Curios să vezi vasul cu inscripția DECEBALVS PER SCORILO, sfârșitul secolului I. p. C., descoperit la Sarmizegetusa Regia? Te așteptăm la Muzeul Național de Istorie a României!
Restaurat din fragmentele ceramice descoperite în săpăturile coordonate de Constantin Daicoviciu, în 1954 și 1955, împrăștiate în centrul unei clădiri cu plan circular de mari dimensiuni, alături de un bogat inventar datat la finalul secolului I p. Chr., acest vas este prin forma neobișnuită, dimensiunile considerabile și prezența unor cuvinte scrise cu litere latine imprimate în lutul crud, pe exteriorul pereților, un "unicum" în repertoriul descoperirilor din epoca târzie a fierului din Dacia preromană, dar și în spațiul mai larg greco-roman.
Nu doar că forma sa nu are analogii în repertoriul ceramic, dar pare greu de explicat ca funcționalitate. Având în vedere deschiderea gurii (126 cm diametru) raportată la baza foarte îngustă, ascuțită, de doar câțiva centimetri, o înălțime de 70 cm, precum și masivitatea pereților, acest vas nu se putea susține de unul singur, cu gura în sus. Ar fi trebuit în schimb să fie fixat într-o cavitate (care nu a fost găsită în săpătură) sau suspendat. Nu este exclus nici ca el să fi fost, de fapt, un capac, o formă de acoperire, poate a unui altar. Un set de orificii perforate sub buză, cu un diametru de aproximativ 1 cm, și încă alte două individuale dispuse pe aceeași linie de diametru a vasului (dar care puteau face parte din alte perechi – descompletate de fragmentele ceramice lipsă) nu pot fi considerate puncte de susținere pentru că nu sunt dispuse simetric. Ele par mai degrabă a fi reparații antice, ce încadrează traseul unor mari fisuri longitudinale.
Ștampilele ce au rezultat în litere latine vizibile relief pe suprafața vasului au fost grupate în patru perechi compuse fiecare din două cartușe imprimate pe exteriorul pereților, sub buză. Unul din cartușe conține numele DECEBALVS și al doilea formula PER SCORILO. În forma actuală, restaurată a vasului au fost cuprinse două astfel de perechi și încă un cartuș cu DECEBALVS. Un fragment ceramic cu inscripția PER SCORILO a fost identificat undeva în zona Dealului Grădiștii la începutul secolului al XIX-lea, în timpul cercetărilor de teren organizate de Fiscul Austriac. Fragmentul ceramic respectiv nu s-a păstrat și de descoperire nu s-a aflat decât în 1968, atunci când s-au publicat rapoartele austriece din 1803.
În ceea ce privește semnificația ștampilelor, și chiar limba în care ele au fost scrise, s-au propus mai multe interpretări, raritatea situației generând ample discuții. Constantin Daicoviciu citea inscripțiile ca fiind în limba dacă și însemnând "Decebal fiul lui Scorilo", făcând în așa fel legătura cu sursele antice care menționau regi daci cu astfel de nume, "per" fiind deci un cuvânt dacic ce ar însemna copil, înrudit cu latinescul "puer".
Ion Horațiu Crișan și I.I. Russu au propus o interpretare mult mai apropiată de ce se cunoaște a fi sensul altor inscripții de pe vase, de lut sau metal, din lumea antică și anume că i-ar indica pe proprietarul vasului și pe olarul care l-a făcut, inscripția fiind în latină: (vasul lui) Decebalvs (făcut) prin Scorilo. O variantă a acestei teze îi aparține lui C.C. Petolescu care a recunoscut tot limba latină și a interpretat ștampila ca o dedicație - "de la Decebal pentru Scorilo" - caz în care numele ar putea, din nou, să reprezinte personaje regale.
Unicitatea recipientului face ca întrebările legate de utilitatea acestuia, vas sau capac, cultică - vas de libații (?), sau una practică, vas de provizii/stocare (?), identitatea proprietarului sau semnificația mesajului transmis de ștampile să rămână încă deschise.
Informație științifică: Emil Dumitrașcu, Maria-Magdalena Ștefan (MNIR)
Bibliografie: Crișan 1977, 442-443; Daicoviciu et alli, 1955, 195-204; fig. 3-9. Daicoviciu et alli, 1957, 261; Glodariu 1986-1987, 93-97; Jakó 1968, 435; Petolescu 2016, 49, IDR III/3, 272.
Detalii despre programul de vizitare și bilete 
https://www.mnir.ro/
Vă așteptăm!
Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.
18 septembrie - Ziua Internațională a Geologilor
În România, utilizarea rocilor și mineralelor se regăsește încă din epoca paleolitică, dovezi fiind găsite în uneltele din piatră. În Antichitate, mineritul era o activitate intensă, iar exploatarea resurselor naturale a contribuit la dezvoltarea civilizațiilor de pe teritoriul țării noastre.
Vă invităm să explorați câteva imagini din Colecția de minerale și paleontologie a Secției de Științele Naturii de la Muzeul Național al Banatului, unde veți putea descoperi fragmente din istoria Pământului. Sperăm ca în curând să vă putem prezenta aceste comori într-o expoziție dedicată, ce va aduce în fața dumneavoastră lumea fascinantă a geologiei.
La mulți ani tuturor geologilor!