marți, 4 mai 2021

CĂLUGĂRIŢA GIGANT DE FRUNZE MOARTE (Deroplatys desiccata)

 




Deschiși permanent pentru cunoaștere!
EXPONATUL LUNII MAI la Muzeul de Științele Naturii este:
CĂLUGĂRIŢA GIGANT DE FRUNZE MOARTE (Deroplatys desiccata)
Specia Deroplatys desiccata este o insectă din ordinul Mantodea, familia Deroplatyidae. Ordinul Mantodea cuprinde peste 2.400 de specii ce aparţin la aproximativ 430 de genuri şi 30 de familii. Mantodeele sau călugăriţele sunt distribuite la nivel mondial în habitate temperate și tropicale. Toate speciile au picioarele anterioare foarte lungi și adaptate pentru prinderea prăzii. Postura lor verticală, staționară cu „antebrațele” îndoite, a dus la denumirea comună de „călugăriţă”.
Denumirea comună a speciei Deroplatys desiccata (călugăriţa gigant de frunze moarte – rom., giant dead leaf mantis, Malaysian giant dead leaf mantis - engl., mante religieuse - fr., mantis gigante de hoja morte - sp. etc.) face referire la poziţia în repaus a picioarelor anterioare ale insectei, sugerând imaginea unei persoane care se roagă, la asemănarea ei cu frunzele moarte şi dimensiunile mari comparativ cu alte călugăriţe de frunze moarte.
Deroplatys desiccata, este o specie din Asia de Sud-Est, care trăieşte în păduri tropicale şi de tufişuri din Borneo, Indonezia, Malaezia, Sumatra și Filipine. Genul Deroplatys include mai multe specii, toate imitând frunze uscate. Diferitele tipuri pot fi distinse prin pronotum (scutul din spate). În prezent există 4 specii diferite în reproducere: D. desiccata, D. lobata, D. trigonodera și D. truncata. Toți reprezentanții acestui gen sunt răspâdiţi exclusiv în sud-estul Asiei.
Călugăriţa gigant de frunze moarte prezintă dimorfism sexual, femelele cresc până la 75-80 mm lungime, iar masculii au doar 65-70 mm lungime și sunt mult mai mici și mai ușori decât femelele. Scuturile protoraxului femelelor se termină într-o curbă ascuțită de fiecare parte, în timp ce masculii au o formă mai rotundă. Insectele au toracele turtit, foarte extins și „modele complexe de frunze” pe aripi. Culoarea călugăriţei variază de la maro pătat, maro portocaliu pal, până la un maro foarte închis.
Camuflajul acestei insecte este facilitat atât de comportament, precum și de aspectul său. Când este deranjată, se balansează ușor, asemenea unei frunze suflată de vânt. Când este amenințată, călugăriţa cade pe pământ și rămâne nemișcată. De asemenea, călugăriţa îşi poate afişa aripile sale anterioare care au câte o pată mare și neagră pe ele și aripile posterioare care au dungi negre și albe. Când aripile sunt ridicate brusc, aceste culori devin vizibile și pot speria prădătorii, cum ar fi păsările. În acelaşi timp, călugăriţa își ridică și picioarele anterioare pentru a arăta o zonă roșie cu dungi strălucitoare alb-negru (model zebră).
D. desiccata este una dintre numeroasele călugăriţe care pot fi crescute ca animale de companie. Adulții pot fi hrăniți cu greieri, molii, muște, viermi de făină sau alte insecte mari.

 

Sursa informațiilor Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii "Ion Borcea" Bacău.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu