duminică, 30 octombrie 2022

Tăbliţele cerate antice, descoperite la Roşia Montană. Cum au ajuns obiectele valoroase din Munţii Apuseni, peste hotare

 


Descoperite întâmplător, în galeriile miniere din masivele muntoase de la Roşia Montană, tăbliţele cerate de lemn, vechi de aproape 2000 de ani, sunt dovadă că aici a existat prima „bancă” din această parte a lumii.

Tăblițele provin dintr-o categorie aparte de descoperiri, cunoscute în literatura istorico-arheologică de specialitate sub denumirea de Tăblițele Cerate Dacice sau Tripticele Transilvane. Descoperirea tăblițelor cerate de la Alburnus Maior a fost prilejuită de consolidarea activității miniere în Transilvania, pe baze organizate, ca ce a început în perioada domniilor Mariei Tereza (1740-1780) și a lui Iosif al II-lea (1780-1790), în legătură cu crearea și dezvoltarea Tezaurariatului Montanistic de către Imperiul Habsburgic, potrivit MNIR.

„Documente epigrafice deosebite prin unicitatea și prin abundența informațiilor conținute, cele 25 de tăblițe cerate de la Alburnus Maior oferă informații precise asupra realităților economice, a sistemului de habitat, a vieții religioase și a raporturilor juridice care guvernau comunitatea minieră de aici”, mai arată sursa citată.


Roşia Montană este cea mai veche localitate minieră din România, fiind atestată documentar de nu mai puţin de 1883 de ani. Alburnus Maior, numele latin al Roşiei Montane, apare pentru prima dată menţionat în tabliţa cerată nr. XVIII, datată 6 februarie 131. Zona minieră Cătălina-Monuleşti este renumită datorită descoperirii, în cursul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, a 12 tăbliţe cerate dintr-un total de 28 păstrate până astăzi în ansamblul de situri arheologice din anticul Alburnus Maior (vechea denumire a zonei). Acestea reprezintă importante acte juridice de la noi din țară, echivalentul roman al unor contracte.

În ceea ce priveşte existenţa băncii, aceasta este reliefată printr-o serie de contracte de împrumut descifrate de pe o parte din cele 25 de „cărţi de lemn“, care s-au păstrat din totalul de 50 câte au fost descoperite în galeriile din masivele muntoase Letea, Igre şi Cârnicul Mare. Actul de naştere al ”băncii” este în 28 martie 136 d. Ch.

Tăbliţele cerate au fost publicate integral, în 1873, cu comentarii şi ilustraţie grafică, de către eruditul german Theodor Mommsen. Ceea ce susţin toţi cei care le-au studiat este faptul că tripticele sunt documente extrem de rare şi de o foarte mare importanţă. Sunt o dovada despre răspândirea limbii latine vulgare în cel de-al II-lea secol după Christos. Cele mai multe au fost scoase din ţară şi se află la Budapesta, Viena şi Berlin.

„Deşi s-au descoperit şi alte tăbliţe cerate asemănătoare pe cuprinsul fostului Imperiu roman, cele de la Roşia Montană s-au păstrat într-o stare atât de bună încât au putut fi citite în zilele noastre, puţine altele fiind conservate la fel de bine. Motivul pentru care tăbliţele cerate au fost ascunse în minele de aur nu se cunoaşte, se presupune doar că ele ar fi fost depozitate acolo în urma invaziei marcomanilor. Faptul că ele rămas ascunse în mine timp de mai bine 1.500 ani sugerează că proprietarii lor ori au murit în timpul invaziei marcomanilor, ori că nu s-au mai întors niciodată din refugiul spre care plecaseră din calea atacatorilor“, afirmă Ion Rusu Abrudeanu în cartea ”Moţii, calvarul unui popor eroic, dar nedreptăţit”, publicată în anul 1928.

Tripticele, cum mai sunt cunoscute tăbliţele cerate din lemn, cele mai multe descoperite între anii 1786 şi 1855, cuprind texte din contracte de vânzare-cumpărare, de împrumut cu dobândă, de asociere, dovezi de cheltuieli şi preţuri. Ele au fost descoperite accidental, prin surparea unor galerii. După perioada în care au fost scrise, ele provin din vremea împăraţilor romani Antoninus Pius (138-161) şi Marcus Aurelius (161-180). O singură tăbliţă provine din perioada împăratului roman Hadrianus.


Ce scrie pe tăbliţele descoperite la Roşia Montană


Tăbliţa nr. 1: descoperită în 1786 de către un anume George Iancu în mina unui proprietar numit Lorincz, aflată pe Muntele Igren; este singura dintre cele descoperite care are inscripţia în limba greacă; bărbatul care a descoperit tăbliţa a dăruit-o, ruptă în două, funcţionarului minier Daniil Gomboş; apoi, a ajuns în custodia fostului muzeu Battyaneum din Alba Iulia.

Tăbliţa nr. 2: descoperită la 20 mai 1788 în mina Sfântul Iosif din Muntele Letea; a fost scrisă la data de 9 februarie 167 şi cuprinde procesul de lichidare a societăţii de înmormântare din Roşia Montană (un fel de casă de ajutor reciproc în caz de deces a membrilor unei asociaţii); tripticul (este alcătuită din trei scândurele de lemn) a ajuns în colecţia unui muzeu din Budapesta.

Tăbliţa nr. 3: descoperită în anul 1790 în Muntele Letea; scrisă în 17 septembrie 159; text cu act de împrumut; din cauza stării avansate de deteriorare a fost descifrată numai parţial; a ajuns în colecţia unui muzeu din Budapesta.

Tăbliţa nr. 4: a fost descoperită în anul 1855 în mina Sfânta Ecaterina; triptic; act de împrumut; două dintre foile tăbliţei s-au păstrat la un muzeu din Cluj până în timpul Primului Război Mondial, când au fost transferate la Budapesta; a treia foaie a ajuns în posesia lui Timotei Cipariu, care a donat-o, împreună cu toată biblioteca sa, Muzeului Arhidiecezan din Blaj.

Tăbliţele nr. 5-13: descoperite, toate, la 24 iulie 1855, tot în mina Sfânta Ecaterina, într-o gaură făcută în peretele unei galerii; una dintre tăbliţe a fost scrisă la 20 octombrie 162; împreună cu tăbliţele au mai fost descoperite mai multe obiecte: o împletitură din păr, cu o lungime de 60 cm, o masă cu pupitre, un butoi, bucăţi de ciubare, o covată din lemn, un vas cu o capacitate de cca 100 litri, bucăţi de material textil şi lămpi şi linguri de lemn. O parte dintre obiecte au ajuns la un muzeu din Budapesta.

Tăbliţa nr. 14: scrisă la data de 16 martie 139, este un contract de vânzare-cumpărare a unei sclave; a ajuns în proprietatea unui muzeu din Budapesta.

Tăbliţa nr. 15: descoperită la data de 24 iulie 1855 în mina Sfânta Ecaterina, împreună cu încă o tăbliţă întreagă şi patru fragmente; scrisă la data de 16 mai 142; este un contract de vânzare-cumpărare a unui sclav.

Tăbliţa nr. 16: descoperită în anul 1855 în mina Sfânta Ecaterina; scrisă la 6 mai 169; text despre cumpărarea unei case; a ajuns la un muzeu din Budapesta.

Tăbliţa nr. 17: descoperită în mina Sfânta Ecaterina; scrisă la data de 23 octombrie 163; a fost spartă, dar s-a putut descifra textul ei, care este un contract de arendă.


Tăbliţa nr. 18: descoperită în mina Ohaba Sfântul Simion; scrisă la data de 20 mai 164, fiind un contract de arendă (fiul lui Memmius Asclepius arendează lui Aurelius, fiul lui Adiutor, din 20 mai 164 până la 13 noiembrie acelaşi an, o mină de aur pentru 70 denari. Arendaşul se obligă să plătească preţul arendei în rate egale, iar proprietarul îşi ia angajamentul să dea arendaşului o despăgubire de 5 sesterţi pe zi în cazul când ar strica târgul fără învoirea arendaşului, aceeaşi sumă urmând a fi plătită de arendaş faţă de proprietar dacă nu ar plăti arenda la termenul prevăzut); păstrată la Cluj până înainte de Primul Război Mondial.

Tăbliţa nr. 19: găsită în mina Ohaba Sfântul Simion; contract de arendare a unei mine.

Tăbliţa nr. 20: găsită în mina Sfânta Ecaterina, scrisă la 29 mai 167, fiind o chitanţă pentru 50 denari.

Tăbliţa nr. 21: găsită la 24 iulie 1855 în mina Sfânta Ecaterina; scrisă la data de 28 martie 167. Este un triptic şi a intrat în posesia directorului din acea vreme a liceului reformat din Aiud, de unde a ajuns proprietatea unui muzeu din Berlin.

Tăbliţa nr. 22: găsită în mina Sfânta Ecaterina, fiind spartă în mai multe bucăţi; text despre o tranzacţie încheiată în urma unui proces. A ajuns în posesia unui muzeu din Budapesta.

Tăbliţa nr. 23 şi nr. 24: găsite în mina Sfânta Ecaterina în anul 1855. În anul 1857 tăbliţele se aflau în posesia liceului reformat din Aiud. Ele cuprind lista de bucate alcătuită de ”magister cinae”, adică organizatorul unui banchet.

Tăbliţa nr. 25: fragmente (nu e clar dacă e vorba de fragmente provenind dintr-o singură tăbliţă sau din mai multe).

Tăbliţa nr. 26: găsită în mina Ohaba Sfântul Simion în anul 1854; scrisă la data de 6 februarie 131, fiind un contract. Un jurist cu nume italic, Valerius Firmus, a „zgâriat“ pe ceara moale un contract de închiriere a forţei de muncă într-o mină de aur din Roşia Montană. Fără să ştie, Firmus a redactat certificatul de naştere al Roşiei Montane. Din documentul cu valoare unicat rezultă clar existenţa localităţii şi numele antic romanizat – Alburnus Maior.

Tăbliţa nr. 27: cuprinde fragmente de text în legătură cu un contract. A ajuns în proprietatea unui muzeu din Budapesta.

Tăbliţa nr. 28: se prezintă tot fragmentar, fiind vorba în textul ei tot de un contract. A ajuns în proprietatea unui muzeu din Budapesta.

Tăbliţa nr. 29: a fost găsită în mina Sfânta Ecaterina. Textul ei este un contract. A ajuns la Muzeul Arhidiecezan din Blaj.

Tăbliţa nr. 30: s-a aflat în posesia Muzeului Arhidiecezan din Blaj şi a fost descoperită în stare fragmentară.

Tăbliţa nr. 31: descoperită în anul 1820 într-o galerie a minei Sfântul Ladislau din Muntele Cârnicu Mare. A ajuns în posesia preotului sas din satul Guşteriţa, judeţul Sibiu. Despre soarta celorlalte tăbliţe care au fost găsite împreună cu aceasta nu se ştie nimic.

Tăbliţa nr. 32: a fost descoperită în mina Sfântul Ladislau şi cuprinde sigiliul unui funcţionar al imperiului, din vremea împăratului Antoninus.

Tăbliţa nr. 33: este extrem de deteriorată, de pe ea putându-se citi doar fragmente din câteva cuvinte. A ajuns în muzeul de la Blaj.

Tăbliţa nr. 34: a fost descoperită în anul 1855 şi a fost scrisă la data de 4 octombrie 160, fiind un contract de vânzare-cumpărare, prin care Legiunea XIII Gemina cumpăra o sclavă.

surse: enciclopediaromaniei.ro, adevarul.ro

 

Sursa informațiilor Alba24.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu