Un sibian a descoperit ieri, cu ajutorul detectorului de metale, un tezaur de bronz vechi de cel puțin 3.000 de ani. Bărbatul a predat descoperirea autorităților, spunând că este cea mai mare descoperire a sa de până acum.
Alexandru Vădan, pasionat de plimbările în aer liber, a pornit, în urmă cu un an, în căutare de obiecte vechi. Și-a cumpărat un detector de metale autorizat cu care, adesea, își petrece timpul liber în mijlocul pădurii din Gușterița, căutând. Așa se face că a găsit de-a lungul timpului câteva obiecte vechi, cu totul deosebite, unele dintre ele având o valoare istorică impresionantă. Cea mai mare descoperire a sa a făcut-o chiar ieri – un tezaur de bronz, care cuprinde nu mai puțin de 26 de obiecte vechi de 3.000 de ani.
„Acum un an am început să fac astfel de căutări. Pentru mine e o modalitate plăcută de a-mi petrece timpul liber. Tot ceea ce găsesc cedez apoi instituțiilor abilitate care se ocupă de ele și le stabilesc valoarea. Ieri am găsit, în pădurea din Gușterița, unde caut de obicei, un tezaur de bronz. Le-am predat astăzi Primăriei Sibiu, de aici urmând să fie preluate de Ministerul Culturii și să fie analizate. Este un proces foarte important care trebuie respectat și o fac întotdeauna. Tot aici, de-a lungul acestui an în care am folosit detectorul de metale, am găsit monede dacice de argint, o armă care se numește cosor, două monede romane și mai multe unelte”, povestește Alexandru Vădan.
Specialiștii contactați de Turnul Sfatului au mărturisit că sunt impresionați de aceste descoperiri și că anumite obiecte ar putea avea, cu adevărat, o valoare istorică incontestabilă.
Silviu Istrate Purece, conf. univ. dr. în cadrul Departamentului de Istorie, Patrimoniu și Teologie Protestantă al Facultății de Științe Socio-Umane Sibiu, opinează, după cercetarea imaginilor, că obiectele din bronz ar putea fi de la începutul epocii fierului.
„Din punctul meu de vedere sunt de la începutul epocii fierului. Trebuie văzute în detaliu, eu mă pronunț acum văzând doar aceste fotografii. Dar eu cred că pot fi de la începutul epocii fierului. Probabil au fost toate într-un depozit. Sunt frecvente în prima perioadă a epocii fierului astfel de depozite, în jur de anul 1000 înainte de Hristos. Sunt depozite de bronz, practic le tezaurizau, cum ar veni. Ca și cum v-ați depune dumneavoastră banii de-o parte. Erau pentru ei niște lingouri pe care puteau mai apoi să le transforme chiar în alte obiecte sau le puteau folosi ca atare. Acestea sunt de fapt niște lingouri. Aveau metalul și îl turnau în niște forme. Nu avea rost să facă niște matrițe speciale și atunci puneau forma asta de seceră”, spune el.
Despre monedele de argint, găsite de Alexandru într-o expediție anterioară, spune că ar fi interesant de documentat zona în care au fost localizate și că sunt mai puțin obișnuite pentru Sibiu. Ar fi, spune profesorul, o zonă numai bună pentru practica studenților de la Istorie.
„Sunt de tradiție celtică, pot fi, să nu zicem neapărat de origine dacică, dar cumva sunt de sfârșit de secol III, început de secol II, înainte de Hristos. Sunt mai puțin obișnuite pentru Sibiu, dacă mă întrebați pe mine. Eu le-am văzut doar secvențial, dacă le-aș putea studia aș putea să vă dau niște informații mai exacte, dar din ce am văzut sunt rare, nu se întâlnesc atât de des. Eu am văzut mare parte din colecția Muzeului Brukenthal și pot spune că nu sunt atât de frecvente. Dacă locația e OK și dacă persoana este de bună credință și ne arată locul exact ar fi chiar interesant de cercetat. Sunt de tradiție celtică, sunt interesante nu găsești oriunde astfel de monede, aparțin clar de aristocrație. Trebuie să fi fost acolo un centru de putere, un centru tribal, un lider. E clar că vorbim de două situri diferite, de epoci diferite. Unde a găsit aceste piese trebuie să fie și obiecte de ceramică. Din punctul meu de vedere ar fi extrem de interesant de cercetat, mai ales că este aproape de Sibiu și s-ar putea face practică cu studenții de la istorie.”
Impresionat de această descoperire a fost și Szabó Csaba, lector la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, istoric și publicist. Acesta mărturisește că zona în care au fost găsite obiectele ar putea, cercetată mai în amănunt, să clarifice întrebări istoriografice vechi de peste 180 de ani.
„Zona Dealul Gușteriței este cunoscută ca un sit arheologic foarte important deja din 1834. În secolul XIX erau două mari descoperiri acolo. Johann Michael Ackner, custod al muzeului Brukenthal și un mare colecționar, a desenat și catalogat faimoasele tezaure din epoca bronzului, cunoscută în literatură ca și Gușterița I și II. Este vorba de tezaure diferite, dar din același context istoric, al doilea fiind, în vremea lui, cel mai mare tezaur din Epoca Bronzului descoperit în Europa. Contextul nu e cunoscut din păcate, fiind descoperiri accidentale și nedocumentate. Săpături sistematice nu s-au efectuat pe locul descoperirii în secolul 19, astfel putem doar presupune că ar fi o localitate, așezare fortificată sau atelier de 3200 de ani vechime acolo. Posibil și o depozitare votivă, însă fără săpături arheologice nu putem confirma asta. Tot în zona s-au găsit și monede elenistice din epoca celtică și, mai târziu, dacice și monede imperiale, similare cu moneda lui Antoninus Pius (138-161 d. hr.). Dacă această descoperire din epoca bronzului o putem localiza, ar fi indicat și un sondaj arheologic în zona exactă a descoperirii, poate astfel putem clarifica acele întrebări istoriografice pe care le avem deja de 180 de ani în literatură”, explică Szabó Csaba.
Csaba spune că activitatea aceasta nu este atât de bine reglementată legislativ, ca în alte țări din Europa. Totodată, apreciază bunele intenții ale sibianului care a predat autorităților tezaurul găsit.
„În primul rând, detectorismul este un fenomen omniprezent deja în Europa, în unele zone cum e UK sau Germania avem și o tradiție legislativă specială pentru ocrotirea materialului arheologic dar și o deontologie a detectoriștilor care foarte des colaborează cu succes cu arheologii (cazul tezaurului anglo-saxon din Staffordshire Hoard e faimoasă). La noi din păcate încă avem o problemă majoră și din punct de vedere legislativ (legea patrimoniului arheologic 43 din 2000 trebuie urgent schimbată, mai ales la acest capitol) dar și în mod practic. Sunt câțiva detectoriști care au o activitate responsabilă și colaborează cu arheologi, muzee și specialiști și cunosc foarte bine legislația și literatura de specialitate, alții însă fac asta fie din hobby nepregătit, fie că ajung la infracțiuni intenționate (trafic cu bunuri de patrimoniu). Mă bucur că în cazul asta măcar piesele sunt predate”, spune acesta.
Sursa informațiilor Turnul Sfatului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu