Depozit de piese din silex care a fost descoperit pe teritoriul comunei Băbăiţa (jud. Teleorman)

 

 

Muzeul Judeţean Teleorman, instituţie de cultură aflată în subordinea Consiliului Judeţean Teleorman, vă invită joi, 1 aprilie a.c., ora 11.00, la deschiderea Exponatului Lunii Aprilie.
Pentru perioada 1 – 30 aprilie 2021, Muzeul Judeţean Teleorman propune publicului vizitator un depozit de piese din silex care a fost descoperit pe teritoriul comunei Băbăiţa (jud. Teleorman).
Contextul descoperirii acestui depozit de piese din silex este neclar, acestea fiind trimise Muzeului Judeţean Orăşenesc de Istorie Alexandria de către inginerul Mihai Gheorghe pe data de 9 mai 1968.
Între limitele administrative ale comunei Băbăiţa cât şi ale celei învecinate, Frăsinet, există mai multe situri preistorice din eneolitic aparținând culturii Gumelnița, printre care tell-ul denumit de localnici „Măgura din Vâlcele”.
Depozitul de la Băbăiţa este constituit dintr-un număr de 16 lame din silex cu dimensiuni de peste 8 cm, cea mai lungă având 16,4 cm. Au fost cioplite dintr-un silex maroniu sau gri-gălbui, de bună calitate. Majoritatea prezintă retușe pe una sau ambele laturi. Tehnica de debitaj corespunde percuţiei indirecte realizate cu o piesă intermediară din corn.
Pentru neo-eneolitic se disting trei tipuri de contexte în care tezaurele au fost depuse: în locuințe, în așezări și în afara lor. La sud de Carpați depozitele de piese litice ce se încadrează în toate cele trei situații. Alte depozite au mai fost descoperite la Leşile (jud. Argeş), Măgura (com. Măgura, jud Teleorman), Brebeni (jud. Olt), Urlați (jud. Prahova), Vlădiceasca (jud. Călărași), Gumelnița (jud. Călărași), Geangoiești (jud. Dâmbovița) și Pietrele (jud. Giurgiu).
În preistorie, fenomenul de depunere/tezaurizare a pieselor de silex nu a fost unitar și nu există o singură explicaţie. Ele au putut funcționa ca rezerve de lame păstrate în gropi, în recipiente din ceramică sau alte materii perisabile. Ele puteau fi transformate în unelte (răzuitoare sau inserții de seceră). Lamele de foarte mari dimensiuni ar fi putut fi piese de prestigiu, ținând cont că erau aduse din nordul Bulgariei și erau produse de adevărați artizani specializați.

 

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean Teleorman.