vineri, 28 mai 2021

Sigillaria este un gen dispărut de plante cu spori, arborescente (asemănătoare copacilor) cu un trunchi înalt, rar ramificat, ajungând la o înălțime de până la 30 de metri

 

Sigillaria elegans –Carbonifer superior (Stephanian cca.304 - 299 mil. ani), Montceau les Mines, Franța. Sigillaria elegans - felső karbon (kb. 304 - 299 millió év), Montceau les Mines, Franciaország. Sigillaria elegans - Upper Carboniferous (Stephanian cca.304 - 299 Ma), Montceau les Mines, France.


 Sigillaria elongata – Carbonifer, Barnsley -Yorkshire, Anglia Sigillaria elongata - karbon, Barnsley -Yorkshire, Anglia Sigillaria elongata - Carboniferous, Barnsley -Yorkshire, England


Sigillaria 


Sigillaria sp. –Carbonifer superior, Plzeň -Bohemia, Cehia. Sigillaria sp. – felső-karbon, Plzeň-Bohémia, Cseh Köztársaság. Sigillaria sp. –Upper Carboniferous, Plzeň -Bohemia, Czech Republic.


#ExponatulSăptămânii; #MuzeeleUBB;
#ahétősmaradványa
#fossiloftheweek
Sigillaria
#RO
Sigillaria este un gen dispărut de plante cu spori, arborescente (asemănătoare copacilor) cu un trunchi înalt, rar ramificat, ajungând la o înălțime de până la 30 de metri. Trunchiul, lipsit de scoarță, avea un țesut fotosintetic la suprafață, ceea ce înseamnă că era probabil verde. Frunzele lungi și subțiri creșteau în spirală în jurul trunchiului său. Locurile unde erau prinse vechile frunze s-au extins pe măsură ce trunchiul a crescut în lățime formând un model hexagonal, care este evident în fosile. Genul Sigillaria este recunoscut prin modelul hexagonal până aproape circular al cicatricilor frunzelor care par a fi aliniate vertical, suprapuse unele peste altele.
Sigillaria se reproducea prin spori (nu prin semințe) depozitați în niște structuri asemănătoare conurilor de pin ce erau atașate de trunchiului copacului. Aceste conuri se deschideau și dispersau sporii. Sigillaria creștea în solul câmpiilor inundabile ale râurilor și în părțile uscate ale mlaștinilor.
Fosile ale acestui gen sunt cunoscute începând din Devonianul mediu sau Carboniferul superior până la dispariția lor în Permianul inferior (între 298-272 milioane de ani în urmă). Fosile de Sigillaria au fost găsite în Marea Britanie, Germania, Franța, Republica Cehă, Statele Unite, Canada, China, Coreea, Tanzania și Zimbabwe.
#HU
A Sigillaria egy kihalt növénycsoport, amely a spóratermelő, fás szárú (fához hasonló), magas (akár 30 méter magasra is megnövő), ritkán elágazó törzsű növények közé tartozik. A kéreg nélküli törzs felszínén fotoszintetizáló szövetek voltak, így az valószínűleg zöld színű volt. Hosszú és vékony levelei spirálisan nőttek a törzse körül. A régi levelek rögzülési helyei a törzs szélességének növekedésével hatszögletű mintázatot alkotva kitágultak, ami a kövületeken is jól látható. A Sigillaria nemzetség felismerhető a hatszögletű vagy majdnem kör alakú, függőlegesen egymás fölött elhelyezkedő, egymást átfedő levélhegek mintázatáról.
A Sigillaria a fa törzséhez rögzített fenyőtoboz-szerű képletekben tárolt spórák (nem magvak) révén szaporodott, amleyek a kúpszerű képletek kinyílásával szórták szét a spórákat. Előhelye a folyók árterei és a mocsarak száraz részeinek talaja volt.
E nemzetség fosszíliái a középső-devon vagy felső-karbon időszakból ismertek, egészen a kora-permi kihalásukig (298 és 272,0 millió évvel ezelőtt). Sigillaria fosszíliákat találtak az Egyesült Királyságban, Németországban, Franciaországban, a Cseh Köztársaságban, az Egyesült Államokban, Kanadában, Kínában, Koreában, Tanzániában és Zimbabwében.
#EN
Sigillaria is a genus of extinct, spore-bearing, arborescent (tree-like) plants with a tall trunk rarely branched, reaching a height up to 30 meters. The trunk that lacked wood had photosynthetic tissue on the surface, meaning that it was probably green. Long, thin leaves grew in a spiral around its trunk. The old leaf bases expanded as the trunk grew in width, and left a haxagonal pattern, which is evident in fossils. Sigillaria is recognized by the hexagon-shaped to near circular pattern of leaf scars that appear to be lined up vertically one above another.
Sigillaria reproduced by spores (not seeds) would grow pinecones structures attached to the trunk of the tree. These cones would open and disperse the spores. Sigillaria like soil of river flood plains and grew in dry parts of swamps.
This genus is known in the fossil records from Middle Devonian or the Late Carboniferous period but dwindled to extinction in the Early Permian period (age range: from 298 to 272.0 million years ago). Fossils are found in Great Britain, Germany, France, Czech Republic, United States, Canada, China, Korea, Tanzania and Zimbabwe.
 

 

Sursa informațiilor Muzeul de Paleontologie-Stratigrafie UBB, Cluj-Napoca.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu