Monede antice de la Nicopolis ad Istrum

 

 

Monede antice de la Nicopolis ad Istrum din colecția Maria și Dr. George Severeanu

Orașul Nicopolis ad Istrum (Nikiup, Bulgaria) a fost întemeiat de împăratul Traian în timpul războaielor daco-romane, ca urmare a unei victorii obținute împotriva unei coaliții a dacilor și a roxolanilor, ce atacaseră în iarna dintre anii 101-102 p.Chr. zona de dincolo de Dunăre pentru a încetini înaintarea trupelor romane spre nord. Situată în apropierea râurilor Rosița și Iantra, așezarea se afla la intersecția celor mai importante drumuri din interiorul provinciei Moesia Inferior, făcând legătura spre nord cu Novae și linia Dunării, spre est, cu Markianopolis, și mai departe cu Odessos și litoralul Mării Negre, iar spre sud, cu Augusta Traiana și Hadrianopolis, ajungând până la Byzantion. Poziția sa strategică va contribui la desfășurarea unui comerț înfloritor, fapt ce conduce la dezvoltarea sa într-un timp foarte scurt.

Orașul este construit după un plan ortogonal, cu străzi drepte, orientate nord-sud și est-vest, ce erau pavate cu dale mari de calcar și delimitate de borduri, fiind prevăzute cu un sistem de canalizare eficient, ale cărui componente pot fi văzute și astăzi. Planul său cuprindea un forum înconjurat de coloane cu capiteluri ionice în care erau expuse mai multe statui, între care se remarca o statuie a împăratului Traian călare, câteva clădiri publice, o bazilică cu trei nave, un bouleuterion (în care aveau loc adunările consiliului cetățenilor), un templu al lui Cybele, un teatru și termele publice.
Evoluția ascendentă a orașului este puternic afectată de incursiunea costobocilor din anul 170 p.Chr., care provoacă distrugeri masive ale acestuia, deoarece el nu avea încă ziduri de apărare. După trecerea pericolului, se vor iniția lucrări de construcție ale unui zid de incintă înalt de până la 8 m, cu porți de intrare încadrate de turnuri de apărare ce ajungeau până la 12 m, dintre care cea principală, Porta Romana, era orientată spre vest. Tot acum se vor reface și alte clădiri monumentale, se vor construi altele noi.

Un edificiu impresionant (thermoperipatos) ar fi fost construit în timpul împăratului Commodus, între anii 184-185 p.Chr. pe locul unei mai vechi construcții ce nu mai era folosită chiar înainte de anul 170 p.Chr. Nu este cunoscut foarte clar scopul clădirii, dar se presupune că aceasta era folosită în mod special pentru scopuri comerciale, întâlniri de afaceri, discuții și tocmiri de mărfuri. Viața meșteșugărească a cetății erau variată, de la tăierea și fasonarea pietrei la centru producător de ceramică locală, asigurând venituri consistente cetățenilor săi.

O altă dovadă a prosperității sale în vremea dinastiei Antoninilor este evidențiată de o situație consemnată într-o inscripție descoperită în anul 1923 (IGB II, 659). După moartea lui Commodus, în cadrul luptelor pentru ocuparea tronului de la Roma, orașul oferă celui ce se arăta ca fiind câștigător, Septimius Severus, uriașa sumă de 700000 denari, în semn de apreciere și bună credință. Severus trimite o scrisoare de mulțumire locuitorilor orașului în anul 198 p.Chr., pe care aceștia o inscripționează pe o stelă de calcar, ce va fi expusă în piața cetății.

Activitatea monetară a cetății debutează în vremea lui Antoninus Pius, de la care orașul a primit dreptul de a emite monedă. Pe emisiunile de bronz de nominal superior este imprimat și numele guvernatorului Traciei, acesta fiind legat de rang pretorian (Pick 1225). În timpul lui Commodus, sunt înregistrate ultimele monede cu numele împăratului pe avers însoțit pe revers de numele guvernatorului Traciei, Caecilius Servilianus, legatus augusti pro praetore (circa 188-192 p.Chr.), pentru că din vremea lui Septimius Severus orașul va fi trecut din punct de vedere administrativ din provincia Tracia în cadrul Moesiei Inferior. Din punct de vedere monetar se constată o producție însemnată a emisiunilor de bronz, cu portretele familiei Severilor, fapt ce indică prosperitatea orașului ce se bucură de atenția împăratului. Pe reversul monedelor de nominal mare, este imprimat numele guvernatorilor provinciei Moesia Inferior, începând cu Pollenius Auspex (194-196 p.Chr.), aceștia fiind legatus de rang consular.

Din urmărirea succesiunii lor, reiese faptul că în vremea lui Caracalla, monetăria a fost pentru câțiva ani închisă, deoarece nu există emiteri cu numele guvernatorilor dintre anii 212-215 p.Chr. Măsura ar fi fost provocată de o nemulțumire a împăratului, care vizitează cetatea în 212 și constată că aici nu fuseseră organizate sărbători în onoarea sa.

Emisiunile reîncep de la Macrinus (217-218), ele fiind inscripționate cu numele legatului M. Statius Longinus (215-217 p.Chr.). Acestea continuă până la Elagabal, când sunt bătute doar monede cu numele guvernatorului T. Flavius Novius Rufus (218-219/220 p.Chr.). După acesta, monetăria își întrerupe iarăși activitatea până în timpul lui Gordian III, când după câteva emiteri abundente, își închide porțile definitiv.

În cadrul colecției Maria și Dr. George Severeanu, se păstrează un lot important de monede emise la Nicopolis ad Istrum, ce aparțin în special lui Septimius Severus și familiei imperiale. Monedele ilustrate fac parte din colecția noastră.

 

Sursa informațiilor Muzeul George Severeanu.