Exponatul Lunii Octombrie: piesă arheologică eneolitică, o statuetă zoomorfă din lut ce reprezintă un arici

 

Exponatul Lunii Octombrie

Pentru luna octombrie a.c., Muzeul Judeţean Teleorman propune publicului vizitator o piesă arheologică eneolitică, o statuetă zoomorfă din lut ce reprezintă un arici.
Aceasta provine de pe tell-ul aparţinând culturii Gumelniţa din punctul „Blidaru”, din comuna Trivalea-Moşteni (judeţul Teleorman). A fost donat Muzeului Judeţean Teleorman de către domnul Valerică Sotirescu în anul 2020.
Piesa are următoarele dimensiuni: lungime 9 cm, lăţime 6,2 cm şi înălţime 4,1 cm. A fost lucrată dintr-un lut fin, având ca degresant nisip, deasemenea fin. Are o culoare maroniu-gălbuie cu porţiuni cenuşii şi negre. A fost arsă oxidant, incomplet. Forma generală este oval aplatizată. Cele două picioare din faţă sunt conice, iar cele din spate lipsesc, posibil din vechime. Capul, triunghiular, bine individualizat, are gura marcată printr-o adâncitură, ochii printr-o perforaţie completă. Urechile sunt redate prin două mici proeminenţe triunghiulare. Spatele este uşor arcuit, toată suprafaţa sa fiind acoperită de proeminenţe conice trase din pastă, şi care reprezintă ţepii animalului. Coada are tot o formă conică, fiind amplasată în spate, uşor spre dreapta.
În comparaţie cu alte specii de animale, ariciul a făcut mai puţin obiectul reprezentărilor plastice zoomorfe din cultura Gumelniţa. Se mai cunosc totuşi câteva statuete de arici în arealul sud-dunărean al acestei culturii. În schimb, au fost descoperite vase zoomorfe sau chiar antropozoomorfe. Aşa sunt vasele de la Vânătorii Mici (jud. Ilfov), Dobroteşti (jud. Teleorman) sau capacul de la Vidra (jud. Ilfov).
Istoria comună a omului şi ariciului, conform descoperirilor arheologice, datează de la sfârşitul paleoliticului. De atunci provin mandibulele de arici descoperite într-un mormânt din situl italian de la Arene Candide.
Odată cu neoliticul, ariciul continuă să fie prezent în siturile funerare, aşa cum este cazul în Polonia, dar şi să fie consumat în unele aşezări din nordul Mesopotamiei. Pe teritoriul României, oase de arici au fost depistate în aşezările de la Ciulniţa şi Bucşani-Pod (culturile Boian şi Gumelniţa). Din neolitic, ariciul începe să fie prezent atât în reprezentările plastice cât şi în ceramica vremii. Din mileniul VII î. Hr. datează o statuetă de arici sculptat în piatră, în situl de la Tell Bouqras (Siria).
În eneolitic, aricii sunt întâlniţi în plastica şi ceramica din zona Balcanilor şi România. Antichitatea a cunoscut, uneori frecvent, imaginea ariciului în Egipt, Grecia, Roma, Mongolia sau China. Simbolistica acestui animal este destul de complexă pentru a putea descifra cu exactitate semnificaţia lui în viaţa oamenilor din preistorie.
Mai târziu, deşi este chtonian şi nocturn a fost perceput ca un erou solar. Marija Gimbutas îl lega de misterul feminin. Pentru buriaţi, ariciul este născocitorul focului şi prietenul oamenilor. În miturile româneşti participă la urzirea lumii, pune ordine în succesiunea zilelor şi este paznicul bogăţiilor pământului prin accesul la aşa-zisa „iarbă a fiarelor”.

 

Sursa informațiilor Muzeul Județean Teleorman.