Ştiinţă pentru toţi: 𝐂𝐚̆𝐦𝐞𝐬̦𝐚 𝐝𝐞 𝐩𝐞 𝐕𝐚𝐥𝐞𝐚 𝐋𝐚̆𝐩𝐮𝐬̦𝐮𝐥𝐮𝐢 - 𝐦𝐚̆𝐢𝐞𝐬𝐭𝐫𝐢𝐞 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐚𝐫𝐭𝐚̆

marți, 20 iunie 2023

𝐂𝐚̆𝐦𝐞𝐬̦𝐚 𝐝𝐞 𝐩𝐞 𝐕𝐚𝐥𝐞𝐚 𝐋𝐚̆𝐩𝐮𝐬̦𝐮𝐥𝐮𝐢 - 𝐦𝐚̆𝐢𝐞𝐬𝐭𝐫𝐢𝐞 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐚𝐫𝐭𝐚̆

„𝐂𝐚̆𝐦𝐞𝐬̦𝐚 𝐝𝐞 𝐩𝐞 𝐕𝐚𝐥𝐞𝐚 𝐋𝐚̆𝐩𝐮𝐬̦𝐮𝐥𝐮𝐢 - 𝐦𝐚̆𝐢𝐞𝐬𝐭𝐫𝐢𝐞 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐚𝐫𝐭𝐚̆"
Țara Lăpușului, zonă etnografică de o frumusețe aparte, te face să o îndrăgești de îndată ce ajungi să descoperi oamenii, locurile, tradițiile și bogățiile pe care aceasta le deține. Mai mult decât atât, e locul în care, de îndată ce ajungi, ai senzația că timpul stă în loc, că oamenii trăiesc încă după rânduiala vremurilor trecute, că fiecare vorbă pe care o auzi pe ulițele satului e plină de înțelepciune și îți pătrunde, fără să vrei, în minte și în suflet.
Apropiindu-ne cu pași repezi de data de 24 iunie, zi cu triplă semnificație: Sărbătoarea Sânzienelor, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, iar din anul 2013, Ziua Universală a Iei, pentru luna IUNIE vă propunem să descoperiți una dintre „CĂMEȘILE de pe Valea Lăpușului” aflate în patrimoniul Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș.
„Râtule plin cu brânduși/ Îs fată de la Lăpuș/ Și-s gătată-n sărbători/ Cu cămeșa me' cu flori...” sunt versurile prin care ne dorim să începem povestea unei cămeși deosebite din Țara Lăpușului. Datată în perioada 1930-1940, cămașa femeiască respectă croiul inițial al cămășilor din zona Lăpușului, însă aspectul evolutiv al acestora poate fi remarcat cu ușurință la nivelul ornamentului central, care, spre deosebire de cămașa cu ciupag, cu ornamentul de pe piept de formă trapezoidală, cusut pe încreț, aceasta are motivele ornamentale brodate pe pânza dreaptă, neîncrețită.
Cămașa femeiască face parte din colecția de port popular a muzeului din anul 2008, când a fost achiziționată de către etnologul Janeta Ciocan, din localitatea Costeni, comuna Cupșeni.
Confecționată în gospodărie, din pânză de cânepă țesută în două ițe, cămașa prezintă motive ornamentale la nivelul gulerului, al pieptului, peste cot, la încrețul de la mânecă și la baza ,,bezerilor". Cele două bucăți de pânză care formează fața și spatele cămășii sunt unite prin câte o „păhuță” (un sfert dintr-o bucată de pânză din care se realizează fața sau spatele cămășii), iar la subraț, pentru a oferi lejeritate, s-a adăugat câte un „pui” (bucată mică de pânză). În jurul gâtului pânză este puternic încrețită, lăsându-se neîncrețit doar mijlocul pânzei de la partea din față a cămășii. Acesta prezintă patru pliuri care formează între ele trei registre ornamentale, brodate în cruciulițe, cu motivul ghirlandei. Același motiv, realizat cu fir de bumbac policrom (roșu, verde, mov, galben, albastru) este regăsit, atât pe gulerul îngust al cămășii (1,5 cm), cât și peste cot (la dimensiuni mai mari) și la bezeri. Mâneca, croită dintr-un lat și jumătate de pânză, pornește de la gât, iar în partea de jos, pentru formarea bezerilor, materialul este încrețit. Pe acest încreț sunt cusute, cu fir de bumbac policrom, coarnele berbecului, redate geometrizant. La baza bezerilor a fost realizată cipcă croșetată din bumbac alb cu colțișori, marginea fiecărui colțișor fiind evidențiată cu fir de bumbac în diferite culori.
Cu o vechime de aproape 100 de ani, cămașa evidențiază finețea și măiestria femeilor din satele de pe Valea Lăpușului, dar și perioada de trecere de la cămeșile cu ciupag, care se încheiau în spate, la cămeșile care, de la jumătatea secolului al XX-lea, sunt croite cu deschizătura în față. Influențele apărute din Năsăud, Oaș sau chiar Moldova, în portul tradițional din Țara Lăpușului, sunt observate în special la nivelul cămășii, element definitoriu al portului tradițional românesc.
Chiar și așa, scoase din lada de zestre și atent îngrijite, acestea rămân mărturie în timp, fiind parte a identității și a moștenirii noastre culturale.
Cămașa poate fi observată în detaliu în expoziția din Clădirea Pavilionară a muzeului. Vă poftim la noi!
Gabriela Filip, muzeograf