Cetatea și așezarea de la Craiva – Piatra Craivii (com. Cricău, jud. Alba)

 

Cetatea și așezarea de la Craiva – Piatra Craivii (com. Cricău, jud. Alba) se constituie drept unul dintre cele mai importante monumente ale perioadei dacice din spațiul intracarpatic. Aici a funcționat, începând cu a doua jumătate a secolului II a. Chr. și până în secolul I p. Chr., un centru de putere de tip dava cu certe funcțiuni militare, rezidențiale, ideologice și economice, deplin reliefate de descoperirile arheologice. Apropierea de oraşul roman Apulum, despre care tradiţia istorică a considerat că numele său este legat de un anume Dacius Appulus, i-a făcut pe o serie de specialiști să atribuie descoperirile de pe masivul stâncos, centrului tribal Apoulon (Απουλον), menţionat și de către geograful alexandrin Claudius Ptolemaeus. Printre elementele de cultură materială aflate aici se numără și produse a căror proveniență este din lumea elenistică și romană. Pe aceste coordonate, ilustrăm, cu acest prilej, piesa de față și pe următoarea.
Aplica reprezentând Gorgona este confecţionată din bronz masiv. În părțile superioară şi inferioară este prevăzută cu două nituri cu rol de fixare. Faţa este ovală, obrajii sunt plini, nasul drept şi nările uşor dilatate, gura întredeschisă. Sprâncenele sunt uşor schiţate iar ochii perforaţi aveau, probabil, pupilele marcate cu un material din pastă de sticlă. Printre şuviţele de păr, în zona tâmplelor, se observă două capete de şarpe ale căror cozi se împletesc sub bărbia mică şi ascuţită în vreme ce perechea de aripioare se află conturată deasupra tâmplelor. Întregul registru figurativ se află înscris într-un cadru rombic, ornamentat cu solzi stilizaţi. Piesa, realizată din bronz turnat, cu dimensiunile de 8,9 cm x 7,7 cm (înălțime și diametru maxim), a fost descoperită pe „Terasa a V-a” într-un context arheologic aparținând secolului I a. Chr.
Privitor la funcționalitatea ei, a fost interpretată ca fiind ataşul unui vas de tip situla, dar prin profilatură și lipsa elementelor de prindere a toartei ne este dificil a argumenta această încadrare. Altfel, aplici cu reprezentarea Gorgonei se mai întâlnesc și pe vase de mari dimensiuni, de tip crater, cum sunt, spre exemplu, cele de la Pompei.
Având la bază influențe elenistice, prin finețea redării, este posibil să fi fost produsă în ateliere din Italia centrală.
Gorgonele, creaturi feminine amenințătoare, aparțin mitologiei grecești, fiind cele trei fiice ale lui Phorkys și Keto. Primele două – Stheno și Euryale erau nemuritoare, în vreme ce a treia – Medusa – nu a beneficiat de imortalitate. De altfel, ea va fi ucisă de Perseu, iar din sângele ei va lua naștere un alt personaj mitologic, anume Pegas. În ciuda acestui fapt, imaginea Medusei se va confunda în mentalitatea antică cu reprezentarea clasică a „Gorgonei”.
Având în lumea greco-romană o simbolistică cu rol în general apotropaic, imaginea Gorgonei/Medusa de la Piatra Craivii reprezintă pentru Dacia preromană o apariție rarisimă. Indiferent de „background-ul” ideologic sau de suportul material, căruia i-a folosit, ea reprezintă o piesă cu valoare artistică excepțională a cărei prezență în acest mediu cultural, atât de diferit față de zona de proveniență, nu poate fi explicată decât prin existența unor comanditari pe măsură, mai exact o aristocrație sensibilă la receptarea unor stimuli externi.

 

Sursa informațiilor Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.