𝗖𝘂𝗺 𝗽𝗿𝗶𝗻𝗱𝗲 𝘃𝗶𝗮ță 𝘁𝗿𝗲𝗰𝘂𝘁𝘂𝗹, 𝗳𝗿𝗮𝗴𝗺𝗲𝗻𝘁 𝗰𝘂 𝗳𝗿𝗮𝗴𝗺𝗲𝗻𝘁!

 

O descoperire paleontologică de excepție din Dolj a fost salvată și restaurată astfel încât generațiile viitoare să poată admira o piesă cu o importanță științifică uriașă, deschisă ca o pagină de istorie a planetei noastre. 

În decembrie 2019, pământul din apropierea localității Sadova (județul Dolj) a scos la iveală o adevărată comoară preistorică: o defensă (colț) și două fragmente de craniu aparținând unui proboscidian fosil!

Un 𝐩𝐫𝐨𝐛𝐨𝐬𝐜𝐢𝐝𝐢𝐚𝐧 𝐟𝐨𝐬𝐢𝐥 este, pe înțelesul tuturor, un strămoș preistoric al elefanților de astăzi, care a dispărut cu mii sau milioane de ani în urmă.

Determinările realizate de specialiștii de la Muzeul Olteniei - Științele Naturii, au stabilit că uriașul din trecut avea în jur de 8 ani în momentul în care a murit! 

Deși timpul și-a lăsat amprenta asupra piesei, restaurator - 𝐋𝐚𝐯𝐢𝐧𝐢𝐚 𝐁ă𝐥ă 𝐚 𝐫𝐞𝐮𝐬̦𝐢𝐭 𝐨 𝐫𝐞𝐬𝐭𝐚𝐮𝐫𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐚𝐜𝐮𝐥𝐨𝐚𝐬𝐚̆ 𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞𝐢𝐚.

Defensa a fost descoperită fragmentată în 7 bucăți, pline de fisuri și lacune, însă cifrele finale ale piesei restaurate - reconstruite sunt impresionante:
Lungime totală: 1920 mm (aproape 2 metri!)
Diametru mare: 490 mm
Diametru mijlociu: 445 mm
Diametrul vârfului: 110 mm

Fișa de identitate științifică a gigantului:
Ordin: Proboscidea (Illiger, 1811), Regnul: Animalia, Încrengătura: Chordata, Clasa: Mammalia

Din culisele restaurării vă împărtășim câteva detalii specifice celor 5 etape esențiale ale procesului de o precizie chirurgicală:
Fotografierea – Fiecare fragment a fost documentat vizual înainte de începerea lucrărilor;
Desprăfuirea – Îndepărtarea riguroasă a prafului și a depunerilor superficiale care nu erau încastrate în defensă.
Impregnarea – Pentru consolidare, s-a folosit o soluție de Paraloid B72 și acetonă (în concentrații diferite). Aceasta a fost aplicată prin picurare și injectare direct în fisuri și lacune, dar și prin pensulare pe suprafața fragmentelor.
Lipirea – Reîntregirea formei anatomice a defensei s-a realizat prin unirea celor 7 fragmente cu o soluție concentrată (densitate mai mare) de Paraloid B72 și acetonă.
Umplerea lacunelor – Golurile rămase au fost completate perfect folosind un amestec special de Paraloid B72, acetonă și filler mineral.

Material documentar realizat de 𝐋𝐚𝐯𝐢𝐧𝐢𝐚 𝐁ă𝐥ă, 𝐫𝐞𝐬𝐭𝐚𝐮𝐫𝐚𝐭𝐨𝐫 Secția de Științele Naturii - Muzeul Olteniei

 
#Paleontologie #Restaurare #Dolj #Sadova #Proboscidian #Fosile #IstorieNaturala #Muzeu

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

Halit albastru — o varietate rară de sare gemă.

 

Din colecția sa Muzeul Geologic Național expune maine, în intervalul 10.00 - 21.00 și exemplare de halit albastru — o varietate rară de sare gemă.

Simplitatea compoziției contrastează cu frumusețea aproape ireală a reflexelor albastre, transformând un mineral comun într-o adevărată piesă opera de artă.

Sistem cristalin: cubic
Duritate: 2,5 pe scara Mohs
Clivaj: perfect cubic
Origine: evaporitică (se formează prin evaporarea lacurilor sărate sau a mărilor).

Vă așteptăm să descoperiți poveștile ascunse în cristalele Pământului. 

 

Sursa informațiilor Muzeul Geologic Național.

Costumul săsesc din Zona Rupea și Țara Bârsei

 

„Costumul săsesc din Zona Rupea și Țara Bârsei”

Muzeul de Etnografie Brașov vă invită la vernisajul expoziției temporare „Costumul săsesc din Zona Rupea și Țara Bârsei”, care va avea loc sâmbătă, 23 mai 2026, ora 19 00 la Muzeul Etnografic „Gheorghe Cernea” din Rupea.

Expoziția aduce în atenția publicului, piese vestimentare și accesorii specifice costumului săsesc din zonele Rupea și Țara Bârsei. Costumul de sărbătoare este definit în general prin purtarea unor elemente specifice, precum Borten-ul (accesoriu de cap folosit de fetele confirmate), căița, panglicile brodate policrom dar și cele cu decor Jacquard, voalurile albe cu broderie, acele de podoabă, „Heftelul"(paftaua) și „Gürtelul” (cordonul metalic).

Nelipsite în decorarea costumului săsesc sunt elementele de broderie care se remarcă prin motive fitomorfe și florale variate. În prima jumătate a secolului XX, sub influența fenomenului de înnoire a portului săsesc, se păstrează elementele componente de bază, însă ceea ce se modifică sunt modelele decorative, cromatica și tehnicile de ornamentare.

Publicul vizitator va avea posibilitatea observării detaliilor privind decorul și evoluția costumului în timp, datorat apariției materiilor prime de factură industrială de la sf. sec. al XIX-lea – înc. sec. XX.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

𝐈̂𝐦𝐩𝐚̆𝐫𝐚̆𝐭𝐞𝐬𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐬𝐞𝐜𝐨𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐚𝐥 𝐈𝐈𝐈-𝐥𝐞𝐚: 𝐟𝐫𝐮𝐦𝐮𝐬𝐞𝐭̗𝐞, 𝐦𝐨𝐝𝐚̆ 𝐬̗𝐢 𝐟𝐢𝐝𝐞𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐟𝐚𝐭̗𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐬𝐚 𝐢𝐦𝐩𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬

 

Cele mai bune prietene ale unei femei sunt bijuteriile ei!
Cu siguranță ați auzit adesea această frază, universal valabilă dincolo de timpul măsurat și spațiul ocupat de umanitate. Prin urmare, astăzi vorbim despre frumusețe, modă și fidelitate în Tomisul secolului al III-lea și vă facem cunoscută o podoabă de mici dimensiuni, dar deosebit de valoroasă pentru înțelegerea simbolisticii acestor obiecte în Antichitatea Romană. Este vorba despre un medalion-pandantiv cu camee, aflat în prezent în colecția Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Femeile au purtat bijuterii din cele mai vechi timpuri, nu doar din dorința de a-și accentura frumusețea, ci și ca o modalitate de a-și exprima identitatea, statutul social, credințele sau chiar stările inimii. Pentru perioada cronologică la care facem referire, cea în care pământul se cutremura sub pașii armatelor imperiale romane, bijuteria se transformă din simbol al feminității în talisman sau chiar într-un semn al puterii și al apartenenței purtătoarei și familiei acesteia la o anumită clasă socială. 

Piesa noastră a fost descoperită în anul 1962, la Constanța, într-un mormânt de inhumație cercetat pe strada Traian, în zona fostului restaurant Ciuperca. Realizată din aur și sardonix – o piatră semiprețioasă folosită frecvent în antichitate, bijuteria datează de la începutul secolului al III-lea d. Hr. și măsoară doar 2,5 cm., cântărind 2,5 g. 

Medalionul este simplu ca structură, însă elegant. Rama a fost realizată dintr-o foaie de aur, ale cărei margini au fost îndoite prin batere la cald pentru a forma o bordură. Ansamblul este completat de un detaliu decorativ discret și rafinat: impresia de împletitură, redată prin gravarea unor liniuțe ușor înclinate. 

Elementul central al medalionului este cameea ovală, pe care a fost gravat un portret feminin. Identitatea personajului nu este cunoscută cu exactitate, însă presupunem că poate fi atribuită unei împărătese din dinastia Severilor, un indiciu important fiind reprezentat de coafura specifică epocii respective. Imaginea împărăteselor Plautilla, Iulia Mammaea sau Iulia Soaemias a fost probabil sursa de inspirație pentru bijuteria de la Tomis. 

Pe camee, șuvițele sunt redate prin linii paralele și adânci, care urmăresc linia frunții, se așază pe tâmple, fiind date după ureche, formând un rulou cu marginea împletită, așezat pe ceafă și pe baza gâtului. Împărăteasa este reprezentată din profil, sculptată în stratul alb al pietrei. Profilul este elegant, cu o mică greșeală de încadrare în câmp, în zona nasului, motiv pentru care acesta este ușor turtit. Fruntea este înaltă, urechile sunt creionate adecvat, nasul este ușor turtit, iar gura cu buze strânse și o bărbie proeminentă completează linia sprâncenelor și ochii cu detalii pe pleoape și pe zona de sub ochi. Gâtul este lung și elegant, fiind sculptate detaliile stolei, prin faldurile care cad în formă de V în zona pieptului și a cusăturilor veșmântului. 

Dincolo de rolul estetic, o asemenea bijuterie avea un rol apotropaic esențial (de protecție), fiind în același timp un însemn al apartenenței sociale. Utilizarea cameelor cu reprezentări ale imaginilor împărăteselor romane avea și o dimensiune propagandistică, întrucât purtarea imaginii femeilor imperiale era echivalentul unei declarații de apartenență la clasa militară (așa cum sugerează descoperirile de pe limes-ul dunărean), sau chiar la clasa aristocrației municipale, dar și al unui jurământ de fidelitate”. 

Ana Cristina Georgescu-Hamat și Tiberiu Potârniche, 𝐶𝑎𝑚𝑒𝑒 𝑑𝑒 𝑒𝑝𝑜𝑐𝑎̆ 𝑟𝑜𝑚𝑎𝑛𝑎̆, 𝑐𝑢 𝑟𝑒𝑝𝑟𝑒𝑧𝑒𝑛𝑡𝑎̆𝑟𝑖 𝑓𝑒𝑚𝑖𝑛𝑖𝑛𝑒, 𝑎𝑓𝑙𝑎𝑡𝑒 𝑖̂𝑛 𝑐𝑜𝑙𝑒𝑐𝑡̗𝑖𝑎 𝑀𝑢𝑧𝑒𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝐼𝑠𝑡𝑜𝑟𝑖𝑒 𝑁𝑎𝑡̗𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑎̆ 𝑠̗𝑖 𝐴𝑟ℎ𝑒𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑒 𝐶𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡̗𝑎, Pontica 55 (2022), p. 281-296.

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢: „𝐃𝐄 𝐈̂𝐍𝐂𝐇𝐈𝐑𝐈𝐀𝐓 𝐩𝐚𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐫𝐚̆𝐯𝐚̆𝐥𝐢𝐢 𝐜𝐮 𝐬𝐚𝐮 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐜𝐚𝐦𝐞𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐥𝐨𝐫 - 𝐢𝐧𝐜𝐥𝐮𝐬𝐢𝐯 𝐩𝐢𝐯𝐧𝐢𝐭̗𝐞, 𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐫𝐢𝐜𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞, 𝐚𝐩𝐚̆ 𝐜𝐚𝐧𝐚𝐥 - 𝐯𝐢𝐬-𝐚-𝐯𝐢𝐬 𝐒𝐚𝐧𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐮𝐥 𝐄𝐟𝐨𝐫𝐢𝐞𝐢. 𝐀𝐝𝐫𝐞𝐬𝐚 𝐕𝐢𝐥𝐚 𝐋𝐨𝐫𝐢𝐜𝐚 𝐏𝐚𝐧𝐨𝐳𝐳𝐚 - 𝐂𝐚𝐫𝐦𝐞𝐧 𝐒𝐲𝐥𝐯𝐚, 𝐬𝐚𝐮 𝐜𝐡𝐢𝐚𝐫 𝐥𝐚 𝐜𝐥𝐚̆𝐝𝐢𝐫𝐞.❞

https://minac.ro/20-mai-imparatesele-de-la-inceputul.../

 
#MINAC #20mai #calendaristoric #AstazilaConstanta #medalion #pandantiv #camee #Tomis #antichitate #imparateasa #AnaHamat #TiberiuPotarniche #muzeu #istorie #patrimoniu #arheologie

 

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Expoziția „Breasla și Bastionul Măcelarilor”

 

Expoziția „Breasla și Bastionul Măcelarilor”

Expoziția temporară „Breasla și Bastionul Măcelarilor” valorifică bunuri patrimoniale din colecțiile Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, aducând în prim-plan trei piese-simbol, strâns legate de viața și activitatea breslei măcelarilor din Baia Mare, respectiv lada breslei măcelarilor și două tipare de sigilii.

Expoziția este organizată la Bastionul Măcelarilor din Baia Mare, singurul element de apărare din partea sudică a vechiului sistem de fortificații al orașului Baia Mare, care s-a aflat în întreținerea breslei măcelarilor, azi monument istoric. Panourile oferă informații prețioase despre modul în care erau organizați măcelarii, precum și despre rolul jucat în viața comunității locale.

Vernisajul are loc vineri, 22 mai 2026, începând cu ora 12.00.

Vă așteptăm cu drag!

 

Sursa informațiilor Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

𝐒𝐚̆𝐫𝐛𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐥𝐮𝐢 𝐃𝐢𝐨𝐧𝐲𝐬𝐨𝐬

 

Dintre toți zeii panteonului grecesc (Zeus, Apollo, Demeter, Hermes, Hera, Atena, Artemis, Afrodita etc.), niciunul nu a fost celebrat cu mai multă bucurie decât Dionysos, zeul vegetației, al vinului, al extazului și al fertilității. Acesta era extrem de popular și printre sciți și traci, aceștia din urmă adorându-l și sub formele proprii Sabazios sau Derzelas, în cazul geților. De altfel, legendele spun că din Tracia muntoasă zeul și-ar fi extins cultul în întreaga lume. Aici, în Munții Balcani, el obișnuia să își desfășoare celebrele și controversatele sale serbări cu nimfe și satiri. Este explicabil, așadar, de ce sărbătorile lui Dionysos au fost extrem de populare în Dobrogea antică, la festivitățile în cinstea acestui zeu participând nu doar grecii din cetăți, ci și alte neamuri ale acestor meleaguri.
Dovezile arheologice privind sărbătorile dionysiace din cetățile Pontului sunt numeroase (epigrafice, arheologice, numismatice). Din secolul V î.H. şi până în sec. III d.H. (romanii au preluat divinitatea sub forma lui Bacchus), au existat în paralel atât cultul tainic orgiastic (dedicat puţinilor iniţiaţi), cât şi cel public. Faima sa a dus la numeroase sărbători publice, desfășurate la Histria, Tomis și Callatis, la Olbia (în Ukraina, pe malul râului Bug), la Odessos (Varna) Messembria (Nessebar), Apollonia Pontica (Sozopol, Bulgaria).

Ştim astfel de Anthisteria (Anthisterii), Sărbătoarea Florilor, dedicată „naturii care renaşte şi a vinului fermentat în butoaie”, organizată în fiecare an, primăvara (luna anthesterion), în cetăţile de la malul Mării Negre. Erau evenimente compuse din procesiuni și libații aduse zeului, sacrificii de animale și alte ofrande, dar și din banchete, concursuri și, mai ales, reprezentări dramatice și de comedie.
Trei zile dura Anthesterionul în fiecare dintre cetățile pontice. Prima zi era aceea a ceremoniei de deschidere a butoaielor, unde se păstrase vinul ce urma să îi fie oferit zeului, ca ofrandă. A doua era Ziua Pocalelor, atunci când, după procesiunea solemnă de intrare a lui Dionysos în cetate, aveau loc numeroase banchete cu degustarea vinului nou (întreceri de băutură). Ultima zi era Sărbătoarea Marmitelor, numită așa după vasele de pământ pline cu legume fierte ce îi erau oferite Zeului. Această a treia zi era una cu caracter funebru, cu ritualuri legate de cultul morţilor, şi îl preamărea, în paralel, şi pe Hermes, sub forma acestuia de zeu „infernal” ce se îngrijea de sufletele celor trecuţi pe cealaltă lume.

Anthisteriile nu erau însă singurele sărbători dionysiace. Ştim astfel că la Olbia avea loc iarna Sărbătoarea Tescuitorilor, iar în alte oraşe, sărbători în cadrul cărora aveau loc concursuri între comici. Cei mai buni dintre aceştia erau aleşi să participe la cele mai mari ceremonii în cinstea Zeului, Marile Dionisii (tot primăvara – probabil în martie). Cu aceste ocazii se organizau spectacole de teatru la Tomis, la Histria (nu a fost identificat din păcate teatrul), la Callatis. Toate aceste sărbători publice nu aveau caracterul orgiastic al tradiţiei iniţiale, erau celebrări dedicate întregii comunităţi, pentru că Dionysos era în Dobrogea antică un zeu al tuturor…

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 – 𝐀𝐩𝐚 𝐦𝐢𝐧𝐞𝐫𝐚𝐥𝐚̆ 𝐏𝐡𝐨𝐧𝐢𝐱 𝐝𝐢𝐧 𝐁𝐮𝐳𝐢𝐚𝐬̗. 𝐂𝐮 𝐞𝐱𝐭𝐫𝐚𝐠𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐢𝐚𝐥𝐚̆ 𝐚 𝐟𝐞𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢. 𝐀𝐫𝐞 𝐮𝐧 𝐠𝐮𝐬𝐭 𝐚𝐜𝐫𝐢𝐬̗𝐨𝐫 𝐩𝐥𝐚̆𝐜𝐮𝐭 𝐬̗𝐢 𝐞𝐬𝐭𝐞, 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐚𝐮𝐳𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐭̗𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬𝐚̆𝐮 𝐛𝐨𝐠𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐢𝐝 𝐜𝐚𝐫𝐛𝐨𝐧𝐢𝐜, 𝐨 𝐚𝐩𝐚̆ 𝐦𝐢𝐧𝐞𝐫𝐚𝐥𝐚̆ 𝐫𝐚̆𝐜𝐨𝐫𝐢𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚̆ 𝐜𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞. 𝐃𝐞𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭 𝐩𝐞𝐫𝐦𝐚𝐧𝐞𝐧𝐭 𝐥𝐚 𝐟𝐢𝐫𝐦𝐚 𝐆𝐡𝐞𝐨𝐫𝐠𝐡𝐞 𝐒𝐭𝐞𝐭̗𝐜𝐮, 𝐒𝐭𝐫. 𝐔𝐧𝐢𝐫𝐞𝐢 𝐧𝐨.𝟗, 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚. (𝟏𝟗𝟐𝟕)

Sursă foto: Mozaic reprezentându-l pe Dionysos călărind o panteră. Pella, Grecia, cca. 400 î.Hr. Sursa: Helen Miles Mosaics.

https://minac.ro/19-mai-sarbatorile-lui-dionysos/

 
#MINAC #19mai #calendaristoric #AstazilaConstanta #Dionysos 

#antichitate #muzeu #istorie

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța. 

Plante fosile: originile preistorice ale plantelor medicinale

 

Expoziția temporară ne poartă într-o călătorie înapoi în timp, cu sute de milioane de ani înaintea oamenilor, în epocile în care plantele străvechi populau Pământul. Vom descoperi că unele plante fosile seamănă surprinzător de mult cu plantele medicinale actuale. De exemplu, ferigile uriașe, coniferele din vremea dinozaurilor sau primele plante cu flori își dezvoltaseră încă de pe atunci multe dintre mecanismele de apărare, precum producerea de rășini antiseptice, uleiuri volatile sau compuși aromatici. Astăzi, folosim acești compuși în scopuri terapeutice, continuând o poveste începută cu milioane de ani înaintea apariției omului.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Paleontologie-Stratigrafie UBB, Cluj-Napoca.

𝐂𝐞𝐢 𝟒𝟐 𝐝𝐞 𝐞𝐫𝐨𝐢 𝐚𝐢 𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬

 

În jurul anului 100 î.H., coasta vest-pontică și orașele sale treceau prin grele încercări. Tomisul era mereu în pericol de a fi atacat, fie de către pirați, fie pe uscat, de către bastarni sau de alte neamuri străine. Viața devenise nesigură, iar poporul disperat făcea mereu jertfe către patronii polisului, Maica Zeilor (Cybele) și Eroii Dioscuri (frații gemeni Castor și Polux), rugându-se pentru mântuirea orașului.

Dintr-un prim Decret dat de Sfatul și Poporul aflăm următoarele: „𝑃𝑒 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑒𝑟𝑎 𝑝𝑟𝑒𝑜𝑡 𝑆𝑎𝑟𝑎𝑝𝑖𝑜𝑛, 𝑓𝑖𝑢𝑙 𝑙𝑢𝑖 𝐷𝑖𝑜𝑠𝑐𝑢𝑟𝑖𝑑𝑒𝑠, 𝑎𝑟ℎ𝑜𝑛𝑡̗𝑖𝑖 𝑎𝑢 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑢𝑠:... 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑢𝑧𝑎 𝑣𝑖𝑡𝑟𝑒𝑔𝑖𝑒𝑖 𝑣𝑟𝑒𝑚𝑢𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟, 𝑝𝑜𝑝𝑜𝑟𝑢𝑙, 𝑎𝑓𝑙𝑎𝑡 𝑖̂𝑛 𝑠𝑖𝑡𝑢𝑎𝑡̗𝑖𝑒 𝑔𝑟𝑒𝑎 𝑠̗𝑖 𝑖̂𝑛 𝑚𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑡𝑟𝑎̂𝑚𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒, 𝑠𝑒 𝑔𝑎̆𝑠𝑒𝑠̗𝑡𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑓𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑚𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑖𝑠𝑝𝑒𝑟𝑎𝑟𝑒... 𝐷𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑢𝑧𝑎 𝑠𝑖𝑡𝑢𝑎𝑡̗𝑖𝑒𝑖 𝑔𝑟𝑒𝑙𝑒, 𝑢𝑛𝑖𝑖 𝑎𝑢 𝑝𝑎̆𝑟𝑎̆𝑠𝑖𝑡 𝑜𝑟𝑎𝑠̗𝑢𝑙, 𝑖𝑎𝑟 𝑎𝑙𝑡̗𝑖𝑖, 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑢𝑧𝑎 𝑠𝑙𝑎̆𝑏𝑖𝑐𝑖𝑢𝑛𝑖𝑖 𝑙𝑜𝑟, 𝑛𝑢 𝑝𝑜𝑡 𝑎𝑝𝑎̆𝑟𝑎 𝑝𝑎𝑡𝑟𝑖𝑎.... 𝐷𝑒 𝑎𝑐𝑒𝑒𝑎, 𝑓𝑖𝑖𝑛𝑑 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑒 𝑑𝑒 𝑜 𝑝𝑎𝑧𝑎̆ 𝑚𝑎𝑖 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑛𝑖𝑐𝑎̆ 𝑠̗𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑎𝑟𝑒... 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑒 𝑖𝑛𝑠𝑡𝑖𝑡𝑢𝑖𝑒 𝑎𝑛𝑢𝑚𝑖𝑡̗𝑖 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑣𝑒𝑔ℎ𝑒𝑧𝑒 𝑠̗𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑝𝑒𝑟𝑒 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑒𝑥𝑝𝑢𝑠𝑒 𝑎𝑙𝑒 𝑜𝑟𝑎𝑠̗𝑢𝑙𝑢𝑖...” (sursă ISM II, 2).

Au fost numiți doi comandanți, Apollus, fiul lui Niceratos, și Poseidonios, fiul lui Geron, iar aceștia au ales 40 de tomitani în garda orașului.

Un al doilea decret, emis ceva mai târziu (poate după câteva luni), ne spune: „𝑃𝑒 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑒𝑟𝑎 𝑝𝑟𝑒𝑜𝑡 𝑇ℎ𝑒𝑜𝑝ℎ𝑖𝑙𝑜𝑠, 𝑓𝑖𝑢𝑙 𝑙𝑢𝑖 𝑁𝑢𝑚𝑒𝑛𝑖𝑜𝑠, 𝑎𝑟ℎ𝑜𝑛𝑡̗𝑖𝑖 𝑎𝑢 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑢𝑠: 𝑐𝑒𝑖 𝑑𝑜𝑖 (𝑐𝑜𝑚𝑎𝑛𝑑𝑎𝑛𝑡̗𝑖) 𝑎𝑢 𝑖̂𝑛𝑟𝑜𝑙𝑎𝑡 40 𝑑𝑒 𝑏𝑎̆𝑟𝑏𝑎𝑡̗𝑖 𝑑𝑒 𝑒𝑙𝑖𝑡𝑎̆ 𝑐𝑒 𝑎𝑢 𝑑𝑒𝑝𝑢𝑠 𝑡𝑜𝑡 𝑧𝑒𝑙𝑢𝑙, 𝑎𝑡𝑎̂𝑡 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑝𝑎𝑧𝑎 𝑙𝑎 𝑝𝑜𝑟𝑡̗𝑖, 𝑖̂𝑛 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑧𝑖𝑙𝑒𝑖, 𝑐𝑎̂𝑡 𝑠̗𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑠𝑡𝑟𝑎𝑗𝑎̆ 𝑠̗𝑖 𝑝𝑎𝑡𝑟𝑢𝑙𝑎𝑟𝑒, 𝑖̂𝑛 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑛𝑜𝑝𝑡̗𝑖𝑖, 𝑖𝑎𝑟 𝑎𝑐𝑒𝑠̗𝑡𝑖𝑎 𝑎𝑢 𝑎𝑝𝑎̆𝑟𝑎𝑡 𝑜𝑟𝑎𝑠̗𝑢𝑙...” (ISM II, 2)
Al doilea decret îi laudă, așadar, pe cei 42, care și-au îndeplinit cu succes obligațiile. Misiunea lor a fost una foarte grea, doar 25 din cei 40 de soldați au supraviețuit, așa cum reiese din inscripția ce a supraviețuit timpului. Numele celor doi comandanți și ale celor 25 de supraviețuitori au fost trecute pe o placă de marmură, pentru fi cinstiți în timpul vieții.

Foarte probabil, cei 15 eroi căzuți la datorie au fost trecuți pe un alt monument, ce le onora amintirea. Acest al doilea monument nu a fost găsit până în prezent.

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 – 𝐏𝐞𝐫𝐥𝐚 𝐌𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐍𝐞𝐠𝐫𝐞 – 𝐂𝐚𝐳𝐢𝐧𝐨𝐮𝐥 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚. 𝐌𝐚𝐫𝐢 𝐚𝐭𝐫𝐚𝐜𝐭̗𝐢𝐢 𝐭𝐮𝐫𝐢𝐬𝐭𝐢𝐜𝐞 – 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮 𝐢̂𝐧 𝐟𝐢𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐞𝐚𝐫𝐚̆ 𝐂𝐚𝐛𝐚𝐫𝐞𝐭 – 𝐃𝐚𝐧𝐜𝐢𝐧𝐠 – 𝐎𝐫𝐜𝐡𝐞𝐬𝐭𝐫𝐞 𝐉𝐚𝐳𝐳. 𝐓𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐣𝐨𝐜𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐫𝐢𝐳𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐬𝐭𝐚𝐭: 𝐁𝐚𝐜𝐚𝐫𝐚, 𝐂𝐡𝐞𝐦𝐢𝐧 𝐝𝐞 𝐅𝐞𝐫 – 𝐑𝐮𝐥𝐞𝐭𝐚̆ – 𝐁𝐮𝐥𝐚̆, 𝐞𝐭𝐜. 𝐓𝐞𝐫𝐚𝐬𝐚̆ 𝐦𝐢𝐧𝐮𝐧𝐚𝐭𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚̆ 𝐩𝐢𝐭𝐨𝐫𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐌𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐍𝐞𝐚𝐠𝐫𝐚̆. 𝐁𝐮𝐟𝐞𝐭 𝐝𝐞 𝐏𝐫𝐢𝐦 𝐑𝐚𝐧𝐠. 𝐇𝐎𝐓𝐄𝐋𝐔𝐋 𝐏𝐀𝐋𝐀𝐂𝐄: 𝟐𝟓𝟎 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐦𝐞𝐫𝐞 𝐜𝐮 𝐭𝐨𝐭 𝐜𝐨𝐧𝐟𝐨𝐫𝐭𝐮𝐥. 𝐑𝐞𝐬𝐭𝐚𝐮𝐫𝐚𝐧𝐭 𝐬𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭. 𝐕𝐈𝐀𝐓̗𝐀 𝐅𝐎𝐀𝐑𝐓𝐄 𝐄𝐅𝐓𝐈𝐍𝐀̆ 𝐋𝐀 𝐂𝐎𝐍𝐒𝐓𝐀𝐍𝐓̗𝐀. 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞𝐬̗𝐭𝐢 – 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚, 𝟓 𝐭𝐫𝐞𝐧𝐮𝐫𝐢 𝐩𝐞 𝐳𝐢. (𝟏𝟗𝟑𝟎)

https://minac.ro/18-mai-cei-42-de-eroi-ai-anticului-tomis/

 
#MINAC #18mai #calendaristoric #AstazilaConstanta #Tomis

#eroi #Apollus #Poseidonios #muzeu #istorie

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Brâu bucovinean

 

Exponatul săptămânii: „Brâu bucovinean”

Brâul este o piesă de port popular purtată atât de femei, cât și de bărbați, țesută în război din lână sau lână cu bumbac, cu denumiri zonale variate („brâu”, „bete”, „burneț”, „chingi”, „frâmbii” etc.), în tehnici de lucru diverse (țesut în două, patru sau mai multe ițe, ales „cu mâna”, „scândurica” sau „înscorțat”, țesut „în ozoare”, „în ochiuri” sau „năvădit”).

În nordul Moldovei, în Bucovina, brâul bărbătesc a evoluat în timp ca o piesă a ansamblului vestimentar de sărbătoare bogat ornamentată, cu decor floral supradimensionat.

Brâul prezentat, denumit local „burneț”, este lucrat în ultimul sfert al secolului al XX-lea în localitatea Mănăstirea Humorului, județul Suceava.

Piesa are lungimea de 180 cm și lățimea de 15 cm, este țesută pe jumătate în două ițe din lână neagră, cu decor învărgat. Cealaltă jumătate este țesută „scorțește” și decorată cu alesături florale realizate într-o cromatică vie, la care s-au folosit și fire de mătase policromă, pentru a-i spori caracterul festiv.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Artă Populară Constanța.

Tetradrahmele de tip Thasos din tezaurul de la Stăncuța

 

Tetradrahmele de tip Thasos din tezaurul de la Stăncuța

Descoperit întâmplător în 1953, tezaurul conține 34 de denari romani republicani, 53 de tetradrahme imitative ale tipului Thasos și două lingouri fragmentare de argint. La momentul descoperirii, piesele erau depuse într-un vas de argint, care probabil era cel puțin la fel de valoros precum conținutul, însă, până la venirea specialiștilor, descoperitorii au declarat că vasul era foarte fragil și s-a spart, iar fragmentele s-au pierdut. Ulterior, tezaurul a fost transferat de la Muzeul Național de Antichități (în 1971 deja parte a Institutului de Arheologie) la Muzeul Național de Istorie a României.

Tetradrahmele de tip Thasos sunt monede din argint, cu o greutate de aproximativ 16 g și cu o iconografie ușor de recunoscut. Pe fața monedei este redat profilul zeului Dionysos, încununat cu o coroniță de iederă și de fructe de pădure. Motivele trimit la rolul zeului de protector al vegetației fructifere, livezilor, vinului și fertilității. Pe reversal monedei apare semi-zeul Herakles, purtând pielea leului din Nemea pe brațul drept și sprijinit de măciucă. Eroul era foarte popular în Antichitatea greco-romană, având un cult oficial în multe cetăți mediteraneene, care, de altfel, se întreceau în a-l avea pe Herakles drept fondator. De remarcat este și faptul că mitologia și istoria au granițe mult mai difuze în mentalul colectiv antic.

Tetradrahmele de tip Thasos erau monede foarte populare în Antichitate, răspândite în întreaga Peninsulă Balcanică și cu o acceptabilitate foarte mare. Iconografia inițială era redată pe monedele din argint cu o foarte mare îndemânare, respectându-se cu strictețe proporțiile anatomice și fidelitatea reprezentărilor. În timp, atelierele care produc aceste monede se extind în afara cetății Thasos și se multiplică, iar designul monedei se îndepărtează considerabil de prototip, devenind mai abstractizat și mai puțin riguros în conservarea proporțiilor.

Tezaurul de la Stăncuța, alcătuit pe jumătate din acest tip de monede, este spectaculos și important pentru că surprinde momentul de trecere de la moneda grecească (tetradrahmele) la cea romană (denarii), dar arată și cât de important era argintul (indiferent de tipul de monedă) pentru tezaurizare. La fel ca în zilele noastre, anticii simțeau nevoia de a-și proteja economiile sau micile averi într-o formă care nu se va devaloriza niciodată.

#MNIR

 

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

Emisiune numismatică cu tema „50 de ani de la obținerea primei note de 10 din istoria Jocurilor Olimpice în proba de gimnastică feminină”

 

Începând cu data de 28 mai 2026 Banca Națională a României lansează în circuitul numismatic o monedă din aur, o monedă din argint și o monedă din tombac cuprat cu tema 50 de ani de la obținerea primei note de 10 din istoria Jocurilor Olimpice în proba de gimnastică feminină.

Caracteristicile monedelor sunt următoarele:

Metal aur argint tombac cuprat
Valoare nominală 100 lei 10 lei 1 leu
Titlu 900‰ 999‰ -
Formă rotundă rotundă rotundă
Diametru 21 mm 37 mm 37 mm
Greutate 6,452 g 31,103 g 23,5 g
Cant zimțat zimțat zimțat
Calitate proof proof proof

Aversul monedei din aur o prezintă pe gimnasta Nadia Comăneci la finalul exercițiului, inscripția „ROMANIA” în arc de cerc, valoarea nominală „100 LEI”, anul de emisiune „2026” și stema României.

Aversul monedei din argint o prezintă pe gimnasta Nadia Comăneci la finalul exercițiului, inscripția „ROMANIA” în arc de cerc, valoarea nominală „10 LEI”, anul de emisiune „2026” și stema României.

Aversul monedei din tombac cuprat o prezintă pe gimnasta Nadia Comăneci la finalul exercițiului, inscripția „ROMANIA” în arc de cerc, valoarea nominală „1 LEU”, anul de emisiune „2026” și stema României.

Reversul comun al monedelor din aur, argint și tombac cuprat o prezintă pe Nadia Comăneci executând exercițiul la paralele inegale, numărul gimnastei și nota afișate pe tabela electronică oficială, inscripțiile „PRIMA NOTA DE 10”, „MONTREAL 1976” și „NADIA COMANECI”, toate în arc de cerc.

Monedele din aur, argint și tombac cuprat sunt ambalate în capsule de metacrilat transparent și sunt însoţite de broșuri de prezentare și certificate de autenticitate, redactate în limbile română, engleză şi franceză. Pe certificatele de autenticitate se găsesc semnăturile guvernatorului BNR şi casierului central.

Tirajele aprobate pentru această emisiune numismatică sunt de 200 de piese pentru monedele din aur, 1.000 de piese pentru monedele din argint și 2.000 de piese pentru monedele din tombac cuprat.

Preţurile de vânzare sunt:7.800,00 lei, inclusiv TVA, pentru moneda din aur, inclusiv broșura de prezentare și certificatul de autenticitate;
1.000,00 lei, inclusiv TVA, pentru moneda din argint, inclusiv broșura de prezentare și certificatul de autenticitate;
280,00 lei, inclusiv TVA, pentru moneda din tombac cuprat, inclusiv broșura de prezentare și certificatul de autenticitate.

Monedele din aur, argint și tombac cuprat cu tema 50 de ani de la obținerea primei note de 10 din istoria Jocurilor Olimpice în proba de gimnastică feminină au putere circulatorie pe teritoriul României.

Lansarea în circuitul numismatic a acestor monede se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, Constanța, Dolj, Iaşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României.

Informații cu privire la achiziția monedelor se regăsesc pe site-ul Băncii Naționale a României, secțiunea Numismatică.

 

Sursa informațiilor BNR. 

Noi bancnote de pe mapamond CCCXXXXIX - 17.05.2026

I. 5 peso Cuba

 Sursa: https://banknotenews.com/?p=50210

II. 1.000 franci Africa de Vest - Niger

 Sursa: https://banknotenews.com/?p=50182

III. 2.000 franci Africa de Vest - Niger

 Sursa: https://banknotenews.com/?p=50186

IV. 5.000 franci Africa de Vest - Niger

 Sursa: https://banknotenews.com/?p=50190

V. 10.000 franci Africa de Vest - Niger

 Sursa: https://banknotenews.com/?p=50194

VI. 2.000 franci Africa de Vest - Togo

 Sursa: https://banknotenews.com/?p=50198

VII. 10.000 franci Africa de Vest - Senegal

 Sursa: https://banknotenews.com/?p=50202

Apariție editorială: „Patrimoniul pedologic muzeificat din Republica Moldova”, semnat de Stela Curcubăt, Sergiu Pană, Irina Badiuc.

 

Recent, în cadrul Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, a văzut lumina tiparului o nouă apariție editorială: volumul „Patrimoniul pedologic muzeificat din Republica Moldova”, semnat de Stela Curcubăt, Sergiu Pană, Irina Badiuc. 

Monografia „Patrimoniul pedologic muzeificat din Republica Moldova” a fost realizată în cadrul Subproiectului de cercetare 19.01.01 „Dimensiunile valorice ale patrimoniului muzeal în procesul de afirmare a reperelor identitare ale Republicii Moldova pe plan european”, beneficiind de suport financiar dedicat.

Cartea este consacrată unui studiu amplu al colecțiilor pedologice muzeificate din Republica Moldova și reprezintă prima cercetare generalizatoare, sistematică și complexă, consacrată acestui domeniu, evidențiind valoarea istorică, documentară, științifică și educativă a patrimoniului pedologic național.

Lucrarea ilustrează diversitatea și particularitățile învelișului de sol al teritoriului național, reflectând, totodată, contribuțiile remarcabile ale cercetătorilor din domeniul pedologiei de-a lungul timpului. Patrimoniul pedologic muzeificat cuprinde 310 monolite de sol, expuse în diverse instituții științifice și muzeale ale țării. 

Aceste monolite reprezintă mărturii autentice ale unei istorii naturale complexe, întrucât solul reflectă evoluția îndelungată a factorilor pedogenetici și a proceselor care au contribuit la formarea sa în diferite perioade istorice și condiții naturale.

Dincolo de importanța sa pentru cercetarea de specialitate, patrimoniul pedologic muzeificat se remarcă drept un valoros instrument educațional și un mijloc eficient de conștientizare a publicului asupra rolului fundamental al solului ca resursă naturală esențială.

Monografia se adresează unui public divers, incluzând specialiști din domenii precum pedologia, geografia, botanica, istoria și muzeografia, precum și studenți ai facultăților de profil. Prin caracterul său interdisciplinar și accesibil, lucrarea contribuie la valorificarea și popularizarea cunoștințelor științifice referitoare la diversitatea, importanța și protejarea solurilor.

Pe această cale, autorii volumului adresează sincere mulțumiri tuturor celor care au acordat sprijin în realizarea acestei lucrări.

 

Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.