Topor neolitic

 

EXPONATUL SĂPTĂMÂNII - Muzeul de Istorie
21 - 27 noiembrie

Topor neolitic

Topor din silex de culoare gălbuie, de formă trapezoidală, cioplit aproximativ drept pe o față și rotunjit pe cealaltă.
L=10,1 cm; l=5,6 cm.
Nr. de inv. A 48, colecția Neolitic.
Provine din cercetările sistematice realizate de Dumitru Berciu la Copăcelu, fost Valea Răii.
Aşezarea de la Copăcelu se află la 5 km sud-vest de Rm. Vâlcea, pe terasa aluvionară de pe partea stângă a pârâului Sărata, având la nord dealuri de tufuri vulcanice dacitice de vârstă Dendronian inferior, iar spre sud-est, lunca Oltului.
Meritul de a fi descoperi aşezarea de aici revine prof. D. Berciu, care realizează un sondaj în curtea fostului SMT, în anul 1960, pentru ca între anii 1962-1964 să facă cercetări arheologice sistematice la care a participat studentul Cornel Mirescu şi Gheorghe Petre-Govora.
D. Berciu publică în anul 1966 rezultatele sumare ale cercetării, precizând că la Valea Răii materialul arheologic descoperit aparţine neoliticului timpuriu (cultura Starcevo-Criş, cu două nivele de locuire), suprapus de o ceramică aparţinând culturii Boian (faza a II-a de început) din neoliticul dezvoltat.
Încadrarea cronologică a descoperirilor de la Copăcelu ( Valea Răii), ca şi toate referirile
ulterioare, sunt datorate sistemului propus de cercetătorul Gh. Lazarovici, devenit practic un adevărat sistem de referinţă.
În anul 1969 D. Berciu, împreună cu M.Iosifaru şi S.Purice fac o săpătură de salvare în curtea Căminului Cultural, unde descopără atât nivelul de cultură aparţinând neoliticului timpuriu cât şi o locuinţă Verbicioara , faza finală.
Cercetările au fost reluate în anul 2002, când în zonă au fost mutaţi sinistraţii de la Ocnele Mari, în urma scufundării Câmpului de sonde II, de către M.Iosifaru şi C. Fântâneanu.Cercetările de salvare din anul 2002 au fost făcute la limita de S a aşezării în punctele:Centrala Termică, Govil, Drumul 2-2' şi Căminul Cultural, şi au permis realizarea unei stratigrafii.Pe suprafaţa cercetată s-a putut face delimitarea sitului spre sud. S-a constatat o locuire intensă pe loturile P1, P2, P7, sporadică pe loturile P3, P9, P8, pentru ca pe loturile P4, P5,P6, P10 şi P11 să apară stratul de viitură având o grosime ce variază între 0,30 m 1,90 m, ceea ce nea determinat să concluzionăm că probabil în vechime Oltul avea un braţ paralel cu matca şi forma o serie de insule, dintre care Ostrovenii de astăzi, situat la aprox. 5 km în amonte, dar şi Copăcelu, după care revenea la vechea matcă.
Stratul de cultură neolitic are grosimea de cca. 0,90 m şi două nivele de locuire cu bordeie de formă aproximativ rotundă, dispuse probabil în şiruri.Nivelul de cultură neolitic apare la adâncime de -1,60 m faţă de nivelul de călcare actual,deasupra sa fiind un strat masiv de viitură. Într-un singur punct, în secţiunea trasată pe Drumul 2-2' la o adâncime cuprinsă între -1,40-1,60 au fost descoperite câteva fragmente ceramice aparţinând culturii Coţofeni, fără a avea însă un nivel de cultură propriu-zis.
În punctul Căminul Cultural, s-au găsit materiale din epoca bronzului aparţinând culturiiVerbicioara, fazele IV-V, dar şi un strat de cultură neolitic timpuriu cu două nivele.
Cronologic, descoperirile neolitice se îcadrează în fazele IIIB şi IVA ale culturii Starcevo-Criş (după cronologia propusă de Gh.Lazarovici) şi Cârcea III-IV (Viaduct I-II), după M. Nica. În termeni de cronologie absolută aceasta înseamnă aproximativ 4530+-75 B.C., fără însă a absolutiza această dată.
În anul 2003-2004 se face cercetare arheologică sistematică de M. Iosifaru şi C. Fântâneanu în mai multe puncte: Curtea fostului SMT, la cca 20m est de vechile săpături din anii 1962-1964 ; pe proprietatea Govil, la cca 10m nord de săpăturile din 2002 şi proprietăţile Sârbu Ana, Colţa Ilie, Colţa Elisabeta,Niţişor Vasile şi Dogaru Ilie, situate la nord de DN Rm. Vâlcea Tg. Jiu, unde au fost făcute mai multe casete pentru a urmării locuirea din acest sit. S-au putut constata următoarele: aşezarea neolitică aparţinând culturii Starcevo Criş se întinde de o parte şi de alta a DN Rm. Vâlcea – Tg.Jiu, până în apropierea pârâului Sărata, numai pe terasa joasă a acestuia; locuire sporadică Glina şi Gornea – Orleşti, a fost întâlnită doar la sud de DN Rm. Vâlcea –Tg.Jiu, în S XII/2003; nivel de cultură Verbicioara, fazele I şi IV-V, a fost întâlnit în S XII /2003, pe proprietăţile Sârbu Ana, Colţa Ilie şi Colţa Elisabeta. Deoarece nivelul pânzei freatice ajunge la -0,50m la est de Căminul Cultural, a trebuit să renunţăm la adâncimea menţionată la casetele trasate, pe proprietăţile Niţişor Vasile şi Dogaru Ilie fără a putea preciza prezenţa aşezării în punctele menţionate.
Cercetările arheologice preventive din anii 2004-2007 (M. Iosifaru, C.Fântâneanu) făcute pe mai multe proprietăţi, grupate în jurul Căminului Cultural, de o parte şi de alta a DN Rm.Vâlcea Tg. Jiu, au confirmat prezenţa nivelelor de cultură Starcevo-Criş din neoliticul timpuriu dar şi un nivel de locuire Glina şi Verbicioara pe proprietăţile Gogiu Lucia, Marin Toma şi Belbu Valerian.
Materialele descoperite în ultimele campanii de săpături se încadrează în fazele III B –IV A ale culturii Starcevo-Criş.
În anul 2008 se fac cercetari arheologice preventive de către un colectiv format din M.Iosifaru, I.Tuţulescu şi C. Tulugea pe str. Ghioceilor, ce face legătura între DN Rm. Vâlcea – Tg.Jiu şi Ocnele Mari, urmând baza dealurilor tufoase situate la N/E de Căminul Cultural. Cu această ocazie a fost descoperită parţial o locuinţă Sălcuţa în faţa locuinţei cu nr. 62, resturile unei locuinţe Verbicioara I, la 30 m est de pârâul Valea Goruneilor şi două locuinţe cu material Verbicioara I şi IV –V situate la cca 6m vest de locuinţa amintită anterior. Se poate spune că terasa mijlocie a pârâului Sărata a fost locuită numai de purtătorii culturilor Sălcuţa şi Verbicioara.
În anul 2010, cercetarea arheologică preventivă de pe proprietatea d-nei Cocian Ştefăniţa, situată pe str. Ghioceilor, nr.68, a dus la descoperirea unui nivel de cultură aparţinând hallstattului timpuriu.
. La adâncimea de -1, 40 -1,60m a fost descoperită o locuinţă de suprafaţă, iar la extremitatea estică a acesteia un mormânt triplu de înhumaţie ( -1,40 -1,75m). Cercetarea a fost făcută de M.Iosifaru, I.Tuţulescu şi C.Tulugea.
Cercetările de până acum au adus an de an noi informaţii privind locuirea zonei din neoliticul timpuriu până la începutul primei vârste a fierului. Nu este exclus să apară pe viitor noi elemente şi date privind locuirile şi din alte epoci.

 

Sursa informațiilor Muzeul Județean Aurelian Sacerdoțeanu Vâlcea.