VAS CERAMIC GÂRLA MARE

 

𝐋𝐚𝐛𝐨𝐫𝐚𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐑𝐞𝐬𝐭𝐚𝐮𝐫𝐚𝐫𝐞-𝐂𝐨𝐧𝐬𝐞𝐫𝐯𝐚𝐫𝐞, 𝗠𝘂𝘇𝗲𝘂𝗹 𝗢𝗹𝘁𝗲𝗻𝗶𝗲𝗶 𝗖𝗿𝗮𝗶𝗼𝘃𝗮
VAS CERAMIC GÂRLA MARE
𝗗𝗮𝘁𝗮𝗿𝗲: 𝟭𝟲𝟬𝟬 – 𝟭𝟭𝟱𝟬 î.𝗛𝗿
𝘈ș𝘢 𝘤𝘶𝘮 𝘤𝘶𝘭𝘵𝘶𝘳𝘢 𝘊𝘶𝘤𝘶𝘵𝘦𝘯𝘪 𝘦 𝘤𝘰𝘯𝘴𝘪𝘥𝘦𝘳𝘢𝘵ă 𝘢𝘱𝘰𝘨𝘦𝘶𝘭 𝘢𝘳𝘵𝘦𝘪 𝘯𝘦𝘰𝘭𝘪𝘵𝘪𝘤𝘦, 𝘤𝘶𝘭𝘵𝘶𝘳𝘢 𝘎â𝘳𝘭𝘢 𝘔𝘢𝘳𝘦 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘤𝘰𝘯𝘴𝘪𝘥𝘦𝘳𝘢𝘵ă 𝘤𝘢 𝘧𝘪𝘪𝘯𝘥 𝘤𝘦𝘢 𝘮𝘢𝘪 𝘪𝘮𝘱𝘰𝘳𝘵𝘢𝘯𝘵ă 𝘳𝘦𝘱𝘳𝘦𝘻𝘦𝘯𝘵𝘢𝘳𝘦 𝘢 𝘢𝘳𝘵𝘦𝘪 𝘥𝘪𝘯 𝘌𝘱𝘰𝘤𝘢 𝘉𝘳𝘰𝘯𝘻𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘥𝘪𝘯 𝘙𝘰𝘮â𝘯𝘪𝘢, 𝘳𝘦𝘮𝘢𝘳𝘤â𝘯𝘥𝘶-𝘴𝘦 𝘱𝘳𝘪𝘯 𝘦𝘭𝘦𝘨𝘢𝘯ț𝘢 𝘮𝘰𝘥𝘦𝘭ă𝘳𝘪𝘪 𝘤𝘦𝘳𝘢𝘮𝘪𝘤𝘪𝘪 ș𝘪 𝘱𝘳𝘪𝘯 bogăția 𝘥𝘦 𝘰𝘣𝘪𝘦𝘤𝘵𝘦 𝘥𝘦 𝘱𝘰𝘥𝘰𝘢𝘣ă, 𝘢𝘴𝘦𝘮ă𝘯ă𝘵𝘰𝘢𝘳𝘦 𝘤𝘦𝘭𝘰𝘳 𝘮𝘪𝘤𝘦𝘯𝘪𝘦𝘯𝘦.
Ca tehnică de decorare au fost utilizate inciziile, canelurile, împunsăturile succesive și ștampilarea cu instrumente speciale. La realizarea decorului s-au folosit elemente precum triunghiul, rombul, spirala, cercul și arcul de cerc. Pentru evidențierea decorului care se realiza atunci când pasta era crudă s-a întrebuințat o pastă albă de incrustație aplicată peste zonele decorate.
Muzeul Olteniei deține o colecție bogată și variată de piese ceramice din cultura Gârla Mare. În cadrul laboratorului nostru au fost restaurate și conservate numeroase piese din această colecție, rămânând în continuare prioritară pentru restaurare.
𝘗𝘪𝘦𝘴𝘢 𝘧𝘢𝘤𝘦 𝘱𝘢𝘳𝘵𝘦 𝘥𝘪𝘯 𝘤𝘢𝘵𝘦𝘨𝘰𝘳𝘪𝘢 𝘰𝘣𝘪𝘦𝘤𝘵𝘦𝘭𝘰𝘳 𝘤𝘦𝘳𝘢𝘮𝘪𝘤𝘦 𝘪𝘯𝘵𝘳𝘢𝘵𝘦 î𝘯 𝘭𝘢𝘣𝘰𝘳𝘢𝘵𝘰𝘳 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 „𝘳𝘦-𝘳𝘦𝘴𝘵𝘢𝘶𝘳𝘢𝘳𝘦”. 𝘋𝘦ș𝘪 𝘢𝘴𝘶𝘱𝘳𝘢 𝘢𝘤𝘦𝘴𝘵𝘦𝘪𝘢 𝘴-𝘢 𝘪𝘯𝘵𝘦𝘳𝘷𝘦𝘯𝘪𝘵 î𝘯 𝘵𝘳𝘦𝘤𝘶𝘵, 𝘴𝘵𝘢𝘳𝘦𝘢 𝘥𝘦 𝘤𝘰𝘯𝘴𝘦𝘳𝘷𝘢𝘳𝘦 𝘦𝘳𝘢 𝘤𝘳𝘪𝘵𝘪𝘤ă 𝘥𝘶𝘤â𝘯𝘥 𝘭𝘢 𝘪𝘮𝘱𝘰𝘴𝘪𝘣𝘪𝘭𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦𝘢 𝘷𝘢𝘭𝘰𝘳𝘪𝘧𝘪𝘤ă𝘳𝘪𝘪 𝘮𝘶𝘻𝘦𝘢𝘭𝘦.
𝗖𝗼𝗺𝗽𝗹𝗲𝘅𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗺𝗲𝘁𝗼𝗱𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗲𝗶 𝗱𝗲 𝗿𝗲𝘀𝘁𝗮𝘂𝗿𝗮𝗿𝗲 ș𝗶 𝗰𝗼𝗻𝘀𝗲𝗿𝘃𝗮𝗿𝗲 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗱𝗮𝘁ă 𝗱𝗲 𝗱𝗶𝘃𝗲𝗿𝘀𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗱𝗲𝗴𝗿𝗮𝗱ă𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝘀𝘂𝗳𝗲𝗿𝗶𝘁𝗲 ș𝗶 𝗮𝗻𝘂𝗺𝗲:
stare fregmentară; intervenție anterioară inadecvată; prezenta depuneri de săruri, murdărie, pământ; multe zone de lipire își pierduseră aliniamentul; unele fragmente erau detașate, altele instabile; ghipsul utilizat pentru completări era fisurat / rupt / desprins, deseori acoperind suprafața ceramică; asamblarea se realizase fără curățarea pastei ceramice; adezivul utilizat (emulsie de poliacetat de vinil) era foarte îmbătrânit și în toate cazurile depășea limita muchiilor fragmentelor, pătând suprafața fragmentelor ceramice.
A fost necesar să se intervină cu metode complementare în vederea realizării unei intervenții eficace, fără agresarea materialului suport.
𝗣𝗿𝗼𝗰𝗲𝘀𝘂𝗹 𝘁𝗲𝗵𝗻𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗰 𝗱𝗲 𝗿𝗲𝘀𝘁𝗮𝘂𝗿𝗮𝗿𝗲 ș𝗶 𝗰𝗼𝗻𝘀𝗲𝗿𝘃𝗮𝗿𝗲 𝗮 𝗰𝘂𝗽𝗿𝗶𝗻𝘀 𝘂𝗿𝗺ă𝘁𝗼𝗮𝗿𝗲𝗹𝗲 𝗲𝘁𝗮𝗽𝗲:
- imersie în apă caldă pentru desfacerea în fragmentele componente;
- spălarea fragmentelor în soluție de detergent neutru (Tween 20, 10%);
- curățare mecanică pentru îndepărtarea ghipsului, dar și a pământului depus în timpul zacerii în situ;
- curățare cu abur sub presiune pentru îndepărtarea adezivului învechit;
- băi ultrasonice succesive (frecvența ultrasunetelor 28-34 kHz) în soluție apoasă de detergent neutru Tween 20 - 15%, pentru îndepărtarea sărurilor insolubile;
- imersări repetate în apă pentru spălarea detergentului neutru;
- uscare departe de sursă directă de căldură;
- asamblare cu emulsie de poliacetat de vinil (Vinavil 59);
- completarea zonelor lacunare cu ipsos pe suport de ceară dentară;
- finisarea completărilor.
𝘗𝘳𝘪𝘯 𝘳𝘦𝘴𝘵𝘢𝘶𝘳𝘢𝘳𝘦 𝘱𝘪𝘦𝘴𝘢 ș𝘪-𝘢 𝘳𝘦𝘥𝘰𝘣â𝘯𝘥𝘪𝘵 𝘧𝘰𝘳𝘮𝘢 𝘮𝘢𝘪𝘦𝘴𝘵𝘶𝘰𝘢𝘴ă, 𝘪𝘮𝘱𝘳𝘦𝘴𝘪𝘰𝘯â𝘯𝘥 𝘱𝘳𝘪𝘯 𝘥𝘪𝘮𝘦𝘯𝘴𝘪𝘶𝘯𝘪𝘭𝘦 𝘥𝘦𝘰𝘴𝘦𝘣𝘪𝘵𝘦 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘢𝘤𝘦𝘴𝘵 𝘵𝘪𝘱 𝘥𝘦 𝘷𝘢𝘴𝘦 𝘧𝘶𝘯𝘦𝘳𝘢𝘳𝘦: 𝘏 = 26 𝘤𝘮; 𝘋<𝘴𝘶𝘣>𝘣𝘢𝘻ă = 12 𝘤𝘮; 𝘋<𝘴𝘶𝘣>𝘨𝘶𝘳ă = 53 𝘤𝘮.
Material realizat de: 𝘎𝘩𝘦𝘰𝘳𝘨𝘩𝘦 𝘚𝘪𝘮𝘰𝘯𝘢 𝘝𝘪𝘰𝘭𝘦𝘵𝘢, restaurator ceramică 𝘔𝘶𝘻𝘦𝘶𝘭 𝘖𝘭𝘵𝘦𝘯𝘪𝘦𝘪 𝘊𝘳𝘢𝘪𝘰𝘷𝘢

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.