Cocoșul de munte (Tetrao urogallus)

 

Deschiși permanent pentru cunoaștere!
Cocoșul de munte (Tetrao urogallus) 

Este o specie caracteristică zonelor de pădure de conifere, dense, înalte şi întunecate, dar care au şi luminișuri deschise. Fiind o pasăre sedentară (care nu migrează), se întâlnește în cea mai mare parte a continentului european. În România trăiește în tot arealul munților Carpați.
Adaptat perfect la habitatul montan, cocoșul de munte se hrănește cu ace de conifere, muguri, frunze, tulpini și fructe de pădure, însă dieta puilor este formată exclusiv din larve și insecte. Pe parcursul iernii, hrana este constituită din ace de conifere și mugurii de mesteacăn sau afin. Pentru a ajuta la mărunțirea hranei în stomacul musculos, înghite cantități considerabile de pietriș (gastrolite).
Masculul este negru cu diferite irizații de verde și cu aripile brun-întunecate. Ciocul este alb-gălbui, iar deasupra ochilor are o zonă roșie golașă, foarte accentuată în perioada de împerechere. Femela este mai mică și are o culoare maronie cu numeroase pete și benzi întunecate și cu o pată portocalie pe piept.
Femela depune de obicei 5-12 ouă la sfârșitul lunii aprilie și începutul lunii mai. Incubația durează în medie 26-29 de zile și este asigurată numai de către femelă. După eclozare, puii își părăsesc cuibul după 24 de ore și își urmează mama. Puii încep să facă salturi în zbor la 10-14 zile și devin zburători la circa 25-30 de zile, însă rămân împreună cu familia până toamna.
Principalele amenințări și presiuni asupra speciei sunt în general datorate acțiunilor umane. Exploatarea masivă a zonelor forestiere duce la pierderea habitatului cocoșului de munte și la distrugerea locurilor de rotit. Este considerat de către specialiști a fi o specie umbrelă, prin conservarea căreia se asigură protecția unui număr mare de alte specii care se găsesc în mod natural în același habitat.

Material realizat de muzeograf IA dr. Daniel Ghiurcă.

 

Sursa informațiilor Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii "Ion Borcea" Bacău.