CIUVICA - Glaucidium passerinum numită și bufnița pitică, este cea mai mică specie de bufnițe din Europa.
Este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european, găsindu-se cu precădere în nordul și centrul Europei și în est până în Siberia. În timpul iernilor grele exemplarele adulte efectuează migrații spre zonele sudice. Exceptând aceste mișcări populaționale, ciuvica este o specie sedentară, fiind caracteristică zonelor împădurite de conifere și păduri mixte mature și cu spații deschise din regiunile montane. Este activă în crepuscul, dimineaţa și seara, fiind specia cu cea mai mare perioadă de activitate diurnă dintre bufniţe. Pe distanţe mai lungi zboară ondulatoriu, asemenea ciocănitorilor.
Iarna depozitează în scorburile copacilor hrana capturată în exces. Dieta este compusă în special din mamifere mici, dar poate vâna și păsări mai mici, șopârle, lilieci și chiar insecte.
Longevitatea maximă atinsă în libertate este de 6 ani.
Ajunge la maturitate sexuală după un an. Este o specie monogamă și teritorială, la care perechea se menține uneori mai multe sezoane de reproducere. În cazul perechilor care se păstrează din anul anterior, masculul începe să cânte pe teritoriul ocupat, iar femela i se alătură după scurt timp. Atunci când se formează o nouă pereche, partenerii cântă în duet. Masculul conduce femela de-a lungul teritoriului ocupat și îi arată mai multe locuri pentru cuibărit. Cuibărește de obicei în scorburi vechi ale ciocănitorilor, aflate în conifere, mesteceni și fagi. Femela depune în mod obișnuit 4-6 ouă de la sfârșitul lunii martie și până la sfârșitul lunii aprilie, cu o dimensiune medie de 29 x 23 mm. Incubaţia durează în jur de 28-30 de zile și este asigurată de femelă, care este hrănită în tot acest timp de către mascul. După eclozare, în primele două săptămâni femela rămâne cu puii, pe care îi hrănește cu prada adusă de mascul. Puii devin zburători la 30- 34 de zile, însă mai sunt hrăniţi de femelă încă 1-2 săptămâni de la părăsirea cuibului.
În muzeul nostru poate fi observat un exemplar în sala a III-a, alături de alte păsări răpitoare de noapte.
#QRCODE
Sursa informațiilor Muzeul de Științele Naturii din Aiud.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu