joi, 3 noiembrie 2022

„Verba volant, scripta manent.” Tăbliță cerată cu scriere latină, descoperită la Alburnus Maior (în prezent Roșia Montană, jud. Alba), sec. II p. Chr, colecția MNIR

 

„Verba volant, scripta manent.”


Tăbliță cerată cu scriere latină, descoperită la Alburnus Maior (în prezent Roșia Montană, jud. Alba), sec. II p. Chr, colecția MNIR


Expoziția „Dacia. Ultima frontieră a romanității” deschisă la #MNIR până în martie 2023, este structurată cronologic pe șase teme generice:
- Etapa finală a primei epoci a fierului și conexiunile localnicilor cu lumea sciticăꓽ sunt prezentate piese de ceramică, arme și podoabe, specifice culturilor hallstattiene târzii;
- Terra Dacorumꓽ este dedicată civilizațiilor antice care s-au dezvoltat pe teritoriul României în cea de-a doua epocă a fierului – La Tène. Rolul central îi revine civilizației dezvoltate de geto-daci, în spațiul definit de țărmul vestic al Mării Negre, bazinul Carpatic și fluviul Dunărea;
- Pax Romanaꓽ își propune să ofere vizitatorului o imagine sintetică a modului de viață roman în spațiul provinciilor Dacia și Moesia Inferior, cu sublinierea aspectelor particulare, specifice zonei;
- La porțile Imperiuluiꓽ este dedicată comunităților din spațiul locuit anterior de geto-daci, transformărilor pe care acestea le suferă în contextul noilor realități generate de prezența imperiului și de conviețuirea dacilor liberi cu triburile germanice și sarmatice așezate aici în primele trei secole ale erei creștine;
- Construind Terra Christianaꓽ perioada secolelor IV – VII p. Chr. este caracterizată de trei jaloane istorice determinante pentru acest spațiu: retragerea armatei și a administrației din Provincia Dacia, pătrunderea creștinismului și marile migrații;
- „Barbarii” și Imperiul - Transformarea lumii romane – cotidian și conflictꓽ răsfoind scrierile Antichităţii Târzii despre Dacia se conturează percepţia Dunării ca o frontieră politică şi simbolică, unul dintre principalele repere ale iniţiativelor politice ale Imperiului sau ale unor populații în migrație. În același timp, în cursul secolelor IV-VII, spațiul de la nordul Dunării de Jos a fost și o zonă a continuității civilizației romane provinciale și de sinteză culturală a moștenirii acesteia cu culturile diferitelor populații migratoare germanice, iraniene, slave sau de sorginte central asiatică.

 

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu