PEŞTERI DIN ROMÂNIA

 

PROIECTUL CULTURAL-EXPOZIȚIONAL „Valoarea cărții”
PEŞTERI DIN ROMÂNIA
„Biblioteca este un cabinet magic în care există mai multe spirite vrăjite.“
(Jorge Luis Borges)
Primele informaţii despre peşterile de pe teritoriul ţării noastre au fost publicate de J. Fridvalsky în lucrarea „Mineralogia magni Principatus Transsilvaniae“, apărută la Cluj în anul 1767. În anul 1772, E. Nedetzky a vizitat Peştera de la Fânaţe din munţii Bihor şi a publicat doi ani mai târziu în limba latină, la Viena o relatare detaliată. Aşadar încă din secolul al XVIII-lea există mărturii scrise despre peşterile din Transilvania şi Banat, aceste peşteri fiind apoi citate şi preluate în toate tratatele şi monografiile geografice despre Transilvania. În anul 1884, E. A. Bielz face un prim bilanţ al acestora citând 73 de cavităţi naturale, în următorii ani adăugând încă 20 de peşteri.
Printre oamenii de ştiinţă români pasionaţi de speologie îl menționăm pe Gheorghe Munteanu Murgoci (fondatorul pedologiei ca știință în România) care în anul 1898 publică prima lucrare în limba română, în care sunt menţionate multe peşteri din Carpaţii Meridionali şi descrie în mod detaliat peşterile Stogu şi Posada.
Înființarea la Cluj a Institutului de speologie face ca, 26 aprilie 1920 să fie considerată data de naștere a speologiei românești. Acest institut este opera lui Emil Racoviţă, personalitate științifică de mare prestigiu, considerat fondatorul biospeologiei.
Pe data de 15 iulie 1904, savantul român a descoperit într-un lac cu apă dulce din Cueva del Drach (Peştera Dracului) din insula Mallorca (Baleare) un crustaceu izopod orb. Neaşteptata descoperire l-a determinat să se dedice explorării peşterilor şi studierii organismelor subterane. Rezultatele cercetărilor sale le-a comunicat în faimoasa lucrare „Essai sur les problems biospeologiques“ apărută pe 15 mai 1907 la Paris. Acest eseu despre fauna cavernicolă a fost numit de Grigore Antipa, în 1927, „certificatul de naștere a biospeologiei“, de R. Jeannel în 1948 „statutul fundamental“ al noii discipline, de A. Vandel în 1964 „celebrul manifest al lui Emil Racoviţă“ iar de C. Motaş în 1969 „piatra unghiulară a biospeologiei“.
Munca susţinută a generaţii de cercetători ai lumii subterane a teritoriului ţării a condus la studiul sistematic al patrimoniul ei speologic. Acestor generaţii le datorăm toate cărţile de specialitate extrem de valoroase, editate până în prezent.
Biblioteca de specialitate a Complexului Muzeului de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie volume despre peșteri din România, biospeologie şi nu în ultimul rând despre viaţa lui Emil Racoviţă.
Vitrina, pe care vă invităm să o vizitaţi, se găseşte în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 ianuarie 2022.
1. M. Bleahu, V. Decu, Şt. Negrea, C. Pleşa, I. Povară, I. Viehmann - „Peşteri din România“, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976;
2. M. Şerban, I. Viehmann, D. Coman - „Peşteri din România“, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1961;
3. M. Bleahu - „Omul şi peştera“, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1978;
4. C. Motaş, C. Ghica - „Emil Racoviţă 1868-1947“, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968, (carte tradusă în limba franceză);
5. C. Motaş, C. Ghica - „Emil Racoviţă Fondatorul biospeologiei“, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969;
6. Şt. Negrea, Alexandrina Negrea, A. Ardelean - „Biodiversitatea în mediile subterane din România“, „Vasile Goldiş“ University Press, Arad, 2004.

 

Sursa informațiilor Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii "Ion Borcea" Bacău.