miercuri, 2 august 2023

𝙎𝙄𝙉𝘾𝙍𝙀𝙏𝙄𝙎𝙈𝙐𝙇 𝙈𝘼𝙂𝙄𝘾𝙊-𝙍𝙀𝙇𝙄𝙂𝙄𝙊𝙎 𝙄̂𝙉 𝘾𝙐𝙇𝙏𝙐𝙍𝘼 𝙍𝙊𝙈𝘼̂𝙉𝙀𝘼𝙎𝘾𝘼̆ 𝑃𝑈𝑁𝑇𝐸𝐴 𝐷𝐸 𝑇𝑅𝐸𝐶𝐸𝑅𝐸 𝑆̦𝐼 𝐶𝑅𝑈𝐶𝐼𝐿𝐸 𝑅𝐼𝑇𝑈𝐴𝐿𝐸 (𝑍𝑂𝑁𝐴 𝑂𝐿𝑇𝐸𝑁𝐼𝐴)

 






𝐒𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐄𝐭𝐧𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞, 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐞𝐢
𝙎𝙄𝙉𝘾𝙍𝙀𝙏𝙄𝙎𝙈𝙐𝙇 𝙈𝘼𝙂𝙄𝘾𝙊-𝙍𝙀𝙇𝙄𝙂𝙄𝙊𝙎 𝙄̂𝙉 𝘾𝙐𝙇𝙏𝙐𝙍𝘼 𝙍𝙊𝙈𝘼̂𝙉𝙀𝘼𝙎𝘾𝘼̆
𝑃𝑈𝑁𝑇𝐸𝐴 𝐷𝐸 𝑇𝑅𝐸𝐶𝐸𝑅𝐸 𝑆̦𝐼 𝐶𝑅𝑈𝐶𝐼𝐿𝐸 𝑅𝐼𝑇𝑈𝐴𝐿𝐸 (𝑍𝑂𝑁𝐴 𝑂𝐿𝑇𝐸𝑁𝐼𝐴)
Riturile de trecere magico-religioase sunt parte integrantă a multor civilizații și culturi antice.
Fie că vorbim despre șamanismul amerindian, spiritualitatea celtică sau diferite practici orientale, 𝑝𝑢𝑛𝑡̦𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑒𝑟𝑒 pe care le regăsim și în cultura românească reprezintă conexiunea între cele două mari lumi ale existenței umane.
Oltenia, regiunea din sud-vestul României este cunoscută pentru autenticitatea sa culturală și a faptului că de-a lungul vremii numeroase practici ceremoniale s-au conservat excepțional, reușind să treacă de barierele timpului.
Poposim în nord-vestul județului Dolj, zona Gogoșu- Botoșești-Paia, așezată ca într-o covată, înconjurată de dealuri și păduri, sesizăm existența unor punți prezente în dreptul fiecărei case, însoțite de o bancă din lemn de salcâm și ulm, pe care stau ca mărturie numele și anul marii treceri a oamenilor care au fost cândva pe pământ, inscripționate pe o cruce ce le veghează de pe trunchiul din dreptul caselor.
Am stat de vorbă cu bătrânii satelor și am aflat faptul că 𝑝𝑢𝑛𝑡𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑒𝑟𝑒 din cadrul ultimului ritual al existenței umane, este mai mult decât un simplu element arhitectural. Este punctul conexiunii dintre lumea reală și cea spirituală, locul în care tradițiile ancestrale prind viață.
Ritualurile din Oltenia sunt marcate de multiple semnificații și simboluri mitice, unele dintre ele de o arhaicitate remarcabilă.
𝑃𝑢𝑛𝑡𝑒𝑎 este ridicată de către familie la 40 zile (șase săptămâni) după trecere, în mod obligatoriu peste o apă curgătoare: un pârâu sau un izvor care curge neîncetat, fiind vegheată și de o cruce rituală bătută pe trunchiul unui pom roditor din dreptul casei. Toate acestea vor primi sfințirea din partea preotului satului, care va aduce în centrul ritualului două elemente definitorii: apa sfințită și colacul.
În timpul anumitor perioade ale anului, 𝑝𝑢𝑛𝑡𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑒𝑟𝑒 devine centrul unor manifestări tradiționale speciale, în care comunitatea se adună și practică anumite obiceiuri vechi însoțite de dansuri și cântece rituale, amintindu-ne de marile jocuri teatrale din antichitate.
𝐶𝑟𝑢𝑐𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑗𝑢𝑟𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑡 care însoțește puntea este pusă de asemenea de membrii familiei pentru iertarea păcatelor defunctului, care și-a încălcat jurământul.
