𝐑𝑨̂𝐍𝐃𝐔𝐍𝐈𝐂𝐀 𝐃𝐄 𝐌𝐀𝐑𝐄 𝐂𝐡𝐞𝐥𝐢𝐝𝐨𝐧𝐢𝐜𝐡𝐭𝐡𝐲𝐬 𝐥𝐮𝐜𝐞𝐫𝐧𝐚 (𝐋𝐢𝐧𝐧𝐚𝐞𝐮𝐬, 𝟏𝟕𝟓𝟖) 𝐎𝐫𝐝. 𝐒𝐜𝐨𝐫𝐩𝐚𝐞𝐧𝐢𝐟𝐨𝐫𝐦𝐞𝐬, 𝐅𝐚𝐦. 𝐓𝐫𝐢𝐠𝐥𝐢𝐝𝐚𝐞

 

𝐒𝐄𝐂𝐓̦𝐈𝐀 𝐃𝐄 𝐒̦𝐓𝐈𝐈𝐍𝐓̦𝐄𝐋𝐄 𝐍𝐀𝐓𝐔𝐑𝐈𝐈
𝐑𝑨̂𝐍𝐃𝐔𝐍𝐈𝐂𝐀 𝐃𝐄 𝐌𝐀𝐑𝐄 𝐂𝐡𝐞𝐥𝐢𝐝𝐨𝐧𝐢𝐜𝐡𝐭𝐡𝐲𝐬 𝐥𝐮𝐜𝐞𝐫𝐧𝐚 (𝐋𝐢𝐧𝐧𝐚𝐞𝐮𝐬, 𝟏𝟕𝟓𝟖) 𝐎𝐫𝐝. 𝐒𝐜𝐨𝐫𝐩𝐚𝐞𝐧𝐢𝐟𝐨𝐫𝐦𝐞𝐬, 𝐅𝐚𝐦. 𝐓𝐫𝐢𝐠𝐥𝐢𝐝𝐚𝐞 

Este o specie marină bentonică, cu preferință pentru substratul nisipos sau pietros, având arealul de răspândire nord-estul Atlanticului, Marea Nordului, Marea Mediterană, iar în trecut în tot lungul litoralului Mării Neagre. Rândunica de mare (Chelidonichthys lucerna), actualmente specie mult diminuată numeric, este menționată până în prezent în literature ihtiologică românească alături de o altă specie și anume Chelidonichthys gurnardus ca singurele reprezentante ale familiei și ale genului la litoralul nostru.
Exemplarele mari din Marea Neagră ajung la adâncimi cuprinse între 20-200 m, în schimb cele mici nu depășesc adâncimea de 60 m. Un adult din această specie poate avea lungimea cuprinsă între 30-70 cm.
Corpul este aproape cilindric, solzii liniei laterale transformați în plăcuțe osoase, fruntea amplă, ochii mari și imobili poziționați pe părțile laterale ale capului, spatele cu două înotătoare dorsale destul de fine, prima mai scurtă alcătuită din 9-10 radii, iar a doua înătătoare mai lungă, ajungând până în zona pedunculului codal, formată din 16 radii moi.
Înotătoarele pectorale, totdeauna tivite cu albastru, sunt foarte bine dezvoltate, largi ca niște aripi, prevăzute cu câte trei radii izolate, lungi, mobile. Cu ajutorul lor peștele se deplasează pe fundul apei, căutând prin nisip animale precum (moluște, creveți, crabi și alte crustacee, hrana sa preferată).
Coloritul este destul de variabil, pornind de la nuanțe maronii-brun-roșcate, cu pete gri pe partea dorsală și laterale, și în tonuri de roz, alb și cenușiu – argintiu pe partea ventrală.
Rândunica de mare este un pește care înoată foarte bine, se ridică în salturi deasupra apei, parcurgând cca. 15-20 m, dând impresia de multe ori că ar zbura datorită aripioarelor pectorale ca niște aripi.
Prin contractarea muschilor ce se află în apropierea vezicii gazoase și care fac să vibreze aerul bicameral din interiorul acesteia, emite un sunet interesant, ca un grohăit cu rolul de a păstra unitatea grupului.
Reproducerea la această specie are loc pe tot parcursul anului, dar mai ales în lunile mai-iulie. Depunerea pontei se face în mai multe reprize, iar icrele sunt pelagice.
Longevitatea cunoscută este de 15 ani.
În Lista roșie IUCN este o specie nepericlitată(LC), nu sunt prevăzute măsuri speciale de protecție.

𝐒̦𝐭𝐢𝐚𝐭̦𝐢 𝐜𝐚̆……?
𝐄𝐬𝐭𝐞 𝐧𝐮𝐦𝐢𝐭𝐚̆ 𝐑𝐚̂𝐧𝐝𝐮𝐧𝐢𝐜𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐫𝐞, 𝐝𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐭𝐚̆ 𝐳𝐛𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐩𝐥𝐚𝐧𝐚𝐭 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐢̂𝐥 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐬𝐚𝐥𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐚𝐦𝐩𝐥𝐞 𝐝𝐞𝐚𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚 𝐚𝐩𝐞𝐢.
𝐀𝐫𝐞 𝐨𝐛𝐢𝐜𝐞𝐢𝐮𝐥 𝐬𝐚̆ 𝐬𝐭𝐞𝐚 𝐩𝐞 𝐟𝐮𝐧𝐝𝐮𝐥 𝐚𝐩𝐞𝐢, 𝐢̂𝐧 𝐧𝐢𝐬𝐢𝐩, 𝐧𝐚̆𝐦𝐨𝐥 𝐬𝐚𝐮 𝐩𝐢𝐞𝐭𝐫𝐢𝐬̦, 𝐜𝐮 𝐛𝐨𝐭𝐮𝐥 𝐬𝐚̆𝐮 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐚𝐫𝐠 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐡𝐢𝐬, 𝐚𝐬𝐭𝐟𝐞𝐥 𝐢̂𝐧𝐜𝐚̂𝐭 𝐬𝐚̆ 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐝𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐮𝐬̦𝐮𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐦𝐢𝐜𝐢 𝐩𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐬̦𝐢 𝐜𝐫𝐮𝐬𝐭𝐚𝐜𝐞𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐣𝐮𝐫𝐮𝐥 𝐬𝐚̆𝐮.
𝐔𝐧𝐢𝐢 𝐜𝐞𝐫𝐜𝐞𝐭𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐝𝐞 𝐩𝐚̆𝐫𝐞𝐫𝐞 𝐜𝐚̆ 𝐯𝐢𝐭𝐞𝐳𝐚 𝐝𝐞 𝐳𝐛𝐨𝐫 𝐚𝐫 𝐟𝐢 𝐝𝐞 𝟒𝟎 𝐤𝐦/ 𝐡. 

𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞: dr. Claudia Ionelia Goga, muzeograf - Secția de Științele Naturii.

𝐅𝐨𝐭𝐨: marea.neagra.ro http://www.randunica.de.mare.ro/ Muzeul Olteniei

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.