Tipar monovalv din lut
Tiparul din lut în momentul descoperirii (Foto: Iosif Vasile Ferencz)
Muzeul din Deva este una dintre cele mai vechi instituții de profil din țară. A fost înființat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Sediul central este organizat în jurul palatului Magna Curia, monument istoric care impune prin elemente arhitectonice şi stilistice, renascentiste şi baroce. 
Pe parcursul unei perioade ce depășește un secol, muzeul devean a adunat colecții valoroase, care cuprind artefacte prețioase
, monede
, statui și inscripții din piatră, obiecte cu valoare etnografică
și pentru științele naturii
. Biblioteca
adăpostește peste 30.000 de volume, iar colectivul actual al muzeului
are atât experiența, cât și maturitatea pentru a desfășura activități la cel mai ridicat nivel profesional.
Începând din luna ianuarie am creat o rubrică lunară pe pagina noastră în cadrul căreia vă propunem să faceți cunoștință cu 12 artefacte mai puțin cunoscute și să aflați povestea fiecăruia, atât cât a putut să fie descifrată de arheologi. Am ales mediul on-line cu speranța că vom putea să venim în întâmpinarea interesului cât mai multor persoane.
În ultima săptămână
a fiecărei luni veți face cunoștință cu un astfel de obiect, iar la începutul anului 2026, vom afla cum poveștile se completează pentru a contura secvențe din viața unei comunități.
Tipar monovalv din lut
Prin cercetări arheologice adeseori găsim obiecte interesante. Așa a fost și obiectul pe care îl prezentăm astăzi. Era în vara 
anului 2009, moment în care eram angrenați din plin în activitățile de cercetare a atelierului din cetatea dacică de la Ardeu. Prima care a zărit artefactul a fost Angelica Bălos, care monitoriza cercetările din partea Direcției pentru Cultură a județului Hunedoara.
Primul contact cu obiectul a însemnat și primele evaluări și interpretări. A fost un moment încărcat de emoție și bucurie. În primul rând pentru că tiparele pentru turnat obiecte sunt rare. Dar pe de altă parte, descoperirea deschidea o nouă perspectivă asupra complexului pe care îl exploram. Până în acel moment aveam indicii pe baza cărora cercetam un atelier în care erau realizate obiecte din os și corn. Începând din momentul descoperirii tiparului, imaginea cu privire la activitățile care se desfășurau în atelierul respectiv devenea mult mai complexă. Aveam o dovadă solidă a activității metalurgice în acel loc. Obiectul a fost etichetat, ambalat
și protejat, iar studiul și interpretarea 
lui au urmat în muzeu, pas cu pas, pe masa de lucru și la bibliotecă.
La o primă privire se observă că piesa arheologică s-a păstrat fragmentar. Ulterior, la muzeu, a mai pierdut o mică bucată, dar chiar și așa caracteristicile ce se disting ne ajută să îi înțelegem funcționalitatea. 
Este realizat din lut și avea o formă alungită, poate să fi fost dreptunghiulară, cu colțurile rotunjite. Extremitatea păstrată se subțiază ușor și are un canal pentru scurgerea excedentului de material turnat, unită cu marginile formei obiectului care urma să fie turnat – o verigă. În ruptură se poate observa cu ochiul liber că a fost realizat din pastă de lut cu aspect grosier. Se vede nisipul cu granulație destul de mare, care a fost întrebuințat, dar mai ales fragmentele de cioburi pisate care asigurau consistența pastei ceramice. Însă la suprafață obiectul a fost netezit cu multă atenție.
Dimensiunile fragmentului păstrat nu sunt foarte mari. În lungime măsoară 4,5 cm, în timp ce lățimea atinge 4 cm.
Obiectul descris provine, așa cum am arătat ceva mai înainte, din inventarul unui atelier. Al aceluiași atelier în care au fost descoperite și artefactele despre a căror poveste am aflat în lunile anterioare. Menționam cu alte prilejuri că acel ,,context arheologic” a fost cercetat începând din anul 2004 și a continuat până în anul 2024. Cu răbdare și atenție, strat cu strat, am documentat situații arheologice complexe, specifice unui atelier în care se confecționau obiecte din fier, din bronz, din sticlă, dar și din os și corn. Firește, au mai fost găsite în acel loc multe altele, în plus investigațiile
ne permit să cunoaștem multe particularități ale construcției atelierului și locuinței meșterului care lucra acolo. Iar povestea noastră are în centru atelierul și personalitatea meșterului de la Ardeu.
Revenind la biografia tiparului de la Ardeu, din descrierea acestuia am putut să remarcăm utilitatea sa și anumite detalii ale modului în care a fost realizat. Aceste detalii ne arată că a fost realizat cu o destinație precisă, de un artizan care a mai făcut astfel de obiecte și care avea experiență. Însă în acest moment a sosit vremea unei noi întrebări: Oare să fi fost achiziționat de la un olar specializat
Sau a fost realizat chiar de către meșterul metalurg care l-a folositRăspunsul la această întrebare nu este deloc ușor. Cred că ambele ipoteze pot să fie argumentate, însă cea de-a doua pare să ocupe o primă poziție în ce mă privește. Aceasta pentru că în general meșterii sunt cei care își confecționează de cele mai multe ori unelte și ustensile adaptate nevoilor proprii.Să consemnăm
și faptul că cercetătorii care au studiat metalurgia neferoaselor în Dacia preromană au observat numărul mic al tiparelor monovalve în cadrul descoperirilor. Cu toate acestea, ele sunt prezente în legătură cu unele cetăți, precum cele de la Bănița, Luncani – Piatra Roșie, Tilișca, Piatra Craivii sau Divici și în așezări cum sunt cele de la Pecica sau Popești. Pe de altă parte, cele mai multe dintre obiectele de acest fel erau destinate turnării unor verigi simple. Unele erau confecționate din pereții unor vase sparte, altele erau confecționate special, din pastă de lut amestecat cu diferite alte ingrediente, așa cum este și cazul exemplarului de la Ardeu. Nu lipsesc nici tipare realizate din piatră. Uneori sunt realizate pentru a fi turnată o singură verigă, dar sunt și tipare în care se turnau mai multe.
Fiind păstrat fragmentar, nu putem să excludem posibilitatea ca și exemplarul de la Ardeu să fi fost destinat turnării mai multor verigi în același timp. Însă această presupunere trebuie să fie formulată cu multă prudență.
În tipare monovalve nu erau turnate numai verigi simple. O dovadă este un astfel de artefact, descoperit la Pecica, lângă municipiul Arad, în care erau turnate psalii pentru zăbale. Sau mai exact, părțile metalice ale unor căpestre pentru cai. În legătură cu tiparul respectiv trebuie să menționăm și faptul că o psalie, care se pare că a fost turnată chiar în tiparul de la Pecica, a fost descoperită la Židovar, lângă Vršac, în Serbia. Un alt obiect de acest fel, descoperit la Popești, sit situat în județul Giurgiu, era destinat realizării unor mici pandantive.Ar mai trebui să consemnăm și faptul că amestecarea unor metale care compun aliaje, cum este bronzul, se realiza în creuzete: mici vase din lut, încălzite în foc până ce devin fluide. Apoi amestecul incandescent era turnat în tipare de felul celor ilustrate de noi. Astfel de creuzete au fost descoperite și la Ardeu, în inventarul aceluiași atelier.
Cu speranța că v-a plăcut povestea noastră de azi
, vă așteptăm cu comentarii
și sugestii pentru a îmbunătăți experiența noastră
Expert în bunuri de patrimoniu cultural național mobil
Cercetător consacrat
Dr. Iosif Vasile Ferencz
Secția Arheologie în cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane
Sursa informațiilor Muzeul Civilizației Dacice și Romane.