𝐶𝑟𝑢𝑐𝑒𝑎 𝑎𝑟𝑒, 𝑖̂𝑛 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑒𝑐𝑖𝑛𝑡̦𝑎̆, 𝑜 𝑓𝑢𝑛𝑐𝑡̦𝑖𝑒 𝑑𝑒 𝑠𝑖𝑛𝑡𝑒𝑧𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑑𝑒 𝑚𝑎̆𝑠𝑢𝑟𝑎̆. 𝐼̂𝑛 𝑒𝑎 𝑠𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑎̂𝑙𝑛𝑒𝑠𝑐 𝑐𝑒𝑟𝑢𝑙 𝑠̦𝑖 𝑝𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑡𝑢𝑙... 𝐼̂𝑛 𝑒𝑎 𝑠𝑒 𝑎𝑚𝑒𝑠𝑡𝑒𝑐𝑎̆ 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑠̦𝑖 𝑠𝑝𝑎𝑡̦𝑖𝑢𝑙. 𝐸𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑐𝑜𝑟𝑑𝑜𝑛𝑢𝑙 𝑜𝑚𝑏𝑖𝑙𝑖𝑐𝑎𝑙, 𝑛𝑖𝑐𝑖𝑜𝑑𝑎𝑡𝑎̆ 𝑡𝑎̆𝑖𝑎𝑡, 𝑎𝑙 𝑐𝑜𝑠𝑚𝑜𝑠𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑙𝑒𝑔𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝑐𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢𝑙 𝑜𝑟𝑖𝑔𝑖𝑛𝑎𝑟. 𝐷𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑠𝑖𝑚𝑏𝑜𝑙𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒, 𝑒𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑐𝑒𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑢𝑛𝑖𝑣𝑒𝑟𝑠𝑎𝑙, 𝑐𝑒𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡𝑜𝑟. 𝐶𝑟𝑢𝑐𝑒𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑠𝑖𝑚𝑏𝑜𝑙𝑢𝑙 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑚𝑒𝑑𝑖𝑎𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑎𝑙 𝑚𝑖𝑗𝑙𝑜𝑐𝑖𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑎𝑙 𝑐𝑒𝑙𝑢𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑒𝑠𝑡𝑒, 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑐ℎ𝑖𝑎𝑟 𝑛𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎 𝑠𝑎, 𝑝𝑒𝑟𝑚𝑎𝑛𝑒𝑛𝑡𝑎 𝑎𝑑𝑢𝑐𝑒𝑟𝑒 𝑙𝑎𝑜𝑙𝑎𝑙𝑡𝑎̆ 𝑎 𝑢𝑛𝑖𝑣𝑒𝑟𝑠𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑠̦𝑖 𝑐𝑜𝑚𝑢𝑛𝑖𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑝𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑡 𝑠̦𝑖 𝑐𝑒𝑟, 𝑑𝑒 𝑠𝑢𝑠 𝑖̂𝑛 𝑗𝑜𝑠 𝑠̦𝑖 𝑑𝑒 𝑗𝑜𝑠 𝑖̂𝑛 𝑠𝑢𝑠.
Crucea rituală poate avea înțelesuri esoterice și oculte, fiind folosită în practici spirituale și ceremonii magice. În acest context, forma crucii este considerată un simbol al echilibrului și al energiilor opuse care se întâlnesc într-un punct central, continuând să fascineze și astăzi, oferind un sentiment de legătură între sacru și divin.
Astfel de cruci se mai întâlnesc și în județul Gorj, fiind cunoscute și sub numele de ‘’casa sufletului’’, la marginea drumului.
𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞:
***, Academia Română, Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”, Corpus de Documente Etnografice,’’𝑆𝑎̆𝑟𝑏𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑖 𝑠̦𝑖 𝑜𝑏𝑖𝑐𝑒𝑖𝑢𝑟𝑖’’, Răspunsuri la chestionarele Atlasului Etnografic Român, Vol. I, Oltenia, București, Editura Enciclopedică, 2001.
Gheerbrant, Alain, Chevalier, Jean,’’𝐷𝑖𝑐𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑟 𝑑𝑒 𝑠𝑖𝑚𝑏𝑜𝑙𝑢𝑟𝑖’’, București, Editura Artemis, 1994.
Material realizat de muzeografii 𝐿𝑖𝑣𝑖𝑢 𝑂𝑙𝑡𝑒𝑎𝑛𝑢 și 𝑅𝑜𝑥𝑎𝑛𝑎 𝐶𝑒𝑟𝑛𝑎𝑡, Secția de Etnografie, Muzeul Olteniei.
Cercetare și documentare teren 29/30.07.2023, localitatea Gogoșu, Botoșești-Paia, județul Dolj.

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu