BISERICA „SF. ÎMPĂRAŢI - SERDĂREASA” ROŞIORII DE VEDE CERCETĂRI ARHEOLOGICE PREVENTIVE

 

BISERICA „SF. ÎMPĂRAŢI - SERDĂREASA” ROŞIORII DE VEDE
CERCETĂRI ARHEOLOGICE PREVENTIVE

Cercetările arheologice preventive derulate de către arheologi de la Muzeul Judeţean Teleorman se desfăşoară pe suprafaţa de teren ce urmează a fi afectată de o viitoare construcţie a unei „Capele” şi a unui „Centrului social cultural”. Cercetările au debutat pe 22 iulie şi se vor desfăşura, cel mai probabil, până la sfârşitul lunii august a.c.
Biserica „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena” de la Roşiorii de Vede este cunoscută şi sub numele de „Serdăreasa”. În legătură cu datarea ridicării bisericii există o controversă, iscată şi menţinută şi de faptul că pisania originară nu s-a mai păstrat. Opinia care se acceptă mai degrabă este aceea că biserica a fost ridicată în anii 1832-1835 (târnosită la 10 mai 1832 şi sfinţită la 15 iulie 1835), de către serdăreasa Maria M. Butculescu, născută Bârleanu, soţia serdarului Marin R. Butculescu. Totuşi, potrivit unor informaţii, biserica ar fi fost clădită de serdarul Marin R. Butculescu în anul 1800, ori, potrivit altora, acesta ar fi clădit-o în anul 1812 (fiind târnosită la 23 decembrie 1812) sau în anul 1825 (sfinţită în anul 1827). Mai degrabă, serdăreasa n-a făcut altceva decât să reclădească biserica din temelie, aşa cum o începuse soţul său, de aici şi numele mai cunoscut al bisericii – „Serdăreasa”.
Statutul de monument istoric al Bisericii „Serdăreasa”, înscrisă în Lista Monumentelor Istorice cu codul TR-II-a-B-14430, precum şi aspectul incert privind existenţa unor construcţii anterioare, folosirea ei ca biserică de mir a comunităţii locale şi cel mai probabil ca loc pentru înmormântări, cel puţin anterior anului 1864, anul apariţiei cadrului legal pentru înfiinţarea cimitirelor publice, a impus realizarea unei cercetări arheologice pe terenul ce urmează a fi afectat de construcţia proiectată în incinta sa. Pornind de la informaţiile documentare existente, lacunare şi contradictorii, urmează a se verifica prin săpătura arheologică preventivă, dacă pe suprafaţa afectată de lucrare există vestigii ale unor construcţii vechi, dacă există înmormântări, precum şi orice alte elemente care să ateste urme de locuire sau activitate umană.

 

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean Teleorman.