ORANTE – două reprezentări de la Vitănești (jud. Teleorman)
Termenul de orantă desemnează o persoană care se roagă și are o postură de rugăciune, de obicei în picioare, cu coatele aproape de părțile laterale ale corpul și cu mâinile întinse lateral, cu palmele în sus. Folosită și astăzi, era obișnuită în cultele antice orientale, cele greco-romane, la evrei și în creștinismul timpuriu.
Această postură apare în reprezentări încă din preistorie, o dată cu dezvolarea cultelor agrare. În eneolitic (mileniul V î.Hr.), este redată pe ceramică sau pe greutățile războiului vertical de țesut. În tell-ul gumelnițean de la Vitănești „Măgurice” apar numeroase reprezentări de orante pe pereții vaselor, majoritatea de mari dimensiuni, posibil folosite pentru păstrarea proviziilor. Figurile umane sunt lucrate atât în relief cât și cu ajutorul inciziei. Deși corpul este redat diferit, mâinile sunt întotdeauna orientate în sus în postură de rugăciune.
Scopul apariției figurilor umane în poziție de orantă pe vasele neo-eneolitice ar putea fi legat nu numai de ilustrarea unor credințe religioase dar și de invocarea divinităților pentru protejarea atât a conținutului vaselor cât și a celor care le foloseau.
Sursa informațiilor Muzeul Județean Teleorman.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu