Silvanit de la Baia de Arieș (Munții Apuseni) – „aurul grafic”

 

Silvanit de la Baia de Arieș (Munții Apuseni) – „aurul grafic”

Silvanitul, o telurură de argint și aur, a fost găsit pentru prima dată la „Offenbanya” (Baia de Arieș), în Transilvania, în galeria Francisc, deschisă în 1782, și apoi și în mina Barbara. 

Mineralul a fost denumit inițial ca Wistmuthiches Gold („aur amestecat cu argint și mineralizat cu sulf și bismut”) sau a fost considerat ca fiind o formă de Weissgold (aur alb) – împreună cu (pe atunci încă necunoscutul) telur nativ. Datorită cristalelor prismatice aplatizate, strălucitoare, care semănau cu niște caractere grafice, a primit și numele de aurum graphicum.

Compoziția chimică a mineralului a fost determinată corect numai în 1798, și de atunci, silvanitul și telurul nativ au fost considerate specii minerale diferite. Dar au mai trecut ceva ani până când numele de silvanit a fost transferat acestui mineral, în 1835, de către Louis-Albert Necker de Saussure, un om de știință elvețian. Numele fusese inițial creat în 1796, pentru a denumi „semimetalul care evident diferă de orice altă substanță metalică cunoscută” (adică telurul nativ), aluzie la regiunea Transilvaniei. 

Sylvanite from Baia de Arieș (Apuseni Mts., Romania) – “the graphic gold”

Sylvanite, a silver and gold telluride, was first found at “Offenbanya” (Baia de Arieș) in Transylvania, in the Francisc Gallery, opened in 1782. Then, it was also discovered in the Barbara Mine. 

It was initially considered as Wistmuthiches Gold (“gold mixed with silver and mineralized with sulfur and bismuth”) or as a form of Weissgold (white gold), together with (then not yet known) native tellurium. Because of the shiny, flat prism crystals resembling the shape of graphic characters, it was also named aurum graphicum. 

It was only in 1798, when the real chemical composition of the mineral was correctly determined, and since then, sylvanite and native tellurium were regarded as two different species. However, only years later, in 1835, Louis-Albert Necker de Saussure, a Swiss scientist, transferred the name sylvanite to this mineral. The name was originally created in 1796, for “the semimetal evidently differing from all known metallic substances” (namely native tellurium), in allusion to the Transylvania region. 

Szilvanit Offenbányáról (Szigethegység) – „írásarany”

A szilvanit egy ezüst- és aranytelurid ásvány, amit legelőszőr az erdélyi Offenbányáról írtak le az 1782-ben megnyitott Ferenc (Franciscus) vágatból és később a Borbála (Barbara) bányából. 

Az ásványt legelőszőr Wistmuthiches Gold („ezüsttel kevert és kénnel meg bizmuttal ércesedett arany”) néven írták le és Weissgold-nak (fehér aranynak) értelmezték – az akkor még nem ismert terméstellúrral együtt. Ellaposodott prizmás alakja és fémes fénye miatt, amelyek írásjegyekre emlékeztettek, nevezték el aurum graphicum-nak (írásaranynak).

Kémiai összetételét 1798-ban határozták meg, azóta a szilvanitot és a terméstellúrt két külön ásványfajnak számítják. Később, 1835-ben Louis-Albert Necker de Saussure svájci tudós a szilvanit nevet ehhez az ásványhoz társította. Ezzel a névvel eredetileg (1796) „a félfém, amely az összes más fémes ismert anyagtól különbözik” néven azonosított ásványt (a későbbi terméstellúrt) illették, amely a nevét Erdély helységnevéből, TranSzilvániá-ból, kapta. 

#ExponatulSăptămânii, #MuzeuldeMineralogieUBB, #MuzeeleUBB,
#Exhibitoftheweek, #MineralogicalMuseumBBU, #MuseumsBBU, #AHétÁsványa, #ÁsványtaniMúzeumBBTE, #BBTEMúzeumok, #mineral, #ásvány

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul de Mineralogie UBB, Cluj-Napoca.