Într-o zi toridă de vară, când soarele dogoritor părea că topește chiar și aerul, am pornit într-o nouă expediție prin tărâmul mirific al Dobrogei. De data aceasta, ținta mea era o trecătoare îngustă și izolată între doi munți bătrâni, într-un loc unde doar pietrele și câțiva arbuști reușeau să supraviețuiască. Terenul era stâncos și sterp, cu coline uscate care reflectau căldura în valuri, transformând aerul într-o undă fierbinte și apăsătoare.
Cu fiecare pas pe terenul acela dur și ostil, simțeam cum soarele îmi secătuiește energia. Totuși, dorința de a descoperi ceva semnificativ mă împingea înainte. Orele treceau și, în ciuda eforturilor mele, detectorul rămânea tăcut. Pământul părea să nu ascundă nimic, doar piatră și praf.
Când eram pe punctul de a renunța, am auzit brusc un semnal clar și distinct. Inima a început să-mi bată mai tare, iar curiozitatea m-a împins să continui, chiar dacă eram epuizat.
La câțiva centimetri sub suprafață, am văzut prima strălucire – un dirham al Hoardei de Aur. Era acoperit de un strat subțire de oxidare, dar strălucirea argintului era inconfundabilă. Senzația de bucurie a fost instantanee. O singură monedă! Ce altceva s-ar mai putea ascunde în acest loc neprimitor?
Am continuat să sap, fiecare semnal din detector fiind urmat de câte o descoperire nouă. Pe măsură ce treceau minutele, tezaurul începea să se dezvăluie: 248 de monede de argint, fiecare cu propria sa poveste tăcută. Printre acestea, am descoperit și 12 ducați emisii de Vladislav Vodă, primele monede bătute vreodată în Țara Românească. Vechimea lor și raritatea le transformau în adevărate comori istorice.
În mijlocul acelui peisaj aspru, în bătaia necruțătoare a soarelui, mă simțeam ca un arheolog descoperind o comoară pierdută. Argintul în sine avea o valoare mică, dar ceea ce făcea aceste monede neprețuite era povestea pe care o purtau, legătura lor cu un trecut pe care doar cei mai norocoși aveau șansa să-l atingă.
Am privit monedele împrăștiate pe pânza albă, răsucindu-le ușor între degete. Fiecare dintre ele, dirhamii Hoardei de Aur și ducații lui Vladislav Vodă, erau mărturii tăcute ale unei epoci de mult apuse, un fragment din istoria noastră.
Pe măsură ce soarele apunea, colorând cerul într-un roșu aprins, m-am așezat pe o piatră și am privit descoperirea mea. În acea trecătoare bătută de timp și soare, am înțeles că valoarea adevărată a acestor monede nu stătea în metalul lor prețios, ci în povestea lor, în amintirea unor vremuri pe care pământul le-a ascuns cu grijă timp de secole.
Cu inima plină de bucurie și recunoștință, am știut că acea zi călduroasă de vară va rămâne pentru totdeauna în memoria mea, nu doar ca ziua în care am găsit un tezaur, ci ca ziua în care am atins o frântură din istoria acestui pământ străvechi.
Sursa informațiilor Dima Marian.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu