Una dintre cele mai puternice divinități feminine ale antichității este Hecate, fiica titanului Perses și a nimfei Asteria. Originară din provincia Caria din Asia Mică, cu un cunoscut sanctuar la Lagina, Hecate avea putere asupra cerului, pământului și apei, dar este cunoscută mai ales ca zeița magiei. În iconografie, Hecate apare reprezentată sub formă trimorfă, hekataia, ținând în mână o varietate de obiecte, inclusiv torțe, chei, șerpi și pumnale și acompaniată de animale, în special câini. Câinele este un gardian al ușilor și intrărilor, prin urmare, este legat la granița dintre viață și moarte, fiind adesea sacrificat în contextul riturilor dedicate cultului.
Ca urmare a naturii ei triple, reprezentările ei erau adesea plasate la răscruci cu trei drumuri, dar și în fața porților orașelor sau caselor private. În calitate de deținătoare a cheilor care pot debloca porțile dintre tărâmuri, ea poate deschide și intrarea spre tărâmul morții, ceea ce a condus la transformarea ei într-o zeiță puternic asociată cu vrăjitoria și practicarea magiei. Medea, eroina din mitul argonauților, cunoscută practicantă a magiei și preoteasă a cultului, aruncă un blestem asupra lui Iason cu ajutorul zeiței Hecate.
Gema din colecția Maria și dr. George Severeanu o redă pe zeiță în forma triplă, ținând torțe care ghidează drumul și flancată de doi câini. Reprezentarea provine din mitul răpirii Persefonei în infern, a cărei martoră a fost Hecate și care apoi pornește să o caute cu ajutorul a două torțe cu care luminează calea în lumea de dincolo. Astfel de mici obiecte aveau rol apotropaic, de protecție, dar puteau fi folosite și în practicarea magiei, adesea purtând și inscripții specifice.
Sursa informațiilor Muzeul George Severeanu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu