Note de medicină populară din Subcetate, județul Harghita (II)

 

Note de medicină populară din Subcetate, județul Harghita (II)
De vorbă cu Doina Dobreanu

Doina Dobreanu, profesor, publicist, etnograf din comuna Subcetate, situată în nordul județului Harghita, își amintește cu drag și pune în practică și astăzi învățături de medicină populară, transmise de mama Ioana Dobrean (n. 1925) și de bunica maternă Ana Pop (n. 1885). Fie și din câteva scurte relatări putem deja desprinde multe informații valoroase despre felul în care oamenii satului se fereau de boli, se tratau ori își îngrijeau aspectul, pentru toate folosind numai ce le oferea natura.

Doina Dobreanu își amintește: “Febra o domoleam cu comprese cu apă și oțet sau cu lapte acru; mama îmi ungea tălpile cu petrol și le încălzeam la focul din sobă, apoi puneam șosete și stăteam în pat. Pentru tuse îmi punea pe piept o foaie de caiet unsă cu untură de porc și încălzită bine, peste care punea un fular de lână. Indicat era și un săculeț cu sare încălzită. Băile calde la picioare și inhalațiile cu stroh sau flori de fân, gargara cu apă sărată erau nelipsite. În caz de arsuri, puneam cataplasme (n.n. pastă medicinală) cu felii de cartofi cruzi, iar unguentul de prim ajutor era albușul de ou. 

Pentru durerile în gât, erau recomandate cataplasme cu cartofi fierți calzi sau cu mămăligă caldă. Opăreala (n.n. iritații cutanate) se remedia cu făină de porumb, rosătura de pantofi sau înțepătura de albine, cu frunze de patlagină sau călăpăr (n.n. calomfir sau “planta de leac a dacilor”), o plantă plăcut mirositoare. Azi nu mai văd nicăieri... Frunzele de brusture apărau capul de insolație sau calmau durerile articulare, folosite sub formă de cataplasme. Leacurile astea le țin minte fiindcă au fost experimentate pe mine.
Bunica știa tot felul de reţete de leacuri tămăduitoare, era de toată isprava: ştia să pună oasele la loc în caz de luxaţii, ştia să moşească viţeii şi purceii, să castreze porcii… Luxațiile le rezolva cu iscusință, răbdare și curaj, prin masaj făcut cu apă călduță și săpun, urmărind articulația cu simțul tactil și ochii minții”.
C.M. Oltean - Pentru curățarea și întreținerea tenului ce folosea?
Doina Dobreanu - Bunica își îngrijea tenul spălându-l din când în când cu săpun și tărâțe de grâu, apoi îl catifela cu spumă de pe laptele de vacă proaspăt muls. Mâinile le curăța cu apă, săpun și făină de porumb.

C.M. Oltean - Legat de igiena dentară și ameliorarea unor dureri dentare sau inflamații: ce foloseau?
Doina Dobreanu - Tot ceea ce exista în bucătăria țărănească avea și utilitate terapeutică! Tata își curăța dinții cu ață pentru mașina de cusut, își spăla dinții cu sare pusă pe degetul arătător umed sau cu bicarbonat de sodiu alimentar, și-i albea cu praf de cărbune pisat, din jar stins, tot cu degetul. Am încercat și eu. El era împotriva pastei de dinți chimicale. A murit la 70 de ani cu toți dinții în gură și nu a fost la dentist niciodată. (...)
Eu am primit antibiotice prima oară în clasa a V-a, pentru amigdalită. De fapt, în anii ‘50 nu existau antibiotice. Se murea ușor din bronhopneumonie. Nu aveam spirt sanitar. Dacă se rănea ușor (să zicem la un deget), tata spăla rana cu apă curată, punea sare sau petrol. La taietură, sângele se oprea cu miez de pâine, nu era pansament steril. Apoi se punea frunză de patlagină, deasupra o fâșie dintr-o pânză curată și se lega cu ață. (...) Tata curăța unghiile la oi, primăvara, înainte de a le trimite la stână, cu cuțitul, apoi le băga în petrol pentru dezinfectare. Iaca, petrolul lampant și sarea erau dezinfectante!

Curățenia în gospodărie...
Doina Dobreanu - În postul Paștelui, mama fierbea toată vesela din casă în leșie din lemn de fag. Se curăța foarte bine funinginea de pe oale cu leșie, urzici și nisip fin.
Dușumeaua din lemn se spăla cu apă caldă, săpun (sau leșie păstrată de la fiertul săpunului), se freca bine cu perie și se limpezea cu apă în care se fierbeau paie de ovăz, pentru a da o tentă gălbuie dușumelei.
Pereții interiori ai locuinței se dădeau cu var, tot pentru dezinfectare, anual.
Lenjeria de pat și pentru corp, din pânză de casă țesută din in, cânepă și bumbac, se spăla cu săpun de casă, apoi se punea la fiert în leșie de lemn de brad. Se albea și se dezinfecta în același timp.
La toate aceste activități am fost martoră sau am participat efectiv. Așa am trăit, așa am crescut!
- - -
Cosmina Marcela Oltean, Doina Dobreanu
- - -
Foto, Frunzele de brusture (Arctium Lappa) apărau capul de insolație sau calmau durerile articulare, folosite sub formă de cataplasme.
Sursă foto, Nera plant
- - -
Consemnări de Doina Dobreanu, Vasile Dobreanu în “LA OBÂRȘIE LA IZVOR... CONVORBIRI LA SUBCETATE” (2015), https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/.../bunic...

 

Sursa informațiilor MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.