sâmbătă, 6 martie 2021

Ghionoaia verde (Picus viridis)

 


EXPONATUL SĂPTĂMÂNII - Ghionoaia verde (Picus viridis)
Una din cele mai răspândite specii de ciocănitori din Europa centrală este ghionoaia verde (Picus viridis). Trăiește în păduri de foioase luminoase, în parcuri, dar și în regiuni cu livezi. În România evită pădurile de conifere, cuibărind în principal în zone colinare și de șes. Trăiește în libertate maxim 15 ani.
Ghionoaia verde are penajul de culoare verde pe partea dorsală, mai deschisă pe partea ventrală, iar pe partea superioară a capului și a cefei penajul este roșu; masculul se deosebește de femelă prin prezența unei pete roșii pe mijlocul ”mustății” negre. Corpul acesteia măsoară în jur de 30–36 cm în lungime, cu o anvergură a aripilor de 45–51 cm.
Se hrănește aproape în exclusivitate cu furnici și larvele acestora. Ocazional mai poate captura și alte insecte, reptile de talie mică (șopârle) și consumă chiar și fructe de pădure sau semințe. Furnicile constituie însă cea mai mare parte a hranei și în perioadele de iarnă; din această cauză specia este foarte sensibilă la iernile foarte reci. Poate săpa până la 85 cm în zăpadă, pentru a ajunge la mușuroi. Se estimează că o familie formată din 7 pui consumă în jur de 1,5 milioane de furnici și larve ale acestora înainte de a părăsi cuibul.
Poate fi observată deseori și pe sol, adunând furnici și larvele lor, pe care le lipește mai întâi de limba ei lungă, apoi le consumă.
Pentru cuibărit folosește de preferință scorburile existente sau amenajează unele în lemnul moale, putrezit, la înălțimi începând de la un metru deasupra solului. De obicei masculul este cel care construiește scorbura. Unele scorburi din copaci sunt utilizate pentru reproducere mai mult de 10 ani, dar nu neapărat de aceeași pereche.
Femela depune 4-11 ouă albe la începutul lunii aprilie.
Masculul și femela clocesc împreună ouăle, timp de 19-20 de zile. Puii se dezvoltă în 18-21 de zile, timp în care sunt îngrijiți și hrăniți de părinți. După această vârstă ies din cuib și stau în preajma acestuia, refugiindu-se în scorbură în caz de pericol. Ei devin independenți de părinți la câteva zile de la ieșirea din cuib.
În muzeul nostru pot fi observate două exemplare în sala a III-a.
#QRCODE

 

Sursa informațiilor Muzeul de Științele Naturii din Aiud.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu