sâmbătă, 5 septembrie 2020

Anul Domnului 1543: Marea comoară a lui Decebal, descoperită de niște țărani hunedoreni, sub albia „Sargeției”!?

  

Cam pe la mijlocul veacului al XVI-lea, cancelariile occidentale aflau cu uimire despre descoperirea unei fabuloase comori din aur, posibil ascunsă de regele Decebal, sub albia unui râu, probabil Streiul, în Comitatul Hunedoarei. Cu o nemaipomenită repeziciune, „febra aurului” a molipsit o întreagă „rețea”, de la norocoșii opincari români, până la capete încoronate, cardinali, generali și chiar pe împărat.

Ştirea fusese răspândită, în contextul morții Cardinalului George Martinuzzi, prin condeiul cărturarului umanist Wolfgang Lazius (1514-1565), la acea vreme, curator al colecţiilor imperiale de la Viena şi istoric de curte al Împăratului Ferdinand I de Habsburg, contemporan al acelor evenimente. Potrivit relatărilor lui Wolfgang Lazius, în jurul anului 1543, nişte ţărani hunedoreni, vâslind pe apele repezi ale Streiului, în dreptul localităţii Sântămăria de Piatră, la rădăcina unui copac bătrân sub apa râului, au dat de un tezaur alcătuit din circa 400.000 de galbeni şi alte obiecte din acelaşi metal nobil. Evenimentul în sine i-a determinat pe savanţii occidentali să readucă în prim-plan şi să „valideze” informaţiile istoricului antic Dio Cassius, care scrisese despre tezaurele Regatului Dac, ascunse sub albia unui râu, numit „Sargetia”, în ultimele zile ale domniei regelui Decebal!

Când cronicile nu tac: „O parte a visteriei lui Decebal, în numitul râu al Sargeției, pe care râu românii îl cheamă Strei, s-a aflat”…

Citiși continuarea aici...

Sursa informațiilor ReplicaHD.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu