Șerparul - Circaetus gallicus

 

Șerparul - Circaetus gallicus este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european. Habitatul specific îl reprezintă pădurile de diferite esențe, folosite pentru cuibărit, în alternanță cu terenuri deschise și însorite, cultivate sau necultivate, cu pajiști si tufărișuri, preferate pentru hrănire.
Are o greutate de 1200-2000 g (masculul) şi 1300-2300 g, femela. Anvergura aripilor este cuprinsă între 162-178 cm. Adulții au înfățișare similară, femela având coada ușor mai lungă. Penajul este variabil, cu spatele, capul și pieptul maronii, iar abdomenul alb și presărat cu pete maronii. Pe coadă se observă 3-4 benzi închise. Se hrănește în special cu șerpi dar și cu șopârle, broaște (de unde și alte denumiri populare: uliu broscar sau șopârlar), mamifere mici și mai rar cu păsări sau nevertebrate.
Este o specie răpitoare diurnă, ziua staționează pe arbori înalți care îi asigură posibilitatea controlului unui câmp larg vizual, zboară la înălțime mare și uneori planeză pe loc în căutarea prăzii.
În România este oaspete de vară. Se reproduce în perioada aprilie-iulie Își construiește în fiecare an alt cuib plasat de regulă în arborii înalți de unde poate supraveghea o zonă întinsă, mai rar pe stânci. Femela depune un singur ou, incubația durează 45-47 de zile și este asigurată de femelă, care este hrănită de mascul în toată această perioadă. Puii devin zburători la 60-80 de zile și ajung la maturitatea sexuală la 3-4 ani. Pentru iernat migrează în Africa. Trăiește până la 17 ani.
În România, populația estimată este de 220-300 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Franța, Spania și Turcia. Vânătoarea ilegală, mai ales în timpul migrației, alături de deranjul provocat de activitățile umane în timpul perioadei de reproducere sunt principalele cauze ale mortalității și ale scăderii efectivului acestei specii.
În muzeul nostru poate fi observat în sala a III-a, alături de alte păsări răpitoare de zi.
#QRCODE

 

Sursa informațiilor Muzeul de Științele Naturii Aiud.