Goethitul este cel mai comun mineral de oxid de fier [α-Fe3+O(OH)]

 

𝗩𝗼𝗿𝗯𝗶𝗺 𝗚𝗲𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗲, 𝗹𝗶𝗺𝗯𝗮 Ș𝘁𝗶𝗶𝗻ț𝗲𝗹𝗼𝗿 𝗣ă𝗺â𝗻𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶!

Goethitul este cel mai comun mineral de oxid de fier [α-Fe3+O(OH)], principalul constituent al ruginii. Prezintă culori variate, de la negru, nuanțe de brun și roșcat, ajungând până la galben.
Denumit în 1806 de Johann Georg Lenz în onoarea poetului german Johann Wolfgang von Goethe - romancier, dramaturg, filozof, politician, om de știință (Științele Pământului), [28 august 1749, Frankfurt, Germania - 22 martie 1832, Weimar, Germania].
Eșantionul (formațiune tip „draperie” alcătuită din goethit botrioidal) are o poveste care îl transformă, dintr-un material comun, în unicat. Reprezintă o relicvă din Grotele Luanei (cunoscută și sub numele de „Palatul de Ciocolată”), Munții Călimani, care conțineau o apariție excepțională de speleoteme de goethit (Naum și Butnaru 1967; Hill și Forti 1997).
Grota Luana împreună cu alte câteva cavități mici a fost descoperită într-o carieră uriașă de extracție a sulfului nativ; peșterile erau formate în piroclastite de tuf prin meteorizarea constituenților vulcanici. După această descoperire, Naum și Butnaru (1967) au propus ca peșterile formate prin dizolvarea depozitelor vulcanoclastice să fie denumite vulcanocarst. Din păcate, în perioada comunistă, economia avea mare nevoie de sulf pentru a produce acid sulfuric și pentru îngrășăminte și, prin urmare, întregul munte (Negoiu Românesc) cu inclusiv cavitățile sale (chiar și „Palatul de Ciocolată”) a fost în cele din urmă complet distrus (ONAC, 2019).
Eșantionul a fost redescoperit în colecțiile MNG (chiar în Ziua Mondială a Rezervațiilor și Parcurilor Naturale, 11 ianuarie 2024).

 

Sursa informațiilor Muzeul Geologic Național.