cm.
Textul inscripției:
Ἥρωι Δωσαηνῷ ἐπηκόῳ εὐχαρι-
στήριον ἀνέθηκεν Ῥοῦφος Ῥού-
φου ὑπὲρ τῶν ἰδίων.
Traducere:
„Eroului Dosaenos, lui cel care împinește dorințele, Rufus fiul lui Rufus a dedicat din resurse proprii (acest relief ) în semn de multumire.”
Inscripția prezintă un interes deosebit, atestând un epitet până acum necunoscut al Cavalerului Trac Ἥρως Δωσαηνός. Probabil epitetul Dosaenos, derivă de la numele unei localități în care era adorată divinitatea. În ce privește pe dedicant, Rufus fiul lui Rufus, cel care ridică monumentul, numele lui indică un grec romanizat. După grafie, monumentul datează din sec. II d. Chr.


INSCRIPTION DEDICATED TO THE TRACIAN HORSEMAN
The marble relief with the representation of the Thracian Horseman and with an inscription in Greek was discovered by chance in 1959 in the town of Arsa (which belongs to the Callatian territory) during the autumn agricultural work.
The Thracian Horseman is a deity of Thracian origin that the Greeks assimilated, calling it Heros or Heron. Having a very ancient origin, he was probably worshiped as the protector of fields and flocks, later becoming the tutelary god of the home and family property, and even a kind of personal genius under whose protection the person was. Sometimes he is given the epithet propylaios ("the one who is in front of the doorway/gate"), precisely as a protector of the family home. He was worshiped especially in the Roman era, and his iconography is known to us from a large number of reliefs, where he appears as a man on horseback. Depending on the actions he has to perform, the Thracian Horseman appears accompanied by divinities, worshipers or animals.
Regarding the attitude of the god-hunter, it must be specified that this refers to the fight against death from which, sometimes, you can emerge victorious, hunting being considered a virtuous and sacred exercise at the same time, which ensures immortality. It is believed that in the representations of a fighter-warrior or hunter, the Thracian Horseman symbolizes the divinity of justice and good, who defeats the forces of darkness symbolized by the boar. In some representations the picture is completed by the sacred tree - which symbolizes the vegetation and fertility of the soil - and the snake, considered the protector of sanctuaries and sacred places and which are also symbols of regeneration and eternal life.
The Thracian Horseman fighter or hunter is frequently represented on the marble stelae, where he symbolizes the heroism of the deceased, giving to these stelaes a votive character, thus intertwining the funerary character of the monument with the votive character of the representation. These monuments are of particular interest because they reflect one of the first aspects of religious syncretism. Belief in immortality is also manifested in the representations of the Thracian Horseman, so that they signify not only the heroization of the deceased (divinization) but also - above all - the savior Hero prepared to lead him into the eternal world.
The monument that is the subject of our presentation is made of marble, it is whole and has a rectangular shape. It has a plain border, much wider at the bottom where the Greek inscription is. In the relief field, the Tracian Knight is represented galloping to the right, seen in half profile, slightly turned to the right, young, beardless, with curly hair. The eyes, nose, mouth are lightly sketched. He is dressed in a short tunic, tight in the middle, with vertical crinkles at the bottom. The cloak, fastened in front at the neck, waves behind in the form of a fan with five folds. The footwear is not distinguished. The left hand holds the rein and the right hand is raised in the gesture of benedictio Latina (a gesture that also suggests the role of high priest of the Thracian Horseman). The horse is galloping and its front legs are raised above a circular altar. One can see the sacred tree with 12 stylized leaves and the coiled snake, quite visible. The specific elements that usually accompany the hunting knight: the lance, the dog and the boar are missing here.
Below the relief is an inscription in three lines. The writing is neat, without ligatures, and the height of the letters is between 1-1.3 cm.
Text of the inscription:
Ἥρωι Δωσαηνῷ ἐπηκόῳ εὐχαρι-
στήριον ἀνέθηκεν Ῥοῦφος Ῥού-
φου ὑπὲρ τῶν ἰδίων.
Translation:
"To the hero Dosaenos, the wish-fulfiller, Rufus the son of Rufus dedicated from his own resources (this relief) as a sign of thanks."
The inscription is of particular interest, attesting an epithet, unknown until now, of the Thracian Horseman Ἥρως Δωσαηνός. Probably the epithet Dosaenos, derives from the name of a locality where the divinity was worshipped. As for the dedicator, Rufus son of Rufus, the one who dedicated the monument, his name indicates a Romanized Greek. According to the spelling of the inscription, the monument dates from the 2nd century AD.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu